Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ion Ionescu-Bucovu despre păduri

Primăvară

mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
și albastrul tău, cerule,
și florile cu mirosul lor tare.

să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foșnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.

să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.

mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.

[...] Citește tot

poezie de (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veselie de primăvară

ascultați cum cântă pădurile
și cum se joacă prin ele vântul,
ascultați râurile pe toate gurile,
ascultați păsărilor cântul.

s-au sculat toți codrii bătrâni,
îi bucură căldura și soarele,
ascultați doinele la români,
ascultați cum susură izvoarele.

priviți și prindeți în palmă,
soarele, raza lui dulce și viața,
lumina de ploaie, limpede, calmă,
când cade peste noi dimineața.

jucați-vă noaptea cu stelele,
jucați-vă cu iubita de-a dorul,
intrați în hora-mare cu ielele,
că suntem pe pământ călătorul.

[...] Citește tot

poezie de (10 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolți de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colț de rai,
în tine vedeam doar povești de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porțile deschise.

acum e toamnă, te-amăgește vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golașă, tristă și brumată
și nu te mai gândești deloc la mine.

eram copil și tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioși la lună
și mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi și tată, dar și mumă bună.

[...] Citește tot

poezie de (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul uitării

Copii ai omenirii,
Ați uitat cântecul în pădure,
Ați pierdut muzica celestă a frunzelor,
Tăcerile codrului și zbaterea ramurilor,
Ați uitat sunetul cornului,
Cântecul stejarului singuratic în bătaia furtunii,
Nopțile cu lună și cu stele care se leagănă
Printre vârfurile copacilor,
Ați uitat visul căprioarei care se lasă seara peste izvor,
Poienele de nămeți de iarbă care vă
Mângâiau gleznele feciorelnice,
Ploaia de stele care cădeau în roua dimineții,
Ați uitat primăverile cu mugurii nurlii
Care dau prin frunzele uscate,
Ghioceii albi ca neaua care sărută soarele,
Viorelele albastre care colorează cu visul lor pădurea,
Ați uitat cântecul grangurelui și-al mierlei,
Al presurei și al ciocârliei,
Ați aruncat coronițele copilăriei făcute din
Toate florile pădurii,

[...] Citește tot

poezie de (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolți de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colț de rai,
în tine vedeam doar povești de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porțile deschise.

acum e toamnă, te-amăgește vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golașă, tristă și brumată
și nu te mai gândești deloc la mine.

eram copil și tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioși la lună
și mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi nu numai tată, dar și mumă.

[...] Citește tot

poezie de (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasul tău

pasul tău prin amitire
sângrerat și rănit
a rămas ca un ceasornic
stricat și oprit.

e pustiu și e frig
în aceste seri stinse,
peste noi au trecut
doar ierni ninse,
tu în haina ta albă
de vară,
la gât cu o salbă,
dansai
în logaritm stelar de vals
pe cântecul fals
cântat după ureche
pe harfa lui safo
cea veche.

când te-nvârteai

[...] Citește tot

poezie de (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melancolia mea

melancolia mea, melancolie stinsă,
în nopți de iarnă tot mai dulci,
mai du-te,-acasă, dragă, să te culci
și lasă-te sedusă și învinsă.

natura toată doarme-n agonie,
într-un lințoliu alb de catifea,
melancolia mea, melancolie,
tu ai căzut în ceașca de cafea.

apusul cască răni adânci de sânge,
ascult cum plâng fântânile de ger,
cum paserile zgribulite pier
și cum natura înghețată plânge.

cuprins de setea mea de depărtare,
nu-mi tulbura dorința mea de azi,
visez mereu pădurile de brazi,
să-mbrățișez cu drag întreaga zare.

poezie de (10 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Textele de mai jos conțin referiri la păduri, dar cu o relevanță mică.

Pașii tăi

din glezna ta răsare codrul,
din ochii tăi nemărginitul,
din sânii tăi răsare dorul,
din inimă răsare mitul.

pasul tău e printre ierburi
un șarpesc dor legănat,
pasul tău de domnișoară,
ce se lasă greu vânat.

trupul tău de argint viu
pare-o aură cerească,
l-aș fura pe-un bidiviu
în caleașcă împăratească.

din văzduh îți fur privirea,
ochii cu lumina lor
și cu ei nemărginirea
și-aș fugi cu tine-n zbor...

poezie de (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonata morții

aud sunete îndepărtate de flaut,
nebun, Beethoven, cântă pentru mine,, Sonata Lunii",
pianul lui rupe liniștea-n două,
vechi amintiri mă cheamă-ntr-o grădină de vis,
ah, Semiramida, unde ești, că te-am visat regină
într-un Babilon modern,
erai îmbrăcată într-o haină de doliu,
unde e gloria ta, frumusețea ta,
te strecurai printre chiparoși,
andaluză cu ochi căprii ca o ciută prin codru,
mi-ai spus că ești în travesti
și că ești însăși moartea,
de ce nu mă lași să ascult în liniște,, Simfonia a cincea"
si apoi să vorbim amândoi despre viață
și despre trecerea noastră dincolo,
porți un doliu frumos, Semiramida,
sunt îndrăgostit de tine, te rog mai lasă-mă câteva clipe,
să sorb savoarea acestei lumi,
să mai miros florile grădinei tale,
acest Paradis terestru făcut din fericire și nefericire,

[...] Citește tot

poezie de (16 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e țara noastră cea făr' de noroc,
țara lui Lerui-Ler și-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristați și goi.

amurgul se-odihnește pe poiană,
e-o liniște de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
și câțiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
și lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi șerpuind cum curg
și-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e țara noastră cea făr' de noroc,
țara lui Lerui-Ler și-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristați și goi.

amurgul se-odihnește pe poiană,
e-o liniște de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
și câțiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
și lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi șerpuind cum curg
și-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trupul tău

trupul tău plin de foc si zăpadă
se-aduna ca edera-n zid,
cuvintele, susur de gânduri,
se pierd într-un zâmbet arid.
plin de bucurii pătimașe,
te chem, m-adun și te strâng
din cenușă și ceață
nu știu, să râd sau să plâng
de-atâta amar și dulceață.
numele tău pe cerul de vară
e-o dulce povară,
aprinde sidef și lumină
în ziua senină
când trupul de marmoră-ncinsă
cade povară,
ființă rară,
trecănd prin nopțile mele
atât de singure și rebele.

surpriză înaripată în vise,

[...] Citește tot

poezie de (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seri de mai

curge pârâul în adieri domoale
și luna ni se-arată tremurător pe ape,
se lasă seara-n gura nopții moale
iar ciutele vin cârduri să se-adape.

în vale unde malul se prăvale,
doar ierburile sunt așa fecunde,
pârâul curge-n adieri domoale
și noaptea închide geana peste unde.

din cer cad artificii mii de stele,
pădurea pare un tărâm de vis,
cad toate peste gândurile mele
ca un balsam venit din paradis.

aș vrea, ținându-ne frumos de mână
în seri înmiresmate cu minuni
să-mi fii, iubito, tu pe veci stăpână,
ca doi îndrăgostiți frumoși, nebuni...

[...] Citește tot

poezie de (12 mai 2011)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A sosit duminica

a sosit duminica pe niște roți ruginite,
noi ne spălăm de păcate și de funinginea timpului,
ne îmbrăcăm frumos cu niște halate negre
și privim pe fereastră la albul zăpezii
care ne fură privirea.
aruncăm toate sentimentele din noi
și rămânem goi ca niște amfore antice
cu corpurile noastre eterice
în fața călăului care are și el timp de odihnă,
recitând din Biblie Cântarea Cântărilor.
ah, eterne duminici, pline farmec,
nu-i nimic, vor trece, toate războaiele sufletului
și vor rămâne pasiunile mici care vor linge
praful din amintiri la o masă cu amurg de coniac.
nu vom mai ucide tigri, vom pândi doar
carnea cuvintelor pe care vom frige-o
și-o vom arunca-n armoniile astrale.
ce, nu știți că pământul se-nvâtește pentru toți,
ce dacă e iarnă și inorogii zburdă prin codri,
ce dacă un vultur ne dă ocol cu simțul lui,

[...] Citește tot

poezie de (10 februarie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă

cine-i demn de fericire,
să ia plânsul frunzei verzi,
să-l transforme în iubire,
prin pădure, prin livezi.
dintr-o lacrimă sărată,
pernă facă-si trupul meu,
ca să doarmă-n veșnicie,
străjuit de dumnezeu.
timpul nu mai are febră,
nu mai arde, nu mai rece,
în clepsidra lui nebună,
timpul toarce, timpul trece.
ca un copilaș suav
te- așezi pe umărul meu,
și din lacrima-ți abjectă,
îmi hrănesc propriul zeu.

crește iarba, crește valul,
zboară pasărea-n zenit,
cântă timpul cu cavalul,

[...] Citește tot

rugăciune de (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rătăcit

cad peste mine satele,
se dărâmă,
șoselele se urcă-n cer,
cerul devine-acoperiș
de șură veche
văruită cu albastru de Voroneț.
țăranii umblă prin sângele meu
cu rarițe, cu pluguri, cu sape și coase,
seceră, treieră timpul la clăci
pe șanțuri, la furcării,
femeile dimineața se închină
și pleacă la apă
cu cobilițele pe umeri,
umple gălețile si sărută soarele
apoi spun rugăciuni în genuinchi
lângă Maica Precista
și trec în tindă, pe vatră,
mestecând făcălețul în aburul mămăligii
sau frământând pâinea-n căpistere
facându-i cruce.

[...] Citește tot

poezie de (5 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcere

privește norii aceia,
de ce taci,
vine ploaia și ne-acopere
cu răcoarea umedă a picăturilor,
de ce taci,
eu îți mulțumesc
pentru tot ce mi-ai dăruit,
acum suntem unul,
ți-am cunoscut toate secretele,
de ce taci,
norii aceeia pot aduce și grindină,
nu vezi
că totul a amuțit,
greierii, lanul, pădurea, tu,
mi-e teama pentru tine,
noi doi suntem universul deslănțuit,
în acest câmp
trăsnetul ne poate ajunge,
nu plânge,
nu mai plânge,

[...] Citește tot

poezie de (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem de dor

tu ești visul meu de noapte
ce-mi populezi secundele nedormite,
tâmpla sprijinită pe inima ta
s-a albit de timp, iubite.
gura mea, alături de gura ta tace,
cutremurul din tine nu-mi dă pace,
știu tot ce nu știi despre mine,
stau în genunchi ca-ntr-un templu pe pietre de iad
și-mi caut în viață un vad,
adorm sub cerul cald al trupului tău,
mă mișc între hotare de vis ca-ntr-un hău,
te-am rupt din aer ca pe-o cicoare
și mi-am trecut inelul prin tine,
am simtit corpul tău cum dogoare
și mă-mpresoară ca niște alge marine.

apoi am adormit cu tine în gând,
eram printre plopii arămiți de toamnă,
eu m-am trezit în noapte plângând
și tu ma strigai: să nu mai plângi, doamnă!

[...] Citește tot

poezie de (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Baladă de toamnă

vine toamna în cadențe la fereastra dragei mele,
ea privește-n depărtare,
și iubirea noastră trece în delir nepăsătoare,
timpul trece, se așterne pe covoarele de vis
și uitarea intră-n casă în ietacul nostru-nchis.
nu pot pleca, nu pot rămâne,
parcă am inima de câine,
un trist surâs îmi mai aduce-aminte
de corpul ei atâta de fierbinte...

această toamnă mușcă iar din noi
venind cu brume reci și veșnicele ploi,
of, luna spânzurată-ntr-un uluc
iar mă trimite-n casă să mă culc.
seara bate-n geam un liliac,
mă-ntreb cum pot să-i vin toamnei de hac
când vântuie nebună prin ogradă
și mândra nu mai poate să mă vadă.

în adâncul meu e doar tăcere

[...] Citește tot

poezie de (21 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a făcut seară

s-a făcut seară,
a apărut o lună spălăcită,
pe stradă latră un câine,
două femei se grăbesc acasă,
ochii mei se iau după ele,
balcoanele-mi cad în cap,
în toamna asta s-a zăpăcit lumea,
încerc să mă agăț de ceva
să nu cad și eu în zăpăceala asta,
zidurile blocurilor tac,
a încremenit totul în jurul meu,
dorurile mi s-au culcat pe-o buză de plai,
mi-e dor de iarbă,
să mângâi mânjii când pasc,
îmi vine în minte,, seara pe deal",
dar buciumul nu mai sună,
,, unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot"?
am uitat că e toamnă,
mă împiedic de niște frunze bezmetice,
toamnă bacoviană, îmi zic,

[...] Citește tot

poezie de (3 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Ionescu-Bucovu despre păduri, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info