De multe ori, cei mai mici sunt împuterniciți să măsoare ce e mai înalt și atunci se umplu de orgoliu și ridicol.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice om conștient de menirea sa, trebuie să slujească toată viața celor mai înalte comandamente sufletești, oamenilor din jurul lui și se va considera împlinit.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Experiențele dureroase ne duc de regulă pe o treaptă superioară a cunoașterii ceea ce dintr-o perspectivă mai înaltă este benefic în fond.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predestinare
La nașterea fiului lor
mama a implorat ursitoarele
să aibă parte de un flăcău chipeș
care să trăiască ani mulți
și să cunoască ceea ce ei
îi rămăsese străin în viață -
fericirea
Tatăl în schimb
își dorea un copil voinic
înalt și spătos,
bun ca pâinea lui Dumnezeu
Ursitoarele însă
l-au menit să sufere
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condorul
Fericit condorul
pentru care piscurile munților
nu sunt niciodată prea înalte
Condorul
invidiat de toate viețuitoarele pământului
și care pe noi, oamenii
ne vede din ce în ce mai mici
Condorul
care nu moare
decât fulgerat de vânător
De vânătorul
care nu poate ajunge la el
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
E-atâta pace în ninsori
Și-n fulgii care stau să cadă
Că-și lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori
Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint și zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca niște mesageri
Privește-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Și se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe
Coboară îngerii și-și lasă
Un strat de pur și diafan
Și plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina se scurge tăcută
Lumina se scurge tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă grădină se mută
Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deșiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi
E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Și iarăși condorii condurii
Prin stele înalte își plimbă
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În golful meu
În golful meu vin goelete
Cu fructe și coloniale
Cu băuturi pentru banchete
În ambalaje liliale
Hamali în straie de sudoare
Din josul calei vin cu lăzi
În bronzul lor e-atâta soare
De parcă merg la-mpărțit prăzi
Zbenguie-se pescărușii. Înalt,
Zborul lor un cod sau o parolă,
Duc de la un chei la celălalt
Țipete în ritm de barcarolă
Un invalid dintr-o umilă
Și melancolică, uzată
Armonică, cerșește milă
Zâmbind de fiecare dată
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la înălțime, dar cu o relevanță mică.
Lumina se scurgea tăcută
Lumina se scurgea tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă făclie se mută
Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deșiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi
E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Și iarăși condorii condurii
Prin stele înalte își plimbă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât omul ajunge la un standard mai înalt de trai, se leagă mai mult de cele trecătoare ale lumii acesteia, iar la plecare nu va lua nimic cu el, tot astfel cum nici nu a adus la naștere. Cel care întinde mâna numai spre cele absolut trebuincioase, se simte mai independent față de lume, mai puternic, iar plecarea lui din lume nu o va mai considera o tragedie universală.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când nu mai ai minte...
Noi vindem doar speranțe pe lacrimi și iluzii
Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy;
E poate o himeră, sau doar o fantezie
Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție:
Mâncare, băutură cât îți încape-n burtă
Iar ceilalți să nu aibă nici spuză pentru turtă?
Zadarnic pui în conturi sudoarea celorlalți
Deasupra tuturor doar tu să te înalți!
O fi blestem acesta sau poate un tabu
Să uiți ce nu-ți convine sau ce ți-am spus acu'?
Nu te uita în sus că-ți cade-n cap securea
Iar eu 'mi-au lumea-n cap și plec cu ea aiurea:
De nu te-ai mai opune, fă bine să mă lași
S-o vând ca un rebut la niscaiva apași.
Am vise, am proiecte și nopțile mă fură
Un dor nebun să-i dau o palmă peste gură!
Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi
Luminile celeste se strâmbă în oglinzi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată un 7 noiembrie...
Sic transit gloria mundi
-----------
Mitrea Cocor, zboară cocorii
Hai să-i lăudăm cât se mai poartă
Că dacă o cârmesc spre marea moartă
O să fie vai de noi, datórii!
Datoríí au cunoscut și ceilalți
Însă cu ce-aveau în colivie
Au convins că nu e, ce-o să fie
Cu cât s-cazi, cu-atâta te înalți!
Poate n-aveau cotizația la zi
De când cu Hitchcok păsările-aceste
Tot mai ciudate, manifest e
Că dialectic, toți putem greși.
Kaza-ciocul e destul
Știți voi cine avea cioc
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarăși vorbim
Stăm prea mult de vorbă draga mea
În aceeași și maternă limbă
Dar nimic în lume nu se schimbă
Și abuzăm zadarnic de cafea
Semănăm cu doi eroi absurzi
Dintr-o piesă ce-a rămas nescrisă
La a cărei gală compromisă,
Toți spectatorii erau surzi
Viața ni s-a scurs fără ecou
Iar tavanul nu e prea înalt
Fiecare trage-n jos de-a celuilalt:
Unul de cravată, altul de jabou
Vorbe, vorbe, vorbe ca la teatru
Măcar acolo-ascultă cineva
În zadar cu umbre, suntem patru
Că pentru doi, mai trebuie ceva!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărmanii suferinzi
moto:
Chiar de nu te înfioară
O să-i simți în preajma ta
Când începe să te doară,
Aerul din a putea
------------------------------
Suntem sătui de-atâta boală
Că putem să dăm și împrumut
De pe-o pernă capul ni se scoală
Și-și caută o alta așternut
Ni se surpă zidurile bolnave
Mucegaiul le-a cuprins spre nord
Și se-nchid cetățile bolnave
Ca un flux de sânge dinspre cord
Și orice boală naște altă boală
Și nici una nu ne e străină
Că învățăm întruna ca la școală
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, artiștii fără vină
Atâtea voci străbăteau stepa
Portative stranii pe eter
Cocorii strânși într-un echer
Peste ținutul lui Mazepa
Ceața presărată din înalt
Se insinua felină
Pe-un orizont cu lună plină
La apus, un munte de bazalt
Brandemburguri la ferești
La ceaiul de la ora cinci
Zvon suav de caterinci
Și fantomele-n calești
Floarea mea de alabastră
Zborurile la soroc
La câte jocuri de noroc
Am pierdut dragostea noastră!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traversăm zadarnic un concert
Meduze blând coboară în priviri
Latente umbre părăsesc păduri
Sintagmele cu ultimii sperjuri
Mizează pe-un buchet de trandafiri
Învălmășiți în moara de cuvinte
Înalt catargul, vântul de la pupa
Busolele fac țăndări cupa
Sus ancora și numai înainte!
O altă Terra Nova ne așteaptă
Halucinant în veacurile târzii
Îngheață toate spaimele în vii
Și mor lăstuni pe fiecare treaptă
Închidem strâns sextante și hublou
Adoarme țărmul pe un banc deșert
Și traversăm zadarnic un concert
Ca-ntr-un preclasic anonim tablou
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele pădurii
Frunzele pădurii
Tremură cu toate
Trec iarăși pandurii
Cu flintele-n spate
Lacrima, obida
Codrului adânc
Călăreț cu șaua
Noaptea la oblânc
Zare detunată
Plânge un ecou
Parcă dintr-odată
Într-un alb halou
Drumuri care poartă
Muntele pe cale
Dacă se prăvale
Zodia din toartă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog la nivel... înalt
moto: Eu mă grăbeam dar dumnealui
Mă ținea de haină să nu plec
Că are treabă vizavi la cec
Să dea un telefon și n-are cui
-------------
- Bună ziua bade Gheorghe
Vezi că-ți cade pălăria
- Pe mine nu mă cheamă Sorge
Și nici nu-mi place călăria
- Zi mai tare că n-aud
A trecut de ora trei
Servesc masa într-un dud
Vino și tu dacă vrei
- N-are lifturi prepeleacul
Parpalacul fâlfâie lejer
Nu mi s-a stricat dovleacul
Ce să cat în dud, mon cher?
Nici nu ninge, nici nu plouă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
E-atâta pace în ninsori
Și-n fulgii care stau să cadă
Că-și lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori
Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint și zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca niște mesageri
Privește-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Și se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe
Coboară îngerii și-și lasă
Un strat de pur și diafan
Și plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele
Hotărâsem escalada
Muntelui cel mai înalt
Pregătind de un asalt
Invincibilă armada
Și-am plecat de lângă vatră
Ținta noastră numai vârful,
Și lăsând în vale stârvul
Leneviei care latră
Seara ridicam un cort
Ca să ne păzim de rece
Cu o grijă ce petrece
Somnul greu după efort
Sacii noștri de dormit
Noaptea ne țineau de cald
Parcă adia un fald
De la focul de lignit
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre înălțime, adresa este: