Multă lume aleargă să facă avere, dar banul nu poate rezolva singur totul.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Importanța omului nu constă în averea la care s-a angajat ca rob ci în bogăția spirituală la care, dacă ajunge, nu i-o mai poate lua nimeni.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihuitorul
Eu sunt un biet stihuitor
De care nimenea nu întreabă
Și trec prin lume fără grabă
Chiar dacă toți mă iau la zor
Fac planton și mă retrag
Slova îmi e singura avere
Și trec apoi în alte sfere,
Lăsând un trandafir pe prag
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai rău decât atâta
Mai rău decât atâta nu se poate!
Ba se poate dragul meu, să știi
Păsările emigrează toate
Și rămân pădurile pustii
Cei care-nvârteau odată lumea
Au căzut și azi tot în picioare
Banul sau norocul după cum i-a
Pus la adăpost pe fiecare
Fac averi în umbra legii
Și ne râd la o adică
Ei ca regii, noi ca blegii
Și tot noi murim de frică!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul absolut
colindam adese
zilele propice
când cădeau popice
nucile culese
serile inapt
tizul anti-izul
inundau parbrizul
neștiut în fapt
toamnele din burg
vasele din radă
se opreau să vadă
pata din amurg
stanța un popas
pasărea divină
ne umplea de vină
fiecare ceas
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară fără cuc
fulger - ghem de frică, cioburi
luminează neguri ape
șarpele pândea aproape
licitațiile de joburi;
primăvară fără cuc
frunză veștedă-n livadă
pasărea ce stă să cadă
din poveștile lui Muck -
clipă tăinuind averi
pășunea mea pe care iezii
se scaldă-n laptele amiezii
cu aevăruri în doi peri
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine-ai venit!
Bine-ai venit în toamna mea de aur
Iubito cu o lume la picioare
Cocori schilozi ce nu mai pot să zboare
Și pus sub embargou bătrânul graur
Orgolii calpe subțiind odoare
Averea risipită pe coclaur
Din tot pustiul, singur un balaur
Și doar misterul ce ni se năzare
Renașterea cu șansa sau norocul
Subit căderea dintr-o altă lume
Un țărm de năzuinți ascuns de brume
Și mâna sorții care face jocul;
Decorul fast și plin de măreție
În drum spre un izvor de apă vie
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parveniții noștri
Câte trape și atrape
I-au făcut pe mulți să scape
Din țesuturile legii
Și noi tot răbdăm ca blegii
Patrioții de duzină
Cei născuți în limuzină
Și cu body-guarzii în spate
Plini de conturi camuflate
Le-a crescut burta. Și gușa
Că se înfig precum căpușa
Și declamă demagogii
Elocința lor ca dogii
Cum își apărau poeții
Fala stinsei lor Veneții
Cum să faci și cui să ceri
Să ne scuture de granguri
Ahtiații după ranguri
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Doamna brună
În tren doamna brună stătea la fereastră
Și privea mirajul țărmului discret
Peste care toamna roșu-violet,
Parfuma cu brumă Dunărea albastră
Am rămas pe gânduri măcinând tăceri
Când mijeau în jururi flori de chihlimbar
Și treceau prin aer oamenii de var
În poieni abstracte îngropând averi,
Timp în care două lacrimi de mărgean
Curg pe-brazul doamnei brune de la geam.
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Septembrie. Și dacă
E plină încăperea
Cu manuscrise, mierea
Nu va mai fi opacă
Izvorul de putere
S-a distilat cu anii
Cum murmură castanii
Eternele mistere
Se-adună pretendenții
Pe statele de plată
De fiecare dată
Cu noi și noi pretenții
Iar trântorii din stup
La fel conservatori
Rămân în închisori
Și tatuați pe trup
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la avere, dar cu o relevanță mică.
Poeții sunt ca niște florării
moto: Domnu' doctor pune-i stetoscopul
Zi-i să nu mai dea cu stângu-n dreptul
Dacă prostul face pe deșteptul,
Nu-ș atinge niciodată scopul
---------
Mă' inchizitorule, ruleta
Joacă destine și averi
Aceasta e doar amuleta
Unei pierdute primăveri
Și n-am nici bani și, n-am nici timp
Să-ți spun cum o să-ți spargi tu capul;
Cine vrea să intre în olimp,
Își lasă la intrare țapul
N-o să bați tu lumea peste gură
Nu ești măscărici, nici ventriloc
Asta-i cea din urmă aventură
Care mai poate avea loc
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri, gânduri...
Sub același așternut
Cu aceleași gânduri vechi
Îmi trec orele perechi
Depănate în acut
Câte curse pentru mâine
La ce ușă să mai bat
Că-s sătul de colindat
Pentru stropul meu de pâine?
Dacă primesc un refuz
Cade greu ca o sudalmă:
Mă lovește ca o palmă
Peste față sau auz
Poate c-o să-mi dați rețete
Cum să trec dintr-o zi-ntr-alta
Că schimbarea de la Malta
Când o vezi pe îndelete,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăfăieții
moto: Nici un filament nu arde
Doar așa pe veresie
Azvârlind spre primărie
Vorbe proaste și bombarde
--------------
Lăfăieți de modă veche
Ce-ați luptat fără stindard,
Cântând așa după ureche
Un lăutar, n-ajunge bard!
Enigma voastră iar derută
Femeile ce merg pe dos
Provocatoare de bancrută
Și paguba ca un folos;
Închise drumurile singur
Sărmanul conte Prepeleac
Dacă nu coborâți în ringuri
Celelalte sunt un fleac!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pata din amurg
îl vedeam adese
zilele propice
când cădeau popice
nucile culese
toamnele din burg
rar câte-o cireadă
se oprea să vadă
pata din amurg
stanța un popas
pasărea străină
ne umplea de vină
fiecare ceas
tandră o busolă
scotea dintre ace
clipele vorace
ultima consolă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna brună
În tren doamna brună stătea la fereastră
Și privea mirajul țărmului discret
Peste care toamna roșu violet
Parfuma cu brumă Dunărea albastră
Am rămas pe gânduri măcinând tăceri
Când mijeau în jururi flori de chihlimbar
Și treceau prin aer oamenii de var
În poieni abstracte îngropând averi,
Timp în care două lacrimi de mărgean
Curg pe-obrazul doamnei brune de la geam
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna brună
În tren doamna brună stătea la fereastră
Și privea mirajul țărmului discret
Peste care toamna roșu-violet,
Parfuma cu brumă Dunărea albastră
Am rămas pe gânduri măcinând tăceri
Când mijeau în jururi flori de chihlimbar
Și treceau prin aer oamenii de var
În poieni abstracte îngropând averi,
Timp în care două lacrimi de mărgean
Curg pe-brazul doamnei brune de la geam
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrătorii viei
de ce dăm noi importanță
omului după ținută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanță
orișicare se dă mare
și-și adaugă la puncte
numai calități defuncte
mai ales când nu le are;
de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
că tot nu ne cred și nici
nu le semănăm la gene?!
pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ți zornăie în pungă;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partea noastră de noroc
Când pierzi startul din mișcare
În zadar acuzi arbitrul
După cum făcea Dumitru
Fenta prin alunecare
Ce păcat că nu se leagă
Interesele de trudă
Să ne ținem și noi rudă
Cu averea cea întreagă!
Ce e bun, nu-i pentru noi
Și-l iau alții cu bucata
Iar eu fac ce-a făcut tata
Când i s-au furat din oi
Și nu cade din senin
Recompensa să-ntinzi mâna
Dacă nu curge hapsâna
De sudoare, din prea-plin!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi pentru adevăr
Privirea ațintită peste vornic
Nuntașii-mpătimiți îmi fac război
Din cele cunoscute nouă, noi
Ne dăm supuși secundelor din ornic
Îngenunchează toamnele la praguri
Umbra zilei cade tot mai scurtă
Oștirile cer sânge pentru turtă
Și măscăricii fac averi din gaguri
Viclenia urcă în statui
Puterea face iar un pas în urmă
O bâtă, (numai una!) pentru-o turmă
Și altă taină la vedere nu-i
Trecură anii și-mi albiră părul
Se-ngustă drumul și mă prinde frigul
Și astăzi mă întreb: Care-i câștigul
Să pot plăti cu lacrimi adevărul?
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colțul de oglindă
Ciobit în colțul de oglindă
În care nu mă recunosc
Păduri de conifere și de mosc
Cu iarba serii se perindă
Și-atunci o dulce reverie
Cu herghelii de doruri multe
Inundă stepele oculte
Ca un mister ce mă îmbie;
Și pretutindenea un rost
În văzul nostru se ascunde
Chemarea muzelor pe unde
Cu anii tineri am mai fost -
Peregrinări din alte ere
Ca un tabu inconfundabil
În zborul unui dirijabil
Cu care nu mai faci avere
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre avere, adresa este: