Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionel Teodoreanu despre alb

Ionel Teodoreanu

Muriseră în jurul unei fete toate jucăriile. Lumina tinereții e un doliu alb.

în Secretul Anei Florentin (1937)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
Ionel Teodoreanu

Apărură cei cu halate albe... Rudele și prietenii fură îndepărtați. Se adunară într-un fund de coridor, lângă o fereastră albastră de noapte de primăvară. De afară se auzeau glasurile unui Hristos a înviat.

în Lorelai
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Sufletul meu e greu ca și crengile cireșului tău; o iarnă întreagă acoperit de ninsori, singur ca ciorile negre și corbii și mai negrii. Dar sufletul meu, o iarnă întreagă a fost alb, și în el te așteaptă cireșele, primăvara cireșelor mele.

în Fata din Zlataust
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionel Teodoreanu

Am visat azi-noapte un șes înflorit cu o cărare la mijloc și o piatră mare la capăt, o piatră netedă și albă, lucind în soare. M-am încercat în joacă să o dau la o parte. Apoi, înfierbântată, cu mare greu, am ridicat-o din loc. Mișunau gândacii și viermii sub piatra albă. Și, îngrozită, m-am deșteptat din somn.

citat celebru din romanul Lorelei de
Adăugat de Mademoiselle SimonaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Numele tău e dulce și încântător. Vine din Spania femeilor cu păr negru. Tu ești din Zlataust. De unde l-ai furat? Nu, nu l-ai furat, e-al tău, cum aroma unui fruct e a lui. Numele tău e brun, cu obraji albi, ochi negrii și buze roșii, ca și tine. Numele tău e mlădios ca și trupul tău, creanga mea de alun. Numele tău e tânăr ca și tine, izvorul meu și-al caprioarelor. Numele tău ești tu; și tu ești pe buzele mele ca un cântec. Îl spun, și-mi vine să plâng.

în Fata din Zlataust
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Joc de iarnă

Orașul era același
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete și decolorate
Pe străzile goale
Aceleași! cu umbră în ele și șoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni și în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creștea bulbucat și cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?

[...] Citește tot

poezie celebră de din La Porțile Nopții, Editura Tineretului -1970
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Pe iarba livezii alergau pașii albi ai luminii venite printre frunze într-un fel de menuet cadențat. Uneori cădeau fructe singure, prin somn, visând poate că sunt culese. O vastă intimitate, ca un ocean care-ar deveni bun ca ochii boilor.

citat din romanul Lorelei de
Adăugat de DanielSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.

Ionel Teodoreanu

Când a venit pe lume fratele meu cel mic, ulița îl aștepta la poartă. El nu știa nimic: era așa de mic!
Căsuța lui de atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliță prin care putea păși; ochii mamei – singurele ferestre prin care putea privi. Pe-atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod.
A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului.
Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind.
Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton.
Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor.
Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare!
Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.

în Ulița copilăriei
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionel Teodoreanu despre alb, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info