O fi destupat primăvara mărul înflorit, ca pe-o sticlă de șampanie, căci vrabia a sărit ca un dop, și crengile sunt înspumate de flori!
Ionel Teodoreanu în Vrăbiile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești zidul înflorit al captivității mele.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea începe cu numele ei, ca o albină născută într-o floare. Câtă otravă e în miere.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E trist un piersic înflorit, fiindcă alături de el, oricât ai fi de tânăr, ești bătrân.
Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de lili
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcâmii înfloriți din nou mi-au adus aminte că salcâmul e semnul prieteniei noastre. Mai e vreo creangă pentru mâinile noatre?
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îți mulțumesc adânc, pământ,
că mi-ai dat viață să te- avânt!
eram hain, eram flămând
și iată-s înflorit și blând.
e ceas sfâșietor de sfânt,
s-aud doar frunzele umblând.
poezie celebră de Ionel Teodoreanu din Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de MIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care au plecat spre munți să descopere înălțimile, avizi de vânt, de stele și de nouri apropiați, nu se mai uită la iarba și la florile mărunte care le însoțesc pașii.
Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de Alina Rizea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piersicul înflorit - îl vezi și-nchizi ochii fiindcă ai avut, cu o bătaie de inimă, icoana întâii sărutări: buzele roșii care-au zâmbit, obrajii copilărești care s-au înroșit. E trist un piersic înflorit, fiindcă alături de el, oricât ai fi de tânăr, ești bătrân.
Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de Alina Rizea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat azi-noapte un șes înflorit cu o cărare la mijloc și o piatră mare la capăt, o piatră netedă și albă, lucind în soare. M-am încercat în joacă să o dau la o parte. Apoi, înfierbântată, cu mare greu, am ridicat-o din loc. Mișunau gândacii și viermii sub piatra albă. Și, îngrozită, m-am deșteptat din somn.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie iubită, intrând pentru prima oară în odaia unui bărbat, e un miracol de împrimăvărare. Dar câte femei n-au intrat în odaia unui bărbat și câte nu vor mai intra! Prea multe buchete de flori au fost în odaia bărbatului culoarea de întâmpinare și gestul ei. De prea multe ori inima a bătut în preajma sosirii, pe când ochii priveau pe fereastră și pasul neliniștit alerga. De prea multe ori prezența prelungită a acelei femei a fost simbolul umilitor al sațului trupesc. Și-ncetul cu încetul, femeia iubită nu mai intră în odaia bărbatului, ci numai în patul său.
Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Când a venit pe lume fratele meu cel mic, ulița îl aștepta la poartă. El nu știa nimic: era așa de mic!
Căsuța lui de atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliță prin care putea păși; ochii mamei singurele ferestre prin care putea privi. Pe-atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod.
A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului.
Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind.
Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton.
Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor.
Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare!
Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.
Ionel Teodoreanu în Ulița copilăriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionel Teodoreanu despre flori, adresa este: