Dansând printre nori
mă împiedic de tine,
piciorul meu slab.
haiku de Ionuț Popa din Valuri (28 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Numai oamenii mari stau cu picioarele pe pământ și, în același timp, cu capul în nori.
calambur aforistic de Ionuț Popa (2011)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Să-ți cern curatul chip...
ești mai senină ca un gând senin
și ochii tăi ascut orice gândire...
din alb către verzui ești o sclipire
ce fulgeră și taie flori de crin
când glasul tău se zbate-ntre a fi
mirabil scut și vânt de penitență
m-aș dezlega ușor de abstinență
și m-aș sălta în cețuri ori în gri
spirale triste zămislite-n nori
să-ți cern curatul chip în stropi de ploaie
și să cobor rapid să-mi intre-n pori
să-mi spele trupul... - apa să-mi jupoaie
orice relicvă că mai sunt azi om
și că te vreau atom după atom
sonet de Ionuț Popa (31 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prin apele azure
Tăișul minții
a despicat lumini,
una mai puternică decât cealaltă,
împungând norii cenușii
spre a lăsa razele
să curgă prin mine.
Și-am strâns sclipiri
din apele văzduhului,
într-un ocean de nemuriri.
Trag din cer diamantele
cele mai de preț
ale aceste lumi,
udându-mi goliciunea
cu apele învolburate
din grotele azure.
Și cu-n surâs pierdut
aprind în mine
luminile trecutului.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (26 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arunc stindardul în talazul vocii
În van zâmbești cu șarm, de în greșeli te
apleci cu-nverșunare de furtună,
și fulgerele-ți cântă-aiurea-n strună
pe noi arpegii-n ruginii unelte.
Când scuipi duios, ți-e mintea o fântână
și ochii-apar pe chip ca două delte;
în van posezi sclipirea unei zvelte
făpturi, iubind, când ții pumnale-n vână.
Arunc stindardul în talazul vocii
că-i alb ca varul, hâd ca fruntea albă;
privesc cum norii își golesc bojocii,
și-n suflul tău mai tipăresc o jalbă,
să fiu lăsat în urmă, căci prorocii
mi-au spus demult că voi iubi o halbă.
sonet de Ionuț Popa (19 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astenie
Ochii mei ar fi strigat după lumină,
dar nu i-ar fi auzit
nici măcar o rază.
Culoarea de igrasie
a norilor
aluneca din înălțimi și,
încet,
se prindea în aerul
de septembrie
ca o căpușă
în pielea unui animal obosit.
Dacă în loc de ochi
aș fi avut
alte două guri,
aș fi vărsat peste anotimpul ăsta
o imagine din mine și,
ca unui cerșetor de fericire,
i-aș fi arătat că tumultul meu
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (10 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul fornicației
Ți-a ars concupiscența prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
și dezbrăcați de vise, chiar vântul din poiană
își arunca mânia spre-al nostru gând febril.
Ștergând sudoarea frunții, te-apleci cu buza-ți lungă
spre elixirul vieții. Ca trasă prin arcuș
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ți ajungă
plăcerea de la vale și până la urcuș.
Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
și norii, laolaltă, coboară tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbușește-n lampă
și-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.
"Al tău, pe veci, «ibovnic» și vârf de armonie",
am scris pe sânu-ți moale c-o pastă alburie.
sonet de Ionuț Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Când se-apleca în șemineu o rază... (Sonet LXXXVII)
când se-apleca în șemineu o rază
prin munții oblojiți de nori și ploaie
mă încolțeai iubito în puhoaie
de plete roșii ce-mi stăteau de pază
rupeai cu vântul oasele-mi greoaie
și le-aruncai în ora de amiază;
curgeam încins prin tine ca-ntr-o oază
ce pielea în deșertu-ți mi-o înmoaie
când din amonte-mi căutai căderea
în ochii tăi ca un izvor pustiu
îmi amorțeai și aripa și vrerea
ca mai apoi tăcând să nu mai știu
de ce frumoaso ți-ai jertfit puterea
și sufletul l-ai dăruit să fiu...
sonet de Ionuț Popa (2 mai 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
***
Cădea o lacrimă
din cerul gurii tale,
urmată de o alta,
apoi de încă una,
și tot așa, continuându-se
parcă la nesfârșit.
Buzele-ți, umbrele rupte,
mă protejau de potop
ca de-o ură
ce creștea în venele făcute mătci,
și vâltori îmi închideau
cărările ce odată au dus spre tine.
În norii aceia negri
ploaia a păstrat gustul meu
de când mi-ai sărutat pleoapele
fără să respiri a pagubă,
și limba ta mă ascundea
ca o umbră în deșert
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sonetul Ocnei Sibiului
Dormeau în gara Ocnei doar visele spumoase
Din cercul mult prea vesel de fete și băieți,
Când rasele canine la un festin de oase
Își năpusteau răbdarea ce-i măcina-n boscheți.
Cu pătura de-albastru ne-acopeream rărunchii,
Și auzeam prin iarbă un zgomot de mașini;
Vedeam, atunci, că ploaia ne înmuia genunchii
Ca doi bureți în apa de sare. Asasini
Păreau și mușteriii cu brațele firave,
Căci ne loveau privirea în ale lor priviri,
Și-n fiecare metru mai traversau epave,
Trecând nisipul umed ca melcii. Nu te miri
Că am plutit prin norii ce ridicau din piele
Un suflet contopirii chiar dincolo de stele?
sonet de Ionuț Popa (9 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la nori, dar cu o relevanță mică.
Allegretto
Se-nfige vârful ierbii în coatele-mi când tu mă
apuci de brațul vânăt - de vremuri necuprins -
și ochii tăi de rouă cu vrere îmi consumă
arzândele sprâncene ce gura-ți le-a încins.
Oboiul crește-n fală și cântă cu amor
un cântec alb în noaptea din cerul vocii tale,
când mă înalț din roze și-atunci când mai cobor
în mări voluptuoase de ronduri și petale.
Eu sunt copac - tu norul ce mi se-așază-n poală
și își revarsă ploaia pe trunchiu-mi lunecos...
Ia-mi scoarța și clătește-o în recea-ți nădușeală,
fă stropii să nu piară de sus și până jos,
iar de recazi pe umbra-mi să o păstrezi în tine
cu amintirea sfântă când îngânai suspine.
sonet de Ionuț Popa (12 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În București e forfotă greoaie
în București e forfotă greoaie;
pe plan secund doar blocuri decojite
și chipuri aspre-n pasiuni cumplite
își cară pumni și palme - ce mai droaie
să le explici c-o schemă că sunt vite
e de prisos și-acest curaj te-ndoaie
c-ai să înghiți cu poftă la gunoaie
de vrei în viață să rămâi; admite
că ți-a trecut prin cap când te loveau
un gând nebun cu lăncii și topoare,
dar te-ai trezit prin nori că zugrăveau
din rai un iad cu negre bolți ce-apare
treptat în rănile-ți ce încântau
copiii nopții-n acțiuni gregare
poezie de Ionuț Popa (6 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chaos
Suntem precum un ghimpe în coastele pământului,
cu felurite obiceiuri, idealuri de humă,
ce ne mânjim cu praf uscat și brumă
trosnind în noi oasele ruginite de timp.
Iarba se zburlește pe coama arămie,
cu glas amar zbiară pământul,
pe culmi înalte zboară și vântul
chemând sufletele scorojite.
Venind din zare nori și cețuri bizare,
plânge și clipa uitată demult
când pe-o terasă stau singur și-o ascult.
De plânsetul vremii copacii-și iau zborul.
Într-o secundă piere tot, se duc la vale
pietre înghețate, pătrunzând prin scorburi,
și le topesc în timp târziu călduri
ce tind spre o cristalizare nebuloasă.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (12 iunie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treasure chest
Pieptul tău este un cer înnorat
peste care moartea
își înalță corbii ca pe zmeie.
Firele nu se văd.
Firele sunt ascunse
și roșii.
Se împletesc după avântul tău nebunesc:
din nimic... avem unul,
apoi încă unul,
după aceea două, chiar trei,
până la cinci, opt
către infinit.
Omule,
din pieptul tău
au evadat umbrele
acoperind gropile care te-au aruncat
spre nicăieri.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spitalul de sănătoși
Încă o dată sunt eu și sper...
În spitalul acesta de sănătoși îmi fac veacul
și tremur la auzul fiecărei lacrimi
pe care moartea o varsă în surdină.
Niciodată n-am să mai pot păși pe buzele de asfalt ale vieții,
niciodată n-am să mai culeg din nori razele ce cresc ca niște spice de grâu
pe spinarea cenușie a Dumnezeului pierdut în peisaj,
niciodată n-am să mai fac toate aceste lucruri și multe altele...
la fel!
Încă o dată sunt eu și cred
că-n spatele fiecărei întâmplări există un motiv pentru a nu privi mai departe,
sau mai aproape de tot ceea ce se întrupează în liniște
pe la colțuri de stradă, prin paturi de amanți ajunși la vârsta rațiunii,
prin pahare de vin ciocnite la petreceri de novici într-ale vieții,
pe sub cerul cutanat al zilelor și nopților
ce trec și ele cum mai trec și eu și cum mai treci și tu,
prieten grav, pe care umbra sorții te-a ascuns
într-o lacrimă vărsată în surdină.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2014)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lască Știuio: Lasă puțin paharul din mână și haide să facem un exercițiu de gândire!
Septimiu Birlic (trântește paharul pe masă și scoate un sunet specific celor care vor să comunice indirect că băutura este de calitate superioară și suficient de rece): Despre ce este vorba?
Lască Știuio: Uite, îi vezi pe cei doi de la bar?
Septimiu Birlic: Te referi la barman și la chelneriță?
Lască Știuio (ștergându-și fruntea de sudoare cu un șervet): Da. Oricum, ei sunt singurii de la bar, însă nu contează identitatea propriu-zisă a subiecților, puteau fi alții în aceeași formulă, cadrul contextual ne interesează mai mult.
Septimiu Birlic: În fine...
Lască Știuio: Așadar, ce crezi că ar deveni acele persoane dacă le-ar crește aripi peste noapte?
Septimiu Birlic (stătea cu privirea ațintită spre ușa de la intrare): Da, înțeleg ce zici, dar vezi tu, întrebarea trebuie reformulată. Iată la ce mă gândesc: bunăoară, spune-mi negreșit... vezi tabloul acela ilustrând două păsări -lucrare neinspirată, în opinia mea- deasupra ușii de la intrare, pe bucata de perete ce desparte partea superioară a ușii de tavan?
Lască Știuio: Da!
Septimiu Birlic (luându-l pe Lască de după gât și arătând cu degetul): Uită-te cu atenție la ele, analizează-le contururile, penajul, formele capetelor, gândește-te la ideea de pasăre, nu așa cum apar pe perete, înghețate, artificiale, prinse în plasa artei-kitsch, țesută de om, ci imaginează-ți-le pe membrana boltită și albastră cum se pierd în turma de nori cumulus.
Lască Știuio:...
Septimiu Birlic: Și spune-mi apoi, dacă ai vreo idee, ce crezi că ar deveni acele două păsări dacă le-ar crește, peste noapte, două membre superioare în loc de aripi?
Lască Știuio (după un scurt moment de tăcere): Animale de povară?
Septimiu Birlic: Neîndoios!
replici, scenariu de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul unui mort. Odă luminii
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.
Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!
Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzelor ursuze
Învață-mă, iubito, să vărs pe pleoapa ta ceară fierbinte
să nu mai vezi lumea în care suntem prinși,
să nu te mai săruți cu monștrii falselor cuvinte
prin parcuri și dughene dezolante,
căci azi un taciturn așteaptă printre frunze arămii
fantasmele ce ieri se regăseau abandonate.
Nici azi nu te-ai schimbat de haina ruptă și murdară,
culorile-s la fel de nelalocul lor
și-o pânză albă de păianjen îți ascunde sufletul,
cuprins de remușcări și veșnic arzător.
Senin e cerul în această zi de toamnă,
doar câțiva nori timizi se scurg de-o parte
când steaua noastră cade arsă de indiferența
ce zace adânc în noi până la moarte.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (26 septembrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre nori, adresa este: