Italia şi superlative

Italia, primăvara şi întâia dragoste sunt îndeajuns pentru a face fericită cea mai pesimistă persoană.

citat celebru din Bertrand Russell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Italia va avea întotdeauna cea mai bună mâncare.

citat din Diane Von Furstenberg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turcii fac halva cum facem noi pâine, italienii gălăgie, americanii filme şi francezii cumpărături: pentru că li se pare a fi cea mai veche şi mai importantă îndatorire a vieţii.

Radu Anton Roman în Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti (1998)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul italian Ravenna a fost încoronat ca fiind cel mai prielnic pasiunii.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Italienii au cele mai frumoase femei. Majoritatea românce. Restul, ceva poloneze.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând, prin munca acelui ce te iubeşte, o, cititor simbolic, o, cititor care întruchipezi întregul suflet eroic şi nobil al României, al trecutului, ca şi al prezentului, în curând, prin munca aceluia ce te iubeşte (şi te iubeşte fiindcă te cunoaşte), cel mai mare poet al tău, Eminescu, va apărea în veşmânt italian şi va cânta gloria ta mai mult decât orice articol de trecătoare propagandă politică.

Ramiro Ortiz în Dante şi epoca sa (1925)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, când sper că s-a prescris vina mea contra monarhiei, am curajul s-o spun cu mândrie. Da, am fost unul dintre cei mai aprigi susţinători ai ordinii în Republica Ploeştilor. Ceasuri glorioase, n-am să vă uit! Şeful meu, poliţaiul, era simpaticul şi bravul Stan Popescu, unul dintre cei 1.000 ai lui Giuseppe Garibaldi - volintir în Italia, volintir într-o revoluţie polonă, vrăjmaş jurat al tiranilor şi frate pasionat al poporului. Cu astfel de şef, mergi în foc bucuros pentru o idee mare.

Ion Luca Caragiale în schiţa Boborul (1896)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu este pentru noi ceea ce este Goethe pentru germani; Shakespeare pentru englezi; Dante pentru italieni. El este geniul, în care s-au întâlnit, deopotrivă de ridicate, puterea de invenţiune cu aceea de refecţiune critică. În poezia şi proza lui, simţirile cele mai caracteristice ale vieţii noastre naţionale şi-au găsit o expresiune artistică şi nepieritoare. El este maestrul care a ştiut alege metalul pur şi nobil din minereul brut al sufetului nostru.

citat clasic din Constantin Rădulescu-Motru (16 iunie 1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cele mai cuprinzătoare modalităţi ale poeziei, modalităţi ale gândirii şi imaginaţiei, modalităţi ale dicţiunii şi ornamentului - nu numai modalităţi ale versului - rareori se produce vreo schimbare importantă fără vreo influenţă străină: uneori Franţa, alteori Italia, în vreme ce în adâncuri se află întotdeauna cei vechi, poeţii Greciei şi Romei. Şi în orice epocă a poeziei engleze există posibilitatea realizării unor noi studii ale celor vechi şi ale influenţelor ce ne vin de la ei.

William Paton Ker în Form and Style in Poetry (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun alt conducător al partidului popular înainte şi după Cinna n-a dispus aproape nestânjenit, timp atât de îndelungat, în Italia, cât şi în cea mai mare parte a provinciilor, de o asemenea putere absolută; şi nu poate fi citat nimeni a cărui stăpânire să fi fost atât de insignifiantă şi atât de lipsită de sens... Acest Cinna nu fusese purtat de propria-i voinţă spre culmi, ci de întâmplare; este oare de mirare că el rămăsese acolo unde-l purtase fluxul furtunos al revoluţiei până în clipa în care talazurile unui nou flux l-au luat cu ele?

Theodor Mommsen în Istoria Romei, Cartea a IV-a "Revoluţia", Capitolul IX "Cinna şi Sulla"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În istoria lumii au existat numeroase imperii, mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, care s-au prăbuşit şi au dispărut mai devreme sau mai târziu: Imperiul Ahemenid, Imperiul Akkadian, Imperiul Armean, Imperiul Asirian, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Avarilor, Imperiul Aztec, Imperiul Babilonian, Imperiul Neo-Babilonian, Imperiul Belgian, Imperiul Brazilian, Imperiul Britanic, Imperiul Bulgar, Imperiul Chinez (Qin, Han, Jin; Sui, Tang, Song, Yuan; Ming, Quing), Imperiul Danez, Imperiul Elamit, Imperiul Francez, Imperiul German, Imperiul Hindus, Imperiul Hun, Imperiul Incaş, Imperiul Italian, Imperiul Japonez, Imperiul Khmer, Imperiul Latin de Constantinopol, Imperiul Lydian, Imperiul Macedonean, Imperiul Maurya, Imperiul Maya, Imperiul Median, Imperiul Mexican, Imperiul Mongol, Imperiul Mogul, Imperiul Olandez, Imperiul Otoman, Imperiul Part, Imperiul Persan, Imperiul Portughez, Imperiul Roman, Imperiul Roman de Apus (de Vest), Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, Sfântul Imperiu Roman, Imperiul Rus, Imperiul Sasanid, Imperiul Seleucid, Imperiul Spaniol, Imperiul Suedez, Imperiul Sumerian, Imperiul Timurid, Imperiul Urartru, Imperiul Vijayanagara ş. a. Şi totuşi, cel mai vechi şi cel mai mare imperiu, cu cei mai mulţi supuşi, care nu are graniţe, singurul care va dăinui veşnic, este Imperiul Prostiei.

George Budoi în Dicţionarul prostiei (29 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filmul comercial din România e aproape inexistent azi, în timp ce în Italia are cea mai mare dezvoltare. România e o ţară care se dezvoltă, cum a fost Italia după război, când oamenii erau încrezători, puternici, creativi.

citat din Kitty Cepraga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestaţii, el nu apare decât în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte" (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală şi din Rusia îl vor practica pentru a cânta pământul natal şi originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franţa). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambasada Italiei organiza un concurs pentru cea mai frumoasă italiancă din Tunisia şi eu dădeam o mână de ajutor. La festivitate, priveam din culise la fetele de pe scenă şi cineva m-a împins lângă ele. Aşa am ajuns să câştig acel concurs. Premiul era o invitaţie la Festivalul de Film de la Veneţia, iar primul film pe care l-am văzut a fost "Nopţi albe" în regia lui Luchino Visconti. Am înţeles atunci că acesta îmi este destinul. Steaua mea mă călăuzise.

citat din Claudia Cardinale
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am fost un norocos, nu a trebuit niciodată să mă angajez într-un teatru fix, fiindcă am fost întotdeauna invitat de marile teatre să dansez ca oaspete. Baza mea este în Italia, la Teatrul Scala din Milano, acolo mă întorc mereu, este scena cea mai dragă mie.

Gheorghe Iancu în ziarul Adevărul, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul reprezentant al boierilor Gorj era boierul Radu. Născut în castelul din Carpaţi, îşi văzuse familia stingându-se în jurul lui, în primii ani ai tinereţii. La douăzeci de ani se pomeni singur pe lume. Toţi ai săi căzuseră an de an, precum crengile fagului secular de care superstiţia populară lega însăşi soarta cetăţuii. Fără rude, ba s-ar putea spune şi fără prieteni, ce va face boierul Radu pentru a umple răgazurile plictisitoarei singurătăţi pe care moartea o iscase în jurul său? Care-i erau gusturile, înclinaţiile aptitudinile? Nu i se cunoştea nici una, în afara unei patimi nestăvilite pentru muzică, îndeosebi pentru cântul marilor artişti ai vremii. Aşa că, lăsând în grija unor bătrâne slugi castelul, de pe atunci tare părăduit, pieri într-o bună zi. Şi tot ce se află mai târziu a fost că-şi întebuinţa averea, care era foarte însemnată, pentru a străbate cele mai de seamă centre lirice ale Europei, teatrele din Germania, din Franţa şi Italia, unde-şi putea astâmpăra nesătulele sale pofte. Era un excentric, pentru a nu spune un maniac? Ciudăţenia felului său de viaţă îngăduia asemnea păreri.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce îşi fac cumpărăturile la supermarket, majoritatea americanilor nu sunt surprinşi să găsească un rând întreg umplut cu cereale pline cu zahăr, gata de mâncat. Dar străinii observă lucrurile acestea imediat, la fel cum şi americanii care călătoresc observă că supermarketurile din Italia afişează o gamă largă de paste şi că marketurile din China şi Japonia oferă orez de o uimitoare varietate. Reversul medaliei de a nu putea să îţi observi propria cultură este una dintre cele mai mari plăceri de a călători în străinătate: a realiza ceea ce nu ai observat despre cultura proprie, şi să observi ceea ce oamenii din alte ţări nu îşi mai dau seama despre ei înşişi.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc perfect de Beethoven, cu toate că de atunci e aproape jumătate de veac. Am fost introdus la Beethoven de către poetul italian Carpani, cu care mă dusesem să-l văd pe Salieri, şi ne-a primit de îndată şi foarte politicos. Desigur, vizita nu a durat prea mult timp, căci conversaţia cu Beethoven era dintre cele mai penibile. În ziua aceea, mai ales, auzea prost şi nu înţelegea, cu toate că strigam din răsputeri; printre altele, este posibil ca el, nefiind prea obişnuit cu italiana, aceasta să fi făcut încă şi mai grea conversaţia. Urcând scările care duceau la sărmana locuinţă a marelui om, mi-a fost destul de greu să-mi stăpânesc emoţia. Când uşa s-a deschis, m-am găsit într-un fel de cămăruţă tot atât de murdară pe cât de îngrozitoare era dezordinea. Portretele lui Beethoven, pe care le cunoaştem, redau destul de bine fizionomia de ansamblu. Dar ceea ce niciun ac de gravor nu ar putea să exprime este tristeţea de nedefinit răspândită în toate trăsăturile feţei - în timp ce sub sprâncenele stufoase îi străluceau, ca în fundul unor scorburi, ochii; aceştia, deşi mici, păreau că te străpung. Vocea era dulce şi puţin voalată.

Gioachino Rossini în conversaţie cu Richard Wagner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa

Precum petalele de flori
Se-nalţă-n vânt cu al lor zbor,
Doreşte şi sufletul meu
Să se înalţe ca un zmeu,
Şi să colinde-n lung şi-n lat
Bătrânul continent visat.

E Europa, pământul strămoşilor,
Un leagăn veşnic şi nemuritor
Grădină vie ce îşi scaldă-n ape
Păduri şi flori dorind să le adape.

Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuinţe
Doar împreună au căpătat şi biruinţe.
Şi adunaţi cu toţii la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.

[...] Citeşte tot

poezie de Hermina-Paula Hănţăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima oară când am fost la Teatrul Italienilor să vă aud lu­crările, eram destul de nereceptiv şi chiar, o mărturisesc, plin de prejudecăţi, dar am o scuză, m-am păcălit de-atâtea ori; am auzit atâta muzică de şarlatani anunţată prin atâtea repetiţii. Dum­neavoastră m-aţi învins imediat. Ceea ce am simţit este de nedescris şi dacă veţi binevoi să nu râdeţi, voi încerca să v-o împăr­tăşesc. Mai întâi, această muzică mi s-a părut cunoscută, iar mai târziu, reflectând, am înţeles de unde venea mirajul; mi se părea că acea muzică este a mea şi o recunoşteam aşa cum recunoaşte orice om lucrurile pe care e sortit să le iubească. Pentru oricine altul decât pentru un om de spirit, această frază ar fi de un ridicol uriaş, mai cu seamă scrisă de cineva care, ca mine, nu ştie muzica, şi a cărui educaţie se mărgineşte la a fi auzit (cu mare plăcere, e drept) câteva bucăţi frumoase de Weber şi de Beethoven. Apoi trăsătura care m-a izbit între toate a fost măreţia. Această muzică înfăţişează ceea ce e mare şi te duce către ceea ce e mare. Am regăsit pretutindeni în operele dumneavoastră so­lemnitatea marilor vuiete, marilor aspecte ale Naturii şi solem­nitatea marilor patimi ale omului. Te simţi îndată cucerit şi sub­jugat. Una din bucăţile cele mai stranii şi care mi-a dat o senzaţie muzicală nouă e cea destinată să zugrăvească un extaz religios. Efectul produs de Intrarea oaspeţilor (Tannhäuser) şi de Serbarea nupţială (Lohengrin) e imens.

Charles Baudelaire în Critică literară şi muzicală. Jurnale intime, scrisoare adresată lui Wagner (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!