Citate despre Iuda și moarte
citate despre Iuda și moarte (inclusiv în versuri).

Rugă pentru ultima rugă
Dă-mi Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot intra-n Ierusalim și eu, cândva,
Ca și Cristos, călare pe măgar,
În înflorita lună-a lui florar!...
Dă-mi bucuria să mă văd trădat
Ca fiul Tău -
De Iuda sărutat -
Și, ca să-mi pot îndepărta sfiala,
Dă-mi buzele Mariei din Magdala...
Cum nu sunt decât scribul cărturar,
Dă-mi, Doamne, spor la minte -
Nu lipsă la cântar...
Ia-mi inima și-aruncă-mi-o la câini,
Și-n locul ei dă-mi patru ochi
Și zece mâini...
Dă-mi zborul rândunicii peste mări,
Să-mi ducă scrisul dincolo de zări,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Revista Fundațiilor Regale, IV, nr. 5 (1 mai 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Isus
Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.
Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.
Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.
N-au înțeles că Mielul
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia scrisoare a îngerului
plimb printre voi
în lesă
imaginea câinelui alungat de acasă
nu vă recunoașteți chipul
îndoielnică fulgerare de lumină
omida nu are oglindă
ascunsă în frunze
nu știe ce fluture va fi
nu acoperiți lătratul
cu huruitul dricului
priviți în sus
de la început
totul se găsește deasupra voastră
nu va legați de eternitate cu
funia lui Iuda
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria unei gropi vechi
Tata, deja precaut, când am ajuns la cimitir
o zbughise din cvadrigă și s-a ascuns în cavou.
Iar eu cu fulgii de zăpadă urmăream pălmașilor truda,
cum săpau o groapă nouă într-una veche
asudați lângă biserică, la poalele muntelui Iuda.
Apoi, la flacăra unui foc mic toți curioși
am întrebat groapa veche dacă viața,
cum se spune, este de la moarte un împrumut.
Dacă dispari definitiv când trupul rece
ți se coboară pe funii între pereții de lut.
Dar ea nici n-a apucat bine să ne răspundă
că zidul de fier ce ne-mpinge din urmă
(care și el în realitate se mișcă viu)
s-a consultat cu oasele bătrâne din sicriu.
Iar ele (dându-se de trei ori peste cap) au murmurat:
"Taine cu mult mai mari și mai fără de răspuns
ne așteaptă, când sufletul se desparte de trup
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Izbășescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la Iuda și moarte, dar cu o relevanță mică.
Nu-i singur Iuda vinovat...
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoți, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Și eu, și tu...
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Și dacă crucea grea era,
povara noastră și mai grea!
Și eu, și tu...
Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce se-așternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Și eu, și tu...
Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoți, nu!
Și noi am râs cu ochi murdari,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Libertate cu care...
Ne-am cucerit o libertate
Cu care nu știm ce să facem
De azi putem și noi să dăm sfaturi
Celor care nu nevoie de ele
Copacii pe care se așezau
Acele păsări necunoscute,
Până seara se uscau din rădăcini
Și între noi se isca un război
Ziua e din ce în ce mai tristă
Ziarele se citesc de la dreapta spre stânga
Pâinea e din ce în ce ușoară
Și din ce în ce mai scumpă
Fiecare umblă cu un butoi de pulbere în spate
Toți nebunii au chibritul aprins,
Telefoanele roșii s-au desființat:
Azi primim ordinele prin satelit!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu moartea mă sperie, ci drumul până la ea. Căci, până și Dumnezeu, întrupat în om pentru răscumpărarea sa, a spus despre Iuda, vânzătorul Lui: "Bine era de omul acela dacă nu se năștea" (Matei 26:24). Iar, pe cruce, suferind ca om, a strigat în culmea chinurilor: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?"(Marcu 15:34).
Marian Pătrașcu (10 octombrie 2023)
Adăugat de Marian Pătrașcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsai, ...
...
În jurul meu ansamblul de făclii
Cu para transparentă-mi arde rana...
De parcă Iadul mi se-nalță din calcâi,
Și s-a născut în mine Căpriana!
Privirile-mi tot seapă-n asfințit
Sub meditări de spuse și păcate,
De parcă merg pe-un drum ce-i rătăcit
De Crucea ce-am avut de dus pe spate.
Privesc la cerul plin de forfotări
Și caut steaua înodată-n pară,
De parcă, ași fi plină de puteri,
Dar sufletul ar îndrăzni să moară.
Simt inima batând cu aer greu,
Uitând încet, uitând de trândăvie.
Stăpân de parcă-mi este Dumnezeu,
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul Ilie
Profetul Ilie, în acte Elias,
s-a înălțat la cer, fericitul,
dar el știe ce este moartea și Învierea,
Boje hrani, pravoslavni, Ehad Elohim,
De Iuda fu nevoie sfântă, altfel cum?
Cine pe cine trăda? De Pilat era nevoie,
Cine pe cine comanda? Dar noi, păcătoșii
Ce am căutat noi acolo? Acum tot mai căutăm.
Un om închise ochii. Cineva îi acoperi fața.
S-au făcut formele, a fost îngropat.
Unde e viața de apoi, întreabă păcătosul.
Sst, șuieră paracliserul. Între paradis și iad
Ne petrecem viața ca un roman.
Pe ultima filă scrie "The end", de nu s-a rupt fila.
De aici începe Marele Conciliu al Supozițiilor.
Eu, de obicei, încep un poem,
De obicei, zic, pentru că în fiece seară
Mor nițel. În somn mă mai și rog.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă matematica este numai una pentru toate neamurile
de ce dracului Dumnezeu naște atâtea controverse?!....
nu trebuie să inversez lumina
nici să întorc diminețile cu fața spre apus
răstorn în gând munții de sub ape
oricum nici luna nu mai aduce povești
sau eu nu mai știu să ascult
prăpădul gemenilor sau turnul babel
ori sodoma și gomora sau potopul lui noe
mai știu eu care legendă între două intrigi de zei
un pariu cu lebede și fecioare
iar din spumele mării mediterane
doar apollo suspină pe-un fluture liră afrodite
fie de zăpadă fie de cenușă flori ale disperării
desene de aripi perene într-un crematoriu polar
când verde paradis când raiul durerilor
doar republicile utopice conduse de poeți
trăiesc întotdeauna mai mult decât orice democrație
așa că donez o lacrimă pentru fiecare mort inutil
oricum nicio lume nu-și caută creatorul
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe raze de suflet
dacă nu exist
atunci cine sunt
am văzut într-o zi nevăzutul
rătăcind în abisul din noi
între cer și pământ se întind timpuri ce curg
lumea plânge în zadar
uitând, aici nu există un dar
atunci am înțeles cine sunt
frunze galbene cad iarăși pe triste poteci
eu scriu cu lumânări de suflet pe ziduri de ceară
uneori mă plâng
noaptea asta nu este decât un vis rătăcit
nu mai am întrebări, adun doar chemări
să vină, să vină la noi
pașii trec, se pierd în zare
iarăși lipsește cărarea
dintre noi și cel plecat
se șterg iarăși, se șterg toate
strig în ultimul cuvânt
adormit de glasul ploii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul
Cuprins de groaza și fiorii morții,
Cu fața la pământ de grea mâhnire,
În Ghețimani, după lăsarea nopții,
Isus se pregătea de pătimire.
Vedea în duh pe Iuda vânzătorul,
Mulțimi venind cu săbii și ciomege,
Cum la Caiafa se-aduna Soborul
Și cum ca pe-un tâlhar aveau să-L lege.
Vedea pe ucenici fugind cu frică,
Vedea la Petru trista lepădare,
Cum cărturari și preoți pumni ridică
Cerând a lui Baraba liberare.
Vedea-n Pretoriu strâmba judecată,
Potopul de batjocuri, biciuirea,
În Ghețimani, în clipa-ntunecată,
Vedea și spinii, crucea, răstignirea.
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (14 decembrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iertăciune
Mă rog cu lacrima fierbinte, Doamne,
La tine, tată al cerului albastru,
Ce zi de zi îmi luminezi cărarea,
Iar viața noastră zbuciumată ca și marea,
Păcatele lovesc ca valuri spumegate
Și greu mai cântăresc a noastre fapte
Îngenunchind la cruci și la icoane
Cerând clemență către tine, doamne!
Tu răbdător le ierți pe toate,
Crezând că poate ne vom îndrepta
Și poate acum vom înțelege
Cât îi de mare mila ta,
Câtă putere și voință le dai la cei ce îți port credință;
Încerci cu chipul tău cel milostiv
Să aperi omul cel naiv...
Uităm că viața noastră e scurtă,
Cum inimile noastre în piepturi bat
Și timpul ca un hoț hain, fără de veste,
Ne fură viața mișelește, văzând că-i numai o poveste...
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântul XXXIV
"Stindardul regelui din Iad e-n drum
spre noi"; așa-ncepu Virgil cuvântul,
"privește, deci, de poți să-l vezi de-acum."
Cum pare seara, când e sur pământul,
sau când o ceață dă să se răsfire,
departe-o moară ce-o-nvârtește vântul,
așa-mi păru că văd ceva clădire.
Și-atunci după Virgil eu mă dădui,
neavând de vânt alt loc de-adăpostire.
Eram și unde, și cu groaz-o spui,
stau umbre-n gheaț-adânc acoperite
și-așa se văd ca-n geam un nod al lui,
o seamă drepte și-altele trântite,
și multe-n creștet, sau cu chipul feței
la tălpi adus, ca arcu-ncolăcite.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


A Ta domnie
Cum va fi a Ta domnie
Doamne când vei reveni
Și-o să iei în stăpânire
Chiar întreaga omenire
Și-Mpărat Doamne vei fi
Cum va fi a Ta sosire
Aici Isus pe pământ
Când oștiri lângă oștire
Vor urî a ta venire
Ca să nu vii Mire Sfânt
Și-mpotriva Ta cu arme
Vor fi strânși l-Armaghedon
Planul Tău să ți-l răstoarne
Chiar și-n bătălii amare
Aici să nu mai fii Domn
Toate oștile atunci când
Ți se vor împotrivi
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ungerea lui Iisus cu mir scump, de nard
Éra-n Vinerea cea Mare, până-n Paști doar două zile,
Ziua cea cu răstignirea, în vremi crude, dificile.
În Betania, în casa lui Simon, zis și Leprosul,
Íisus și cu ucenicii chiar și Iuda ticălosul,
Lazăr scos din gheara morții, așezați erau la masă,
Marta le servea bucate, cu căldură, bucuroasă.
Biblia ne povestește că, cu mir de nard, Mesia
De-a lui Lazăr soră uns fu, cea cu numele Maria.
A cârtit atuncea Iuda, nardul scump că-l risipește,
Că trei sute de dinari luau, mirul de-l vindeau, firește,
Că săracilor dau banii, ca să aibă ce mânca
Și de multe boli sărmanii să se poată vindeca.
I-a răspuns Mântuitorul (știind gândul lui ascuns,
Că din punga lor comună pentru el fura de-ajuns):
Pe săraci întotdeauna voi îi veți avea cu voi,
Ca să le-alinați durerea, pentru ale lor nevoi,
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Biblia în versuri (6 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Iuda și moarte, adresa este:
