Primavara
Coplesitoare, plina de lumina,
Miros de pomi cutreierat de muguri,
O lume transformata in gradina,
Esenta delicata de parfumuri.
Divinul croitor imbraca-n verde,
Deopotriva, pom si deal si vale,
Gradina Paradisului, ai crede,
A coborat pe nestiuta cale.
Cand mii de flori, in pete de culoare,
Desfac petale-n roua diminetii,
Te-ntrebi, de unde atata incantare,
Si mut ramai in fata frumusetii...
poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Ganduri pentru voi
Din firul ierbii impletesc un gand,
Asemeni unui cantec de iubire.
Il las sa se inalte catre cer,
Tremurator si bland, spre nemurire.
Culorile din flori le-adun in suflet
Si simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocenta ce exista inca
Dinspre nobletea ce se afla-n noi.
In frunzele de arbori... bland fior,
Ascund cu teama greul disperarii
Sa-l duca vantul pe aripa lui,
In ceasul de visare-al inserarii.
In limpezimea de cristal a apei
Pastrez speranta mea de zi cu zi,
Eliberandu-mi sufletul de neguri.
A fost iubire, este si va fi!
poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit liber
Pot doar visa sa fiu un spirit liber,
Si trupul meu eliberat sa fie,
Sa fiu busola gandurilor mele
Sa nu ma mai supun cu strasnicie.
Cui ma supun? Doar mie totdeauna,
Prin ridicari de ziduri, baricade,
Prea multe interdictii si cutume
In loc de libertate si arcade.
Voi face-n zid doar arce ogivale
Sa trec fara de teama spre senin,
Sa intalnesc sub cerul libertatii
Si om, si pom, si floare, si destin.
E-atat de scurt popasul pe pamant,
Sa nu mai zabovesc macar o clipa,
Sa-mi daruiesc ce nu mi-am daruit,
Sublimul zbor pe-a gandului aripa.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (14 iulie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parinti
Acolo departe, uitati in tacere
Parinti peste care ani, zeci, au trecut,
Asteapta o vorba, un zambet, o floare
Si nimeni in prag nu soseste zorit.
Povara de ani ei si-o poarta cuminte
Nu cer decat semnul ca fiii traiesc,
Ca sunt fericiti si ca nu i-au uitat.
Dar fiice si fii asteptati, nu sosesc.
Ce mult as dori sa te am langa mine
Pe tine, fiinta ce viata mi-ai dat
Sa-ti fac batranetea ceva mai senina,
Sa simti ca in grija cuiva te-ai lasat.
Dar, mama, distanta se-aseaza-ntre noi,
Tu nu vrei sa-ti lasi locul ce l-ai sfintit
Eu nu pot ajunge la tine oricand
Si-n suflete arde durerea mocnit.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (mai 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ratacind mereu...
Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:"Unde sunt, Doamne?"
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:"Pe unde ratacesti?"
M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e viata?"
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunda,stele si dor...
In suferinta si iubire,
In lunga noapte de durere
Caut raspunsuri si lumina
Aflu tacere si tacere.
Ai fost reperul vietii mele,
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.
Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.
Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teiul
Era un tei frumos in curtea scolii,
Ce plin de flori si viata stralucea,
In primavara de dupa decembrie,
Acel decembrie trist ce renastea.
Credeam atunci, cu-atatia ani in urma,
Ca visele desarte au plecat,
Spuneam sperantei:"Vino, esti primita,
Te-am asteptat un timp indelungat".
In primavara, dupa acel decembrie,
In gand cu aripi si iubire-n noi,
Il regaseam pe Dumnezeu din ceruri,
Stergeam din minte anii tristi si goi.
A fost o clipa, la-nceput de drum,
Cand fauream din nou un ideal,
Cand galbenul din flori si albastrul boltii,
Ne ridicau incet, pe vertical.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Comaniciu despre flori, adresa este: