Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Iulia Dragomir despre tăcere

Iulia Dragomir

Popas

Și am tăcut căci timpul mi-a vorbit
cu pașii apăsați în așteptare,
Am ascultat cum trece viața albă,
departe de chemările plenare.
Am pus în ac copilăria verde
cu ale sale vise temerare
și-am luat în palme gândul, floare,
să intru-n peștera cu gust de vânt,
să mă privesc cu tot ce fac, ce am, ce sunt.
După atâtea alergări în labirintul, ceas,
m-am așezat în cuibul de tăceri, popas,
să scutur de poveri strânsura,
să aflu care mi-e măsura
din care pot să urc la Dumnezeu firesc
În împăcare, aștept, dintre nevrednicii, să cresc.

poezie de (13 martie 2024)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Firescul

Doar așa am simțit că s-au deschis canalele de navigat pe fluviul credinței în verde,
prin îmbrățișarea frunzelor însetate de lumină.
Era singura cale de cufundare a sufletului în aerul înmiresmat de înfloriri.
Veneau dăruirile eului în graba cuprinderii de intimitatea foșnetelor.
De o mână, mă trăgeau în adâncuri nesațiul respirațiilor,
de alta, mă zvârlea la pragul dintre anotimpuri variația gradelor
M-am înfășurat în scoarța brăzdată de vremuri,
să ricoșeze în pustiu iuțimea aprinderii.
Cu cât creștea temperatura, cu atât mai puternic se înfigeau în crăpături sulițe albe,
clătintând din temelii lumina și întunericul.
Între ramuri, dincolo de coajă, trunchiul păstrează în renașteri rodul vieții.
Lăuntrul primește în tăcere firescul. (Iulia Dragomir)

poezie de (25 aprilie 2019)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Miroase a tine

Miroase a tine
Recunosc tăcerea aceasta.
Miroase a tulburare, undeva între rugăciune și parfum de femeie.
Are o ușă lemnoasă și-o cheie.
S-a lipit de fundul pământului să nu i se audă pasul.
Și... lucru curios! Îi aud glasul!
Miroase a lună sărutată de pe muntele vestit, a repetiție în valsul sorocit.
O văd prin geamul vremii cum își mută în copaci privirea.
E în natura ei s-adulmece zidirea.
Are un tulnic ce-și ridică între dealuri gâtul alungit.
Dintre talazuri și pontoane, cu privirea fixă, s-a ivit.
E grijă pentru timpul nevoit să treacă prin tunel, pusă la urechea verii cercel.
Miroase a dor de împăcare cu sine. Veghează. Uită-te la ea bine! Miroase a tine! (23 iulie 2019-Iulia Dragomir)

poezie de (23 iulie 2019)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.

Iulia Dragomir

Hotărnicie

Să îngrămădesc în sunete lumina decantată-n palme,
ca ofrandă vie dată lumii,
am cântărit în zi, în noapte cu tumultul lunii,
de folos cântării stelelor să fie.
În balans, m-am hrănit cu strugurii pleznind a vin din vie, am tăcut.
Din vuietele line, cu toată neorânduiala,
pod peste cutremurate neputințe am făcut.
Atârnă de un fir de vânt, împinsul zilelor în liturghie?
Când din stânga, când din dreapta,
chemarea naosului, huuii, cum adie!
Cât poate sufletul, în pana aripii, dulcea apăsare a oblăduirii să țină?
Cupa pătimirii, de tină și icoane e plină.
Hotărnicesc de capul meu înțelesul așezării sfinte?
Trimit indicii cei dragi din morminte...
La ce te-nchini entuziast, curat?
Auzi? Clopotul de adunare în adâncuri a strigat. (3 iulie 2019-Iulia Dragomir)

poezie de (3 iulie 2019)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Aerul gândului

Nu știu dacă-i urare, blestem sau binecuvântare
ce caută aerul să cuprindă între respirații
când bate câmpia coaptă de perdeaua anilor
cu lancea pregătită de spintecări,
ca trenul în tunel, deraiat, avariat, accelerat,
năpustindu-se pe dealuri, pe văi,
piston peste timpuri.
Strigă în piatra timpanului din toate clipele:
Taci ca noaptea și totuși mă inunzi,
lacrimă de izvorât devenirea la masa cerului întru voioșia crestei.
Ia voalul cântului,
să se umple rotunjimea saltului de chemarea sâmburilor
să calci aerul precum apa,
să-ți desfac aripile pentru zbor! (15.04.2020-Iulia Dragomir)

poezie de (15 aprilie 2020)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Tulburare

Maestrul vieții strunește măiestru pașii din umbră.
Vorbește și mișcă fluviile în jind perpetuu de revărsare în simbioza rosturilor.
Cuvintele mă împing dintr-o margine în alta a lumii.
Pe o parte, aud răcnetul vremii ferecate de ecou,
în neconcordanță cu verdele orelor,
pe de alta, mă copleșește dulceața închipuirii, nesprijinită de istoria ceasului.
Se apropie și tremură prundul.
Tace și se instalează ritualul migrării în adâncuri.
A rămas sufletul încleștat între cuvinte,
ca între ape dulci, ape tulburi, nefiltrate de sensuri,
în așteptări descarnate de gânduri.
Tăcere! În contrast, sunetele se lovesc de misterul mânuirii orelor.
Am ascultat și m-am impregnat de glasul repetițiilor.
Am auzit vuiete nuntite de vibrația înțelegerii.
Îmi spală valurile gleznele fermecate de ape.
Întinsă pe spate, ascult sunetul apropierii, depărtării.
Ești mai frumoasă decât închipuirea, susură valul acela,
tocmai când nedesăvârșirea mă înfășoară de ochiul lunii.
Iubesc unda aceea care îmi clatină țărmul, șoptește apoi cufundarea în libertatea posibilităților.
La fel, din săritură sălbatică, din avânt, se îmbrățișează clipocirile aceluiaiși gând?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Dar divin

Ninge... fluturi de mătase
Mi-au intrat în ochi și-n oase,
Se preumblă peste râu,
Și în sus și până-n brâu,
Ninge-n așteptare mută,
Dorul în priviri s-ascută,
Mă împinge peste oră
În perdea multicoloră,
Printre arme cerești, steme,
N-am de ce a mă mai teme.
În războiul nevăzut,
Domnul care e mereu tăcut,
Ne ridică-n palma Sa,
Atingeri de catifea,
Dăruindu-ne deplin
Dragostea, raiul divin,
Pun capul pe pieptul Său.
Mă iubește Dumnezeu.

poezie de (9 ianuarie 2024)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Renaștere

S-au prins cuvintele, semințe de înfloriri,
de catapeteasma inimii.
Au izbucnit în altarul timpului cu înflorirea rugăciunii,
alchimist pentru bobocii tăcuți ai palmelor universului.
S-au înlănțuit ca prinse în horă.
Zglobii se avântă în față și în spate,
dincolo de chipul dimineții, solie luminii, aprinzănd farul gândurilor.
E un sărut lipit de cerul clipelor,
cu dor de sfințenia vieții.
Din ele se întrupează culoarea amintirii,
din ele se nasc bănuielile de creștere
pentru spicele înscăunate de cinstea virtuților.
Au răsărit cuvintele, fluturi, de pipăit sufletul iubirii.
Miros a mosc și a scorțișoară, a casă de trecut pragul cu talpile goale
pentru împărtășirea din intimitatea aerului.
S-au aprins fețele lor visătoare,
s-au învăluit de ghicitorile purpurii ale rătăcirii prin sine,
în căutarea locului de ascultat pulsul vremii.
Își schimbă vestimentația, se gătesc de primenirea anilor
cu îndreptări de secunde pe axa conectării la izvor.

[...] Citește tot

poezie de (27 septembrie 2019)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Subterană

Povestea mea nu este la vedere,
cu ochii mari, mustoși de rost,
o prinzi din cântul mâinii, în tăcere,
din tot ce este mugur, din ce-a fost.
Povestea mea cea vie e în poezie,
ea o cuprinde între aripi mătăsos,
de vrei să vezi, aprinde scara vie
ce urcă inima-n hambarul de frumos.
C-am fost sau nu eroii luptători
în lumea-n care adevărul ne dictează
mersul pe jos sau zborul peste mări,
e cert că nașterea cuvântului viază,
că dragostea e sensul pentru căutări.

poezie de (21 octombrie 2023)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Prudență

Startul nu e același.
Nu mă mai arunc praștie
cu tălpile goale prin iarba sărutată de rouă,
în râul ce dă ocol pădurii.
Îmi rotesc privirea la scuturatul dorului
de semințele drumului.
Despic în frunze adăpostul auzului.
Si uite cum se varsă în mine ecoul,
mă țintuiește în tumultul răscolit de năduf!
Înaintam și mă izbea puhoi torentul.
Pluteam dintr-o margine în alta,
până la săritura în semnificații.
Din menire în umblet și din umblet în învârtoșare,
am ascuțit tăcerea de tăișul revărsării
să aud mai bine viitura.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Privirea, logos sfânt

De-ți este bine,
nici nu mai contează
în ce cochilii se strecoară luna
să soarbă dintre ierburi seva dulce,
Ia din tăcere cetera, gorduna,
și lasă capu-n iasomie să se culce!
De-ți este bine,
stai în luntrea sufletului, leagăn sfânt,
cu flori de măr șoptindu-ți despre vreme,
culege bucuriile din cer, de pe pământ,
Ia ce-i mai bun din viață, nu te teme!
De-ți este bine, binele se-mparte
cu-ntreaga fire, logosul cerat,
sunt zâmbetul ce se așterne, alfabet înaripat,
cu inima îți scriu din ochi poemul,
care-n povestea vieții te-a-ntrupat.

poezie de (27 martie 2023)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Ospăț împărătesc

În libertatea albastră, cum stai acolo, scrutător, lângă coastă,
auzi cum bate din aripi o pasăre măiastră!?
E secretară-n întâlnirea mentolată de povești.
Ce glasuri se înalță-n templul de smarald!
Mi-e și frig, mi-e și cald.
Bucură-te! Din tâlcul lor, și tu crești...
Cuvintele, precum cafeaua, așteaptă să le bei din cești,
să le guști aroma pe-ndelete sau în grabă. Ce vibrație suavă!
Stau dinainte să le seduci între metafore, brațe de alint,
cuvintele au viață, râd, plâng, se mișcă, dorm, simt...
Hai la cenaclul tuturor acestor întâmplări,
să luăm cuvintele și stările la disecări,
să desfrunzim tăcerea de veșmânt.
Cum se rotește zburătoarea-n cuibul morilorde vânt?!
Printre zăpezile adunate-n geam, printre sclipiri ce străjuiesc pe ram,
cu reveria și realitatea mă-nfășor ca-ntr-un fular ceresc.
Prin vara sufletului, cu orele coapte de trăiri mă hrănesc.
Mă deschid, mă încui, mă adun, mă risipesc, îngheț, mă topesc...
Să-ți fie dragostea ospăț împărătesc!...
Până la toate și înapoi

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Toamnă

Visam că te prindeam în mâini și dispăreai, o boare,
să nu te văd, să nu te știe vreo ninsoare,
să mă uimești, să îmi arăți ce poți dintr-o mișcare,
iau ca reper văzutul pentru mare.
Când în tăcere se cufundă timpul,
întorc pe față, dos, și ploaia și răgazul,
Nici nu mai știu cum clipocește iazul,
Ascult răspunsul verii, hotărârea, nimbul.
Am luat în palme ce s-a strâns în dar,
ce taine și ce raze au umplut odaia,
și, uite, m-am unit cu vântul, ploaia,
ud rădăcina clipelor cu viața la hotar.
Și de-ai adus în cântec vechiul drum,
plimbări peste tărâmul neștiut de bal,
să mă ridici din ape ca pe un pocal,
voi fi băută-ncet, din azi în azi, de-acum...

poezie de din Literatura de azi (7 septembrie 2022)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Binecuvântare universului

Măria Ta, cerbule, suflete, puiul pădurii,
bucură-te de fragi, de soare, de zmeura inimii, gurii!
Din rădăcini se ridică -n privire copacii.
În vară, se-mbujorează tuberozele, macii.
Fii binecuvântat, pământule sfânt!
Din tine cânt, din tine cresc, din tine sunt,
de tine, cu viața florilor, mă pătrund.
Te iubesc, cu ape, cu fiecare pom, cu iarba haiducească, pe limba tăcerii,
pe limba din adâncuri, pe limba păsărească,
m-am născut, m-ai născut la soroace, poezie curată,
de susurul izvoarelor, de dor, de bulboacele tainei curtată.
Te-ai născut, darul muzicii pe văi, pe munți, pe coline.
Fii binecuvântat, văzduhule, te cuprind, tu respiri și în mine! (6.08.2021)

poezie de din revista Timpul, Artă și comunicare, Ploiești (6 august 2021)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Semnificații

Semnificații

Cu șapte inimi în piept, salut din văpaia rodiilor
suspansul cuvintelor pipăind văzduhul.
Cu un salut simplu,
se ridică etruscii din înțelepciunea rafinamentului.
Stau cuvintele mustind de sens la gura momentelor,
gata de revelații, ca niște extratereștri
care au deprins gustul încrederii
în virilitatea necuvântării la ceasul tainelor.
Stau la hotarul dintre lăuntru și afară,
fac balet pe linia gândurilor.
Din cerdacul tăcerii, se zărește coada semnificațiilor.
Din spațiul acesta netulburat de strigăte,
din care nu răzbate gelozia cedrilor,
cu puteri învinse de gingășia cântului,
se balansează ca într-un dans tobele
ce bat hierofania inimii, ritmul vieții.

poezie de (17 martie 2021)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Emoție

Nu știu de ce, din lumea toată, plină de culoare,
cel mai greu îmi e să mă predau, cu vocea tulburată,
vulcanului pistruiat de gândul la mare,
să dau glas pornirii aprinse de luciri nebune.
Când să mă arunc în cascadă, ptiu! Dintre rune,
se-nțelenesc, în aval, temperaturile, în malul stâng,
ca pe-un panou de strâns ecouri la privit.
Surâsul ți s-a potrivit la tocul geamului ce-mbrățișează luna?
Că e târziu, sau că-i devreme, uneori, mi-e totuna.
La mână, am aceeași brățară zornăind a primăveri.
De-i ceață, fum, la coada urmărilor,
stau fractale sau fructate adieri,
le văd nervurile și sculptate în scoarțe de tăceri.
De-acolo, din emoția încarnată în paralizii,
cresc flori îndrăgostite de renaștere în ochii vii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Introspecție

Cine ești tu, de tragi cu degetul poemelor
de somnul și trezirea orelor în creuzetul gândurilor?
Mi te-ai lipit abțipild pe buzele zeruite
de strigătul indescifrabil al umbrelor moi,
de fereastra aceea albastră.
O deschid și respir. Nici nu mă mai văd culorile stelelor.
M-am ascuns între gene.
Fără chip și fără bombastice extensii de suflet,
cu inima largă, totuși închisă în cuvinte, ca o bomboană,
îndulcești apusul privirii.
Am încremenit. Mă urmăresc declarațiile răspicate ale universului,
ca peștii în ocean.
Nu există amnezie pentru inima, arhitect neasemuit de timpuri fără de timp.
Există abisul în care nu ajung pașii. Există înaltul în care țâșnesc privirile viorii.
Cine ești tu, ființă marină, plutitoare, prin apa tăcerilor răscolitoare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Zestre celestă

Răsuceste gândul cu fața înspre bucurie!
Înjunghie-i trupul în partea nevăzută de lună,
să își deschidă curgerea spre scăldatul răsăritului
în liturghia străpungerii de împărtășire,
până când ne topim unul în altul,
lucrare tainică a mâinii ce ține în palmă chiparoșii.
Numai iubirea poate deschide rana nopții
întru lauda îngerilor.
Exteriorul e opera lăuntrului nostru.
Unde să nu sărut și unde să sărut mai întâi
cu prelungirea citadelei sfărâmate de har?
Mi-era dor de tine de înainte să te cunosc!
Spăla-te-aș din cap și până în picioare
să lepăd de zădărnicii clopotul sângelui!
Răsucește strugurii clipelor să picure vinul dulce pe buza rugilor!
S-a măcinat grâul la moara anilor.
Răsucește gândul cu fața înspre liturghia vieții!
Flacăra candelei veghează în tăcere tainica prefacere, învierea din frângeri.

poezie de (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Muzica înserării

Am intrat deodată în muzica înserării
ca la terapia intensivă a sufletului
cu toate organele urlând
în trecerea prin filtre nefiltrate de anestezice.
Din sclipiri în înnegurări, din încețoșări în limpezimi,
măsuram nemăsurarea,
căzând din gânduri direct în bisturiul ascuțit
al unei rugi pentru sănătatea luminii.
Din toate colțurile, se deșteptaseră brusc
mădularele simțirii cu strigăte clocotitoare.
Pereții proiectau clipele în coșul pieptului
și izvoarele amintirii alergau sălbatic pe obrazul clipelor.
Curgeau sunetele din aerul îmbibat de imagini
ca fluviul în marea primitoare de ceea ce o compune.
Șiroiau viața... în spitalul sentimentelor
în care se puseseră la mezat anii.
Bum, bum, buuuum!
Muzica înserării trecea prin ziduri,
ca în operația din care, cel mai abitir,
se simțea suflul cardinal,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Colind

Ochii sunt grei.
La pânda stelelor, bat îngeri din aripi în ei,
în horă, ielele scapără-n talpă scântei,
sclipiri din adânc spre înalt,
cu asalt, în umbra deasă, între brazi.
Ochii, oglinzi, sunt colindul de azi.
Grei de povești, de privirile-n care cresc păsări, cerbi, miei,
de lumina ce cade tăcută pe ei,
de ungherele în care surâsul coboară neprihănit,
poartă colindul ce sunt, cu pita gândului la dospit.
Din răsărit până în miez de înnoptare,
de la distanța dorului de soare, de la distanța norului,
din tremurul zborului, din încântare, din valul de mare,
din podul cu vedere spre scaunul ceresc,
din apropierile de firesc, din pivinița în care mă-ncui,
lumina ochilor, clipă de clipă, în cântecul inimii sui.
Din ce sunt, din pământ, din vânt, de orinde merg hai hui,
izvor spre marea fără de sfârșit, hoi, hui... doinesc...
Aho! Aho! Pe suflet, călare, mă sui!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Dragomir despre tăcere, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook