La ce bun?
să vă spun, doamnă, aș putea
cum că privirea dumneavoastră
ce-oricare, temător, și-o vrea
e decât bolta mai albastră
la ce bun? ați râde doar de vorba mea.
și aș putea, cu glas mai stins
să spun că-ntreagă-va făptură
nuri dulci și farmec-n adins
să curgă lacrime făcură
la ce bun? n-ați crede, poate, ce v-am zis.
apoi, cu-o tulbure simțire
și cu ardoare
v-aș spune că vă port iubire
că, inima-mi, jignită, doare
la ce bun? o știți cu propria-vă fire.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în franceză.Falsa măreție este sălbatică și inaccesibilă; cum își simte slăbiciunea, se ascunde sau în orice caz nu se arată direct și nu se face văzută decât atât cât trebuie pentru a impune respect și a nu părea ceea ce este, vreau să spun o adevărată micime. Adevărata măreție este liberă, familiară, populară, se lasă atinsă, pipăită; ea nu pierde nimic dacă e văzută de aproape: cu cât o cunoaștem mai mult, cu atât o admirăm mai mult; se înclină cu bunătate către cei inferiori și revine fără efort în poziția firească; se destinde uneori, se neglijează, renunță la avantajele sale, fiind mereu gata să le reia și să le pună în valoare; râde, joacă și glumește, dar cu demnitate.
citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ndrăznesc
De m-ai asculta vreodată
aș voi ca să-ți vorbesc
tu m-asculți... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
ești prea bună, ești prea dulce
însă fără voia mea
ca și-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.
Am a-ți spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ți văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
ochiu-ți e impunător
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în franceză.Unei file
Sărmana filă-n care aștern
A gândului comoară
Nu știi câte dureri se cern
Când vin spre tine iară.
Ca lumea, rece mă privești
Mă vezi surâzătoare
Dar rana cum s-o potolești
Când inima te doare?
Sunt rele care nu se scriu
Și nu se spun în șoapte,
În ele chinu-i tot mai viu
Și sufletul e-o noapte.
Poți să mă plângi hârtie deci
Că muta mărturie;
Ce grea amărăciune
Să râzi, când plânsu-nvie!
poezie celebră de Iulia Hasdeu (februarie 1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Hasdeu despre râs, adresa este: