În fiecare minut în care închid ochii, e posibil să pierd o cantitate infimă de lumină solară; dar pot câștiga -sigur- lumina din lăuntrul meu! Căci, dacă aș fi în imposibilitatea de a vedea Soarele, ar trebui să contez doar pe steluța din sufletul meu!
aforism de Iulia Mirancea (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ca o viță de vie
Ca o viță de vie sunt eu,
care iubesc Soarele!
Și-mi voi întinde lianele
pe stejarul argintiu în razele dimineții,
ca să fiu stăpâna infinitului...
poezie de Iulia Mirancea (31 iulie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă privim tot timpul în jos pentru a sfărma fiecare bulgăre de noroi, oare cât timp ne mai rămâne să admirăm răsăritul și asfințitul soarelui, calea lactee, luceafărul, stelele...?
aforism de Iulia Mirancea (25 februarie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.
În fiecare dintre noi, există un câmp senzorial captator al "Roentgenurilor", proprii Frumuseții și a Binelui! Asul din mânecă, e un simplu clic: să ne prindem la timp! Și apoi, să ne lăsăm pașii, în voia lui! Miza, ca noi înșine să putem beneficia de Soarele din noi, este percepția și menținerea constantă a strălucirii sale, oricâți nori ar încerca să-l acopere!
aforism de Iulia Mirancea (27 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Ce-aș vrea?
Să treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet și soare blând în măr,
Cu plenitudini, țeluri și miez de adevăr...!
Ce-aș vrea?
Aș vrea să vină iarăși septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă și geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi și înțelepte brume...
Aș vrea o toamnă lungă și dincolo de lume...!
Aș vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane și-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet și țelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteți brume, cu spasm autumnal?!
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua noastră astăzi, domni bărbați
Ni-e tare dor de ziua când, fecioare,
Voi voalul marital ni-l dăruirăți...
Iar în privire ne puserăți Soare!
Ai noștri-ați fost, atunci când ne iubirăți?
La dulcea cununie-n altar sfânt,
Martor pe Dumnezeu îl vom fi pus...
Credință v-am jurat, dincolo de mormânt!
Lui Dumnnezeu, e rău că ne-am supus?
Pe viață, în rastel ne-ați înjugat,
Ucis-ați visul amăgit odată...
Cu zâmbet șters, în șoaptă v-am rugat!
Nu veți mai fi aceiași, niciodată?
Vreți, dragostea din noi s-o contestăm,
Și, câtă zarvă izvodiți deodată...
Dacă, de neiubire... ne-ntristăm!
Să nu-ndrăznim, să mai sperăm, vreodată?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (8 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Generozitate
Ne știe pe toți, ne iubește la fel,
De suntem nevrednici sau de suntem cuminți,
Lumina i-o vrem? Nu se-ntreabă defel!
Generos e și pur, cu-ale noastrele minți!
Ni se dă pe de-a-ntregul, Soarele bun
Nu cere "te rog" ori "merci" niciodată
- Tu, omule, vino și crede ce-ți spun:
Oare vrei să primești iubirea-mi vreodată?
Mă nasc pentru voi în fiece zi,
Să-mi revărs vouă întreaga-mi iubire!
În țel și în vis și-n crezul de-a fi
Vă absolv de întreaga-vă fire!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necunoscutule bun (dedicație pentru Sir)
Necunoscutule, acum știu cum arăți...!
Căci neguri din Rău stăruind a ispită,
Tenebre și piedici direct din hazard,
S-au schimbat în Frumos, în Bine! În... Tine
Și-n cununa din suflet, porți Soare și flori!
Necunoscutule bun, acum... Te cunosc!
Prietene, știu, cât îi cugeți pe semeni...
Cum tresari de-al lor dor și-i mângâi în gând!
Ai tenul curat și ți-s ochii smaralde...
Ai sufletul munte și glasul ți-e tunet,
Drumul ți-e umblet și ți-este umbletul drum...
Prietene bun, stai o clipă... cu mine!
poezie de Iulia Mirancea (2 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roșie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
și stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireșul, vișinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniți pe Isus
și încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor și trebuie să așteptați
o sută de zile, ca să mă vedeți din nou!
Sunt drăgălașă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!
Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
și aștept să mă culegeți
ca să vă tonifiați sângele,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai mințit
Te-am "întrebat" adesea (mai știi?), de mă iubești,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greșești!
Tăceai, mă chinuiai și, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai mințit?
Te supărai pe mine, mă dojeneai și, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ți voi fi puntea și gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai mințit?
Eu, despre cerul de Brăești ți-am povestit...
Tu, una îmi spuseseși și alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce și venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totu-i iubire
Motto: Iubirea e sacrificiul suprem
În prima mea clipă pe lume,
M-am îndrăgostit, ireversibil,
De mamă, de brațele-i calde,
Ca orice pruncuță de om!
De-nvățător, de profesor, de mentor!
Apoi, la un semn al iubirii zglobii,
Ca orice copilă sprințară,
Grațioasă și pură,
M-am îndrăgostit, efemer,
De-o mlădiță asemenea mie!
Adolescentul timid, inocent,
M-a sedus!
Nevinovat m-a sedus,
Cu incandescentu-i obraz,
Cu privirea-i ucigând-o pe-a mea,
Cu mâini tremurânde, fierbinți
Și buze cuminți, sângerii,
Nesărutatele încă!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (21 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație... printre rânduri!
Bântuie-n mine mii de gânduri
La tot ce-a fost cândva, demult...
Citiți-mă, doar printre rânduri:
Cât v-am iubit și... nu de mult!
Prin alte lumi cutreierând
Mi-a fost alean de dumneavoastră...
Regret a fost la mine-n gând
Și-n cugetu-mi... risipa noastră!
Adastă-n mine tot ce am strâns...
Tot ce v-am luat și ce v-am dat,
Silfida-mi ființă mi-e nod de plâns
Și-n dumneavoastră a evadat!
Cât timp avem să ne certăm...
Fără să știm: cum și... de ce?
Dar, printre rânduri... ne iertăm?
Urmașii-or să ne judece?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (26 octombrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Mirancea despre Soare, adresa este: