Iulia Mirancea despre greşeli

Nu pot să cer nimănui să mă ierte pentru ce i-am greşit; dar pot ierta eu, fără să mi se ceară!

aforism de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea, ridicăm piatra (poate din greşeală) către semenul nostru; uneori îl nimerim sau chiar îl ucidem; arareori ne pare rău; şi, aproape întotdeauna,... prea târziu!

Iulia Mirancea (8 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru înţelept, greşeala şi faptele bune se află într-o simbioză perfectă: greşeala motivează ridicarea ştachetei; faptele bune asigură un statut de sine stătător, superior celorlalţi oameni! Amândouă subzidesc şi consolidează edificiul uman!

Iulia Mirancea (4 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-i preţuim pe semenii noştri, musai să le acordăm, pentru greşeli, circumstanţe atenuante! Să nu-i judecăm, dispreţuim, îndepărtăm! Să culegem fir cu fir, multul sau puţinul din ei!

aforism de Iulia Mirancea (27 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ce ţi-ai înţeles greşeala (reală, nu ipotetică), de care te acuză cei din jur, vei fi învingătorul lor; dar dacă n-o vei mai repeta, vei fi şi mai mult de atât: vei fi propriul tău învingător!

aforism de Iulia Mirancea (28 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-am spus (după Adrian Păunescu)

V-am spus de la-nceput că vă iubesc
Şi sufăr pentru relele din fire
Dar nu pot, numele să vi-l hulesc
Ci doar să-mi schimb muţenia-n uimire!

V-am spus că, nu mă-nchin periculos
Dar nu mi-aţi luat închinăciunea-n seamă!
Vorbele-mi bune le suciţi pe dos
Şi-atunci vă-ntreb: de voi să-mi fie teamă?!

V-am spus şi pot, la nesfârşit, să spun
Că Everestul e pitic în mine
Şi relele din voi, în mine-apun,
Când schimb durerea, în iubiri carmine!

V-am spus şi mai continui să vă spun:
V-aud ca pe un zumzet de albine
Şi chiar de mă ucideţi, punte pun
Între Greşeală, Iertăciune, Bine!

poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de proaspăt ne este în minte răul făcut de alţii, oricât de mult colb l-ar fi acoperit! Chiar dacă noi n-avem nici o legătură cu el! Cât de puţin ne pasă de răul făcut altora de noi înşine, oricât de mult ar sângera, încă!! Chiar dacă ei nu ne-au greşit cu nimic!

aforism de Iulia Mirancea (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine nu există nimic mai fascinant şi mai îndatoritor, decât un om care mă copleşeşte cu tandreţe, respect, spiritualitate, în timp ce-mi atrage atenţia asupra unei greşeli! Să-i întorc iubirea, să-i mângâi mâinile, să-i sărut fruntea, nimic nu e prea mult, pentru a-i răsplăti înţelepciunea!

Iulia Mirancea (11 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chibzuinţa are legile sale proprii, de a-şi confecţiona din propriul rebut, ac pentru cojocul găurit! Şi, dacă ne iubim suficient pe noi înşine dar şi pe cei de-alături, e simplu: ne putem retuşa echilibrul moralităţii! Adică, ne putem survola, cu propriul aparat de zbor şi, mai ales cu propria elice, teritoriul propriilor greşeli!

aforism de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni se întâmplă, uneori, să ne adăpostim cugetul într-un suflet, aparent frumos şi, sinceri, să investim în el întreaga speranţă şi iubire! Dar, într-o zi, să fim dezamăgiţi de propria noastră alegere! Nu e tragic şi degradant pentru noi, că am intrat, din greşeală, într-o peşteră precară! Dar e dramatic şi condamnabil, dacă am lăsat-o, la fel cum am găsit-o!

Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu există criterii de încadrare a omului,
într-una din categoriile: "rău", "bun"!
Există oameni care ne-au nedreptăţit!
Există oameni cărora, noi înşine le-am produs o nedreptate!
Există oameni cărora nu le-am zâmbit niciodată,
fiindcă, avem faţă de ei, preconcepţii şi complexe
inoculate de către alţi oameni!
Există oameni care se zburlesc la noi, atunci când greşim;
de fapt, ei ne zâmbesc tot timpul, dar noi nu le percepem zâmbetul!
şi poate, aceştia ne iubesc, cel mai mult!

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

România există, fiindcă eu o iubesc

România există şi e locul
unde eu am primit dreptul la viaţă!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine şi să te iubesc!
Rămânia eşti tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi şi mă strângi la piept!
România eşti tu, prieten drag
şi tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie să greşesc,
fiindcă îţi pasă de mine dar totuşi,
mă accepţi aşa cum sunt, fiindcă mă iubeşti!
România eşti tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
eşti în inma mea şi, ştiu sigur,
că şi eu contez pentru tine!
România eşti tu, pruncuţule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor şi bun,
căci surâsul şi gânguritul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culpabila tăcere

Ştiaţi?
Vai, nu ştiaţi...
De când e pe Pământ,
greşeala ţine-n sipet
două odoare scumpe:
sentinţa-i prima!
Iar cea de-a doua,
precum ştiţi,
e dreptul la iertare!
Atâta că, Iertarea,
naivă şi credulă,
Duce-n spinare, greu,
o crâncenă rivală:
condamnarea!
Fără dreptatea judecăţii!
De ce? E simplu:
ca să-i prindă locul!
Urmeaz-apoi, desigur,
înghiterea găluştii!
Înghiterea găluştii e...

[...] Citeşte tot

pamflet de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai minţit

Te-am "întrebat" adesea (mai ştii?), de mă iubeşti,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greşeşti!
Tăceai, mă chinuiai şi, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai minţit?

Te supărai pe mine, mă dojeneai şi, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ţi voi fi puntea şi gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu, despre cerul de Brăeşti ţi-am povestit...
Tu, una îmi spuseseşi şi alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce şi venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te stimez, Milady

Pentru că mă respecţi! Simplu, firesc, necondiţionat!
Pentru că, niciodată nu m-ai uitat, sfidat, ignorat, respins
şi, indiferent cât de excesiv mă abat, uneori,
din drumul meu, tu îmi accepţi, nelimitat, crezul!

Pentru că mă cerţi când greşesc: tandru, consonant, util!
Pentru că-mi eşti alături, oricât m-ar detesta ceilalţi
şi mă iubeşti cum sunt şi cum aş putea fi
dar îmi primeşti critica, fără mofturi şi prejudecăţi!

Pentru că îmi adori calităţile sincer, politicos, credibil!
Pentru că, deşi nu mai vreau să fiu acolo unde eşti tu,
totuşi, mă preţuieşti concret, indestructibil,
din toată inima, libertatea, loialitatea, cugetul, credinţa!

Pentru apetenţa dreptului tău la permisul de Port-iubire!
Pentru normalitate şi speranţă! Pentru entuziasm
şi abilitatea ta infailibilă, pliabilă, de antrenor distins
al competiţiei mele solidare şi legitime, pe Pământ!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!