Când un bărbat iubește o femeie
Când un bărbat iubește o femeie
firul ierbii
crește verde
mai cald și proaspăt
nici o talpă
nu l-ar călca
poate sărutul
care-și spală-n roua lui
cuvintele nesparte
la colț de suflet
ochiul tăcut
pândește
dansul sublim al unei gheișe
ah
ce n-aș da
ce n-aș da
să-l cunosc
să-l simt
să-i pot mângâia castitatea
ca toate femeile
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând ca rătăcitele tale cuvinte
Privirea ochilor mei
s-a proptit pe marginea
acestei zile
ștergându-mi lin
din calendarul sufletului
acea amorțeală statornică
tu ai plecat
și nimic nou sub inima ta
doar acel gust insipid
pe care îl știu
efectul exploziei
tăcerilor tale nucleare
eu îmi caut încă respirația
prin umbra trupului
unde-mi odihnesc rănile
prin palmele cuminți ale ierbii
așteptând ca rătăcitele tale cuvinte
să mă trezească
cu îmbrățișări de săruturi...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi topite
Azi nu vom face dragoste
avem inimile învelite în foițe de staniol
ca doi bulgări mari de ciocolată
vom sta liniștiți
și vom citi povești
despre inimi topite
scrise pe rotula genunchilor
privim lumea peste umeri
fără să ne iubim
fără să ne atingem
fără să ne spunem nimic
vom tace privind
prin poarta ochilor
rugul semantic
care mâine cu siguranță
se va aprinde
topindu-ne
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Nu mă plângeți
dacă am să mor,
lacrimele voastre
sunt produsul finit
al unei despărțiri
prestabilite.
Aplaudați-mă,
ca pe sicriul lui Paler
ieșit din muzeu,
nu ca pe un artist,
nici ca pe un poet,
ci mai de grabă
ca pe un om
care a știut
toată viața
că moartea
e doar o tăcere individuală...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vor cânta cocoșii
Nu voi pleca acasă în seara asta
stropi mari de ploaie
se sparg de asfaltul străzii
spălând urme de tăceri
și gînduri ancestrale
lăsate în grabă de trecători
găzduiește-mă la tine
voi sta în camera ta mică și caldă
tu să-mi prinzi săruturi în perna urechii
legate cu buzele tale ca două cireșe cărnoase
nu-mi șopti nimic
doar privește spectrul tavanului
unde trupurile noastre sunt
ca două pantomime diforme
cu mișcări necontrolate
reflexia se propagă în albul retinei
reanimându-ne încleștarea
mâinile mele au intrat
în coloana ta vertebrală
forța ei gravitațională
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de respirații
Alerg
cu patruzecișișase
de respirații de ani lumină
prin constelația de lapte a lumii,
găsesc copilul
cu ochii uscați
ce tânguie încă după jucăriile ruginite
din pivnița gândului.
Te aștept
ca pe o hologramă
în grefa ochilor,
dar tu
trăiești
într-o lume abstractă
și atât de tăcută,
chiar și în zilele îndulcite cu torturi.
Îți mai simt izul matern, mamă,
printr-un vis galactic,
se cațără
ca o iederă
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linia albă
M-a sunat mama
pe linia albă a telefonului,
a vrut să știe cum o mai duc,
dacă mai amestec cuvinte
pe foițe albe de velină,
dacă am cules
dulceața-amăruie
a vișinului din fața casei.
O cert
pentru că inima ei
a plecat în vacanță,
incognito,
fară bagaje de mână,
îmbrăcată sumar;
doar un cearșaf alb de mătase
și o mică icoană
care stătea agățată pe peretele
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Moartea Păpușarului
Păpușarul s-a retras în culise
pe un colț de foaie
un autograf neterminat
au rămas doar sforile
împletite printre degete ca niște
liane subțiri și lungi
coborate până în talpa pământului
la capătul lor stă o fantoșă
cu un zâmbet ironic
gheare ascuțite ascunse în cutia pendulei
așteptând momentul prielnic
să sfâșie roșul catifelat al cortinei
în spate o scenă ninsă cu praf
cavernele din lemnul podelei
ascund tăcerea unei oglinzi sparte
care trosnește sub povara tălpilor mele
o aducere-aminte a jocului măștilor
care râd și plâng în aplauze mimate
păpușarul a mușcat demult
lemnul coșciugului
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge-n ochii tăi cu liniști albe
ninge, ninge,
ninge-n
casa de pământ
din cimitirul cerului,
ninge peste tine
și-n ochii tăi sticloși
cu liniști albe, mamă.
Știu, este posibil
să îmbâtrânesc mai repede
când tu nu ești,
de aceea șoaptele-mi
stau ascunse-n tăceri de heruvim,
ochi ațintiți spre poarta-ți
nedeschisă de nimeni
limba de plumb a liniștii.
Te zăresc undeva
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulian Lorincz despre tăcere, adresa este: