Iurie Osoianu despre frumuseţe

Apusul

... în apusul de soare
ce frumoasă e pacea
care nu mă mai doare
unduit şi rapace

iar în noaptea lăsată
ce frumos licăreşte
când o pace uitată
când un Doamne fereşte...

poezie de Iurie Osoianu (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeride

cât de frumoase şi de vii vor fi acele flori,
pe care ţara mi le va zvârli-n sicriu,
călăuzind o inocenţă de culori
cu negru palpitând în purpuriu...

cât de frumos va răsuna şi cel din urmă vers
din cartea mea, plutind prin cimitir...
ce soare trist mă va petrece in amezi
spre entitatea veşniciei de delir.

şi dangătul de clopot, cât de trist
mă va chema, reincarnat, să mai revin
din absolutul unui negru de abis,
în efemerul pământeştilor lumini.

cât de frumos vor mirosi acele flori,
cu nepăsare aruncate în sicriu
de umbre, care încă mă mai dor,
cu negru palpitant de vişiniu...

poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... prezentul curge dintr-un viitor
de-o frumuseţe ireal de simultană
cu-al tău trecut scindat într-un fior
şi-n cioburi de tristeţe diafană...

catren de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate poetică

cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele şi rumene văpăi
şi tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...

atâta frumuseţe ce nicidecum n-a fericit-o
şi-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ţi-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...

cel mai frumos român din toţi românii
şi cel mai fericit din noi, din toţi
azi Veronica Micle vine către tine
primeşte-o şi-nţelege-o dacă poţi...

cel mai duios poet din toţi poeţii
şi cel mai gingaş şi la suflet şi la chip
şopteşte-o rugă-n vers imensităţii
întru iertarea omului ce te-a iubit

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... cel mai frumos poem din câte-au fost
şi câte încă nu pe suflet scrijelite
este acest catren, subtil şi fără rost
şi fără gingăşiile şoptite...

catren de Iurie Osoianu (6 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe feminină,
Tot trecând din mână-n mână,
Din izvor cu apă lină
Ai ajuns cât o fântână...

catren de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernare feministă...

(în stil basarabean)

ce guvern frumos în plină toamnă
unde nu te uiţi numai sex slab
parlamentul- doamnă, prim ministru-doamnă
şi miniştri şi başcan şi pîrcălăb

şi bărbaţii sunt galanţi aici la noi
nu ca-n ţări conduse de pigmei
n-au furat tăt fânul de la oi
au lăsat oleac- şi la fumei...

poezie de Iurie Osoianu (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile...

.. să nu ai teamă de femei deştepte
în dragoste-şi pierd minţile şi ele
şi nu mai ştiu nici cât să mai aştepte
nici cât mai au de mers până la stele...

femeile frumoase sunt o claritare
mereu scăldată-n undele luminii
-frumoase şi deştepte sunt o raritate
de care parte au numai streinii...

un gând mă roade- proastele pe unde-s?!!
-femei urâte n-am văzut nicicând
şi un fior în zare se ascunde
de blasfemia nerostitului cuvânt...

poezie de Iurie Osoianu (19 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imensitate

viaţa nu-i decât un paradis pe-o sferă
ce atârnă-n hău imensurabil
viaţa asta nu-i decât himeră
între spaţii şi între durabil

viaţa nu-i decât o frumuseţe
galbenului lut atribuită
care ba e undă de tristeţe
ba la nesfârşit se vrea iubită

viaţa asta nu-i decât o lungă
luptă îndârjită, inegală
cu ceva ce veşnic ne alungă
într-o lume mai universală

viaţa noastră-i revelaţia divină
conştiinţa noastră-i puritatea
iar suflarea nu-i decât o vină
pedepsită cu eternitatea..

poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul...

te-am pierdut, apusă în apus mileniu
colapsandă stea pe fundal de hău
făr-a şti vreodată cum ai fi ca geniu
-geniul meu bun, geniul meu rău

ai secat izvorul dulcei inspiraţii
în adolescenţa sufletului meu
alte stele fost-au flux de revelaţii
geniul meu bun, geniul meu rău

chiar de m-aş întoarce în apus mileniu
la portiţa ta, un frumos flăcău
n-aş vrea alte roluri şi nici alt prosceniu
geniul meu bun, geniul meu rău

n-aş schimba nimic în acest scenariu
rolul principal l-aş juca tot eu
rolul tău în fine-l las să fie variu
geniul meu bun, geniul meu rău...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (24 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mure...

ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieţii
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineţii

ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost şi un apus de soare

eram timizi ca doi adolescenţi
eram frumoşi ca două mure acre
eram asemeni unor aştri inocenţi
împrăştiind lumina castităţii sacre

în altă noapte totul s-a sfârşit
şi cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
şi-a sprijinit de muchia de zori

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugă...

ultima rugă frumos mai sună
ultima rugă
şoptită de mine sub clarul de lună
pornite-i să fugă

refren

ultima rugă, ultima rugă
-mai stai, nu pleca încă nu
ultima rugă, ultima rugă
ce vrea s-o auzi numai tu

ultima rugă sfios mai ninge
ultima rugă
dar nici o coardă de suflet n-atinge
pornite-i să fugă

refren

ultima rugă se stinge în zare

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Iurie Osoianu (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset fantasmagoric...

când adormi la pământ şi-ntuneric se lasă
în materia ta cenuşie
se aşează încet peste spaţiu o plasă
ce-l desparte tiptil de vecie

neuronii de noduri de stil, gordiene
şi planete de stele albastre
feţi -frumoşi de frumoase elene
câmpi cu maci de lalele din glastre

munţi de mări şi pustiu de oază
ploi de albe şi trste zăpezi
şi curajul, curajul de groază
când respiri şi nu vrei să mă vezi

şi tăcerea adâncă din plasă
se tranforma treptat în infern
cu fantome plângându-şi la masă
melodii din auzul intern

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (29 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugul

Doamne ce frumos mai ninge
peste zări cuprinse de necaz
şi necazu-ncetisor se stinge
ca un rug în clipe de răgaz
fuge lumea Doamne-n lumea mare
fuge lumea Doamne-n alte ţări
să nu crezi că fuge de ninsoare
-de necazuri ce se surpă peste zări
fuge lumea Doamne de nevoie
fuge lumea Doamne de prăpăd
poate Doamne ni-l trimiţi pe Noe
ţara să ne-o scoată din omăt
c-a ingetat sireaca nu mai poate
să suporte cremenea de ger
şi atîtea clanuri perindate
Tu doar ştii la care mă refer
fuge lumea Doamne-n ţări streine
prunci se nasc de alte naţiuni
care din pelinci vor şti că-i bine
c-au fugit părinţii lor nebuni

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (27 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Stolniceni...

la Stolniceni sunt cele mai frumoase văi
şi dealuri line
la Stolniceni sunt cele mai lactee căi
pe zări senine

la Stolniceni sunt cele mai frumoase fete
cum nu-s în lume
la Stolniceni sunt huligani fără pereche
şi fără nume

la Stolniceni mai este-o şcoală nouă
şi alta veche
la Stolniceni cărările-s în rouă
şi cu pereche

la Stolniceni mai este şi- inc-o gară
cu sălcii triste
la Stolniceni, cu rampa ei, marfară
şi atîtea piste

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei naţiuni de bulevard

Cine-i Eminescu
Bardul meu iubit?!
Unii spun - un geniu
Alţii - un tâmpit
Nu există proză
nu şanţ scrise versuri
Care să-i cuprindă
Plinul infinit!!!
Cum să nu existe-
Uite naţiunea
Scrie - Eminescu
Pământiu la faţă
Plin de gubăvie
Îşi plimbă prin teatre
Dulcea maladie

Eu credeam - La steaua-i
Scrisă pentru stele
După naţiunea
Pentru vicii rele

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul fiarei...

te-aş invita frumoasă doamnă la valsul anilor de foc
ce duc în cârcă miez de toamnă şi rece boage de noroc
te-aş invita la elegie şi unduire graţioasă
cu zâmbet şi melancolie în seara asta spaţioasă...

te-aş invita ca-n tinereţe ferindu-mi teama din privire
că mai târziu m-or lua băieţii peste picior şi peste fire
c-am îndrăznit să mă apropii de cea mai tristă din fecioare
de fata căreia şi plopii cu frunze îi şopteau că doare

te-aş invita cu gingăşia şi cu tandreţea mea de fiară
la valsul toamnei. Veşnicia?! Tu roag-o să mai stea pe- afară
să ne rotim ca-ntro poveste de la apus la dimineaţă
în dans ce trece fără veste în alte lumi şi altă viaţă...

te-aş invita frumoasă doamnă la valsul anilor de foc
ce duc în cârcă miez de toamnă şi rece boage de noroc
te-aş invita la elegie şi unduire graţioasă
cu zâmbet şi melancolie în seara asta spaţioasă...

poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă târzie

... gingaşia cuvintelor tale mă doare, mai adânc decât răul din ele
parcă-i pasăre pornită aiurea să zboare dintr-un lan de albastre lalele
parcă-i linişte ţesută-n stative de lemn de păianjeni frumoşi la statură
aşternută pe jos să despartă solemn o cenuşă de ultima zgură...

adâncimea privirilor tale trece-n fiori care zguduie alter ego-uri
şi daltonic scot note pustii din viori şi le trec pe abstracte tablouri
şi din gama cuvintelor mele erup oceane sinistre de lavă
şi cu focul cu care mereu te astup, te avânt în nuanţe de slavă

puritatea sentimentelor tale o simt ca un deget cu sare în rană
ca pe-un greu şi adânc şi teribil instinct mai uşor şi mai alb ca o pană
ce aleargă mereu susţinută în zbor de suflările vântului rece
înspre veşnicul nostru murmur de izvor auzit şi de mine cum trece

iar plecarea ta dură spre lumile drepte, presimţită în nopţile noastre
mă impun, nebunatic să mai urc nişte trepte şi buchet de lalele albastre
să arunc la picioarele tale stelare ca pe-un ultim omagiu adus la vecie
printre lacrime seci, uneori de rigoare, ca o ultima rugă. Târzie...

poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colosul

în adâncimea hăului din noi
în fluctuaţii de neant şi energie
a mai născut o lume. De strigoi
cu aripi albe şi privirea vie

era în toate ca la început
Cuvântul şi din El lipseau strigoii
era numai o lume- cea de lut
în aşteptarea vântului şi ploiii

şi mai erau şi galaxii şi stele
şi mai erau planete din brutal
şi mai erau nişte figuri din ele
figuri de stil şi braţe de cristal

şi peste toate domina lumină
din toate izvora doar claritate
o pură claritate şi virgină
şi mai adâncă poate decât toate

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

O viaţă întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău – extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.

Şi satul meu la fel cu "eşti", ca Ipoteştii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreştiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreştii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.

... acum întregul Prut e o vâltoare,
Şi nu mai trec ţărani, cu caii de căpăstru...
La Iaşi să-şi ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...

Acuma Prutu-i ştreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa preşedintele Băsescu,
- De neam c-o datorie şi de sânge,
Faţă de tine, bade Eminescu...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!