Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Iurie Osoianu despre genialitate

Entitate

sunt cel mai straniu fenomen universal
sunt haos înzestrat cu rațiune
aceiași vârstă o avem- paradoxsal
dar ne-a născut explozia genunii
și miliardele de ani de vreme scursă
printre nenumuratele configurații spațiale
constituie nemărginita mea resursă
de a alege pentru noi o altă cale
pe care-om merge umăr lângă umăr
eu, Omul lângă Univers, Egal lângă Egal
să naștem Entitate fără număr
și infinit de Geniu genial...

poezie de (21 martie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... scrâșnind din dinți
o nulitate a venit cu flori
la bustul Eminescului de geniu
o, câți ca ea scrâșnindu-și din fiori
vor mai veni la Eminescu în milenii...

poezie de (15 ianuarie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geniul...

te-am pierdut, apusă în apus mileniu
colapsandă stea pe fundal de hău
făr-a ști vreodată cum ai fi ca geniu
-geniul meu bun, geniul meu rău

ai secat izvorul dulcei inspirații
în adolescența sufletului meu
alte stele fost-au flux de revelații
geniul meu bun, geniul meu rău

chiar de m-aș întoarce în apus mileniu
la portița ta, un frumos flăcău
n-aș vrea alte roluri și nici alt prosceniu
geniul meu bun, geniul meu rău

n-aș schimba nimic în acest scenariu
rolul principal l-aș juca tot eu
rolul tău în fine-l las să fie variu
geniul meu bun, geniul meu rău...

[...] Citește tot

poezie de (24 septembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bosonul... Eminescu

"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu

. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela?!

și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!

și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!

[...] Citește tot

poezie de (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ani(vers)are

iarăși demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi știrbește noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!

am venit prea devreme
deși cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l știu
am venit dintr-o lume
ce-și trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci și suflete vii...

am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt

[...] Citește tot

poezie de (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Poetului din mine

Sunt speriat de tine
De versul tău domol
Ce vine din adâncuri de depărtări albastre
Ce rupe verde firav
De cenușiul sol
Refredonând cântarea
Vazoanelor cu glastre

Sunt speriat de tine
De geniul fatal
Ce îmbină veșnicia cu versul inocenței
Aș vrea să fug de tine
În albul glacial
Aș vrea să uit de tine
Pe undele frecvenței

Sunt speriat de tine
Și nu mai am păreri
Și nu mai am puterea
Să spun ce voi a spune

[...] Citește tot

poezie de (21 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eternului Eminescu

ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!

ce geniu îndrăzneț și diafan
esenț-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
și steaua cu noroc a Țării mele?!

ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veșnicie?!!

poezie de (12 ianuarie 2013)
Adăugat de DashaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Doină blajină...

mergea odată Dumnezeu
cu Sfântu Petru
și-n calea lor ieșeam și eu
în antic metru

le-am dat binețe fără plecăciuni
fără mătănii
simțind în ei și oameni buni
și răi și genii

ei mi-au răspuns cu zâmbet și senin
și lin ce zboară
și Dumnezeu- că de blajin
ades pogoară

că pelegrin în lung și lat
străbate toate
că vine azi la mine-n sat
și-n alte sate

[...] Citește tot

poezie de (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la genialitate, dar cu o relevanță mică.

Goluri

conglomerat de viruși turbulenți
și de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecțiunii și la scară genială

cu suflet făurit din colb stelar
cu rațiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
și trupul Tău din luturile gliei

sunt totuși om. Mai sunt și muritor
și nu dispun ca Tine de vecie
și permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei

un dor de stele și de infinit
de gol ce naște totul și dispare
și naște iar și iar la nesfârșit
și totul ce se naște nu mai moare

[...] Citește tot

poezie de (aprilie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eternitate poetică

cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele și rumene văpăi
și tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...

atâta frumusețe ce nicidecum n-a fericit-o
și-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ți-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...

cel mai frumos român din toți românii
și cel mai fericit din noi, din toți
azi Veronica Micle vine către tine
primește-o și-nțelege-o dacă poți...

cel mai duios poet din toți poeții
și cel mai gingaș și la suflet și la chip
șoptește-o rugă-n vers imensității
întru iertarea omului ce te-a iubit

[...] Citește tot

poezie de (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneoriuneoriuneoriuneori

... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid

uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata

dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor

uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...

poezie de (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unei națiuni de bulevard

Cine-i Eminescu
Bardul meu iubit?!
Unii spun - un geniu
Alții - un tâmpit
Nu există proză
nu șanț scrise versuri
Care să-i cuprindă
Plinul infinit!!!
Cum să nu existe-
Uite națiunea
Scrie - Eminescu
Pământiu la față
Plin de gubăvie
Își plimbă prin teatre
Dulcea maladie

Eu credeam - La steaua-i
Scrisă pentru stele
După națiunea
Pentru vicii rele

[...] Citește tot

poezie de (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Goluri

conglomerat de viruși turbulenți
și de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecțiunii și la scară genială

cu suflet făurit din colb stelar
cu rațiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
și trupul Tău din luturile gliei

sunt totuși om. Mai sunt și muritor
și nu dispun ca Tine de vecie
și permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei

un dor de stele și de infinit
de gol ce naște totul și dispare
și naște iar și iar la nesfârșit
și totul ce se naște nu mai moare

[...] Citește tot

poezie de (25 aprilie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

...hai Românie planetară

.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Țară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu și la bune și la rele voi sta să te admir, tacut

ca cea mai dulce națiune din șirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, și susținută de genuni
pastrată-n șir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîțea genii, voi apărea cândva și eu

un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet țăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îți adresează urări de bine și succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!

in rest, atîtea minți subtile îți plâng de milă și de dor
atîtea mutre cu șenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îți spun la revedere Țară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.

poezie de (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă

stăteam de vorbă cu nepotul tău
cum stă la vorbă orișice părinte
când simte un deja vu instantaneu
legat de Dumnezeu și cele sfinte

i-am spus fără aluzii și direct
că viața asta parcă-i loterie
și dacă v-a veni o zi să plec
să-și facă ritualul - datorie

și dac-am să mă sting în altă țară
la Stolniceni să mă îngroape și pe mine
să dăltuiască-n piatra funerară
o, mamă, dulce mamă....-s lângă tine

și-n ziua judecății de apoi
ași vrea să fiu tot lângă tine, mamă
cu tata dacă l-ai iertat, și noi
în fața lui Isus s-a ținem samă

[...] Citește tot

poezie de (17 octombrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unu... doi și trei

Motto: Egalitatea nu există decât în matematică. M. Eminescu

Unu... doi și trei
De când te-am omorât
Și de patru ne desparte un mileniu
Eminescule, poetul meu iubit
Eminescule, durerea mea
De geniu....

Unu... doi și trei
De când ai devenit
Un noian de lut în cimitirul Belu...
Eminescule, Tu orizont nemărginit
Eminescule, Poem din alte lumi
Rebele...

Unu... doi și trei
De când te-ai înălțat
Cum se-nalță orice suflet după moarte
Eminescule, Hristosul meu sacrificat

[...] Citește tot

poezie de (11 iunie 2012, Basarabia)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi iubi în tăcere...

Voi iubi în tăcere, voi striga nestrigând
Voi zbura în cădere și zâmbi-voi plângând
Și urla-voi la stele și sufla-mă-vor ape
Și spăla-mă-vor vânturi de iluzii deșarte
Și voi arde în ghețuri înghețând lângă ruguri
Voi bea vinuri din pietre ciugulite din struguri
Voi plana peste codri, voi pluti prin câmpie
Și voi râde de moarte, fir-ar naibii să fie
Voi iubi bătrânețea-mi, tinerețea-mi urând-o
Pe la mijlocul verii voi porni cu colindul
Auzind doar cu ochiul și văzând cu urechea
Cioara albă pe ramuri - legănându-mi tristețea
Voi ajunge la tine străbătând Universuri
Zgribulit ca un câine și cu mine doar versul
Și cu mine luceferi și galactici astrale
Ce le-arunc cu tandrețe
La picioarele tale
Voi iubi în tăcere, voi striga doar șoptind
Voi cădea în zburare și voi plânge zâmbind
Și sufla-mă-vor vânturi și-neca-mă-vor ape

[...] Citește tot

poezie de (26 februarie 2011)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vinovăție fără vină

Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Și nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Și-ți cânt vinovăția ce n-are nici o vină...

Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu strășnicie în peșteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - știindu-te iubită...

Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râșnit din orz
Și-a primului lătrat neîmblânzit de câine...

Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Și pentru modestia de-a-mi naște numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...

[...] Citește tot

poezie de (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Iurie Osoianu@genialitate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre genialitate, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai veselă piesă muzicală fără cuvinte? Răspunde acum!
 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!