Lut sugrumat
drumurile noastre nu pot fi uitate
nu pot fi ocolite și nici evitate
drumurile noastre când scurte, când late
când cu raze stelare, când cu lacrimi pavate
privirile noastre din veacuri și ere
s-au stins în deplină și amplă tăcere
privirile noastre țesute din vrere
și fir de paiangen și colb din unghere
șoaptele noastre mereu reținute
mai stăruie încă în liniști cernute
șoaptele noastre, pe-alocuri durute
pe-alocuri stridente, pe-alocuri nevrute
destinele noastre ca și orice destine
cu-ncetu, cu-ncetu se trec în ruine
destinele noastre, cu degete fine
sugrumă tot lutul din mine și tine...
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgamă
motto: Orice "este" are o rațiune de a fi.
Mihai Eminescu
... și floarea are rațiunea de a fi
și steaua care ieri va răsări
cuvântul care fu la început
și castitatea boțului de lut
în toate cele bunul Dumnezeu
a pus pecetea propriului Eu
suflare în nimic instantaneu
și rațiunea rațiunii în mereu...
poezie de Iurie Osoianu (20 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monada
pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veșnica rocadă de corp mereu în zbor
și mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri și amplă sărăcie
în omulean ce ține pe firavul sau umăr
și vreme care vine și spațiu fără număr...
poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
... mai stau să sorb a câtă oară poemul Tău sculptat în stâncă
cu buchii moi precum e ceara prelinsă pe fâșii de râncă
ce -au rupt din trupul Tău odată mai totul ce nu pot eu duce
lăsându-mi numai lut de fată și hanul trist de la răscruce...
catren de Iurie Osoianu (28 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul...
de dincolo de fire vă salut
sunt dus să văd cum dincolo de fire
stă castitatea boțului de lut
cu rațiunea bântuită de neștire
la un pahar de vorbă somnolent
cu liniște la fund în unduire
și veșnicii curgând adiacent
cu efemer de dincoace de fire...
poezie de Iurie Osoianu (11 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...
Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...
Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toți cei drepți, de toți cei duși....
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profunzimi...
stăruie liniște oarbă
trainic bătută-n pripoane
dangăt de clopot să soarbă
din profumzimi subterane
sunt numai rană rotundă
sunt numai sânge albind
și mă declar muribundă
umbră prin lut lipăind
trist ca o boare de apă
vine moroi din soroc
vine să bată-nc-o țeapă
inimii mele la loc
toarnă suflare în gură
să mai erupă a jind
ultima ultima zgură
din profumzime și gând..
poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi să fiu...
Motto: Dumnezeu a creat aceasta lume. In rest nu se implica.
Avicena
aici nu sunt, acolo-s imposibil
aice-s sfânt, acolo-s impasibil
atît mai știu -la ușa ta bătu-i
deși-nca viu, deja al nimănui
și n-ai deschis - pleca-i tăcut
-precum e scris- din lut spre lut...
- aice sunt, acolo-s admisibil
aici pământ, acolo reversibil...
poezie de Iurie Osoianu (3 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... ieșit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conștiință împăcată
că am trecut prin spațiu din trecut
în viitorul meu de altă dată
cu mânile încrucișate lin la piept
și cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aștept
materie și timp și energie
și când vor coincide inedit
un șir întreg de factori de rigoare
să știți că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...
poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul Leonidei Lari...
... Poeții n-au cavouri somptuoase
Nici pietre grele nu le stau drept căpătâi
Poeții dorm în liniști luminoase
De lut amestecat cu veșnicii...
Funcționarii au, funcționarii și bandiții
Și hoți în lege - monumente - minim
Poeții nici sicrie n-au, numai ediții
Și scrumuri ce mai bat la vii în inimi...
poezie de Iurie Osoianu (17 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
creația-i lucru comun
creat de singurătăți
de geniu când bun când nebun
integru ori rupt în bucăți
creația-i lucru intim
creat pentru nimeni și toți
din nodul acela sublim
din gâtul mișcării pe roți
creația-i lucru firesc
creat de naturile mari
din fraza ce strigă:" iubesc"
redusă la sensul: "dispari"
creația-i simplul cuvânt
creat de la bun iceput
din patru stihii și pământ
cu suflet în două și lut...
poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anonimi din România...
Voi, eczeme a României,
Securiști și turnători,
Anonimi de meserie,
Anonimi convingători!
Va admir perseverența
Și opinia severă,
Mai ales impertinența
Plată ca o cromosferă!
Dar detest obrăznicia,
Frica voastră de lumină.
Anonimi din România,
Poate ridicați cortina?
(Și percep cum cărămida,
Aia din mercur și lut,
Anonim lovea perfida
În Românul Absolut!!!.)
poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sintagma
am rătăcit aice printre voi
căzut în brânci din lumea paralelă -
rescriu din mers stupida mea nuvelă
ca pe-un peisaj înzăpezit de ploi
și nu mă miră nici nimic, nici absolut,
c-aice viața-i strict de lapidară
cu elemente de percepție bizară
transfigurate în oglinzi de negru lut
doar mai aștept că va veni o zi
și voi putea să-mi iau spre casă zborul,
lăsându-vă tristețea mea și dorul,
cu mine luând doar o sintagmă - a iubi...
poezie de Iurie Osoianu (9 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întorși acasă...
... și am să mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
și tu la fel vei reveni
din pribegie
și am să mă-ntorc pe la chindii
când nu prea doare
în ochii scurși dar încă vii
apus de soare
și-ntâmplător te-oi întâlni
la colț de vreme-
tu amintiri îmi vei șopti
și eu - poeme
dar în adânc subconștient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingășii nespuse...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imensitate
viața nu-i decât un paradis pe-o sferă
ce atârnă-n hău imensurabil
viața asta nu-i decât himeră
între spații și între durabil
viața nu-i decât o frumusețe
galbenului lut atribuită
care ba e undă de tristețe
ba la nesfârșit se vrea iubită
viața asta nu-i decât o lungă
luptă îndârjită, inegală
cu ceva ce veșnic ne alungă
într-o lume mai universală
viața noastră-i revelația divină
conștiința noastră-i puritatea
iar suflarea nu-i decât o vină
pedepsită cu eternitatea..
poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baza de tranzit...
dintre adevăruri cel mai absolut
stă ascuns într-o esență postulată
ce enunță- corpul tău de lut
va muri odată și odată
baza temporarului tranzit
poate chiar sortit să reînvie
se va dezmembra la infinit
se va scurge lin în veșnicie
îl vor pomeni sub cer senin
luturi ca și tine, condamnate
când esind cu lumea la blajin
când în amintiri înlăcrimate
se vor stinge stelele pe cer
alte stele noi se vor aprinde
între Dumnezeu și lucifer
iarăși Universuri vei cuprinde
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (13 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bosonul... Eminescu
"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu
. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela?!
și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!
și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Condensatul...
. sorb permanentul existenței din lumea ce mă înconjoară
mai sorb și harul excelenței din cea sortită să mă doară
și trec prin spațiu și prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri și extreme în care nimeni și nimic nu moare
și-n care-i numai veșnicie și permanentă ambianță
și gol ce naște energie din morfogena-i rezonanță
iar lutul stă în nemișcare iar nemișcarea într-o găoace
din care naște când un soare, când hăuri dure și rapace...
și-n care nu există moarte și-n care nu există viață
doar fluctuații când deșarte când lungi când doldora de ciață
și-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein și bose
și în esență fericirea-i un câmp cu floricele roze...
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covid-ul și moldoveanul
Motto: Două sedii ale Judecătoriei Chișinău,
vor activa într-un regim special după ce
doi angajați au fost testați pozitiv la Covid-19.
După raita-n parlament, ca o superstiție,
trece virus imanent și pe la justiție!
Mai sleește, mai separă, într-un stil sinistru,
și puterile și țara dintre Prut și Nistru.
Numai că... se stinge lume simplă ca un boț de lut,
din elită - nici un nume, nici un hoț, nici un mancurt!
Nici o lepră, ordinara: Președinte, prim- ministru
numai medicii și țara, Prutul și bătrânul Nistru.
Stă acasă moldoveanul, fără muncă și parale,
stă și-și scarpină aleanul -când la deal și când la vale,
Căci i-i scris în catastife și trecute la registru
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lut, dar cu o relevanță mică.
Destăinuire
te-am înșelat și n-am îndreptățire
în ochii mei, ai tăi, ai tuturor
nu poți călca-n picioare o iubire
nici pângări un dor întâmplător
te-am înșelat din șubredă prostie
te-am înșelat voind să mă sfidezi
te-am înșelat incert, la o beție
ca un răspuns la faptul că mă crezi
nu se dezbracă nimeni din greșeală
și nimeni nu ajunje-n pat strein
și nimeni din greșeală nu înșeală
cu nimeni, din greșeală, clandestin
întotdeauna corpul tău alege
întotdeauna genele aleg
întotdeauna a înșela-i o lege
și ca pe-o legitate o-nțeleg
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (31 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre lut, adresa este: