Iurie Osoianu despre lut

Tu...

Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...

Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...

Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toţi cei drepţi, de toţi cei duşi....

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sintagma

am rătăcit aice printre voi
căzut în brânci din lumea paralelă -
rescriu din mers stupida mea nuvelă
ca pe-un peisaj înzăpezit de ploi

şi nu mă miră nici nimic, nici absolut,
c-aice viaţa-i strict de lapidară
cu elemente de percepţie bizară
transfigurate în oglinzi de negru lut

doar mai aştept că va veni o zi
şi voi putea să-mi iau spre casă zborul,
lăsându-vă tristeţea mea şi dorul,
cu mine luând doar o sintagmă - a iubi...

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bosonul... Eminescu

"Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scisoarea I - M. Eminescu

... a fost un eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
şi-a plămădit la începuturi lutul
ştiind perfect ce infinit Va modela.?!

şi România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârşit de viitor
şi care la 'nceputuri fu cuvântul?!

şi steaua pân' la care-i drumul lung
şi plopii fără soţ cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
şi ce nefast simbol al laşităţii noastre?!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o şansă...

... mai dă-mi o şansă, Doamne, să ies cumva şi eu
din apele ce toamnei plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
şi liber cum cuvântul din versul ce Ţi-l scriu

mai dă-mi o şansă, Doamne, să scap cumva şi eu
de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu
de golul care strigă la suflet însetat
de foc ce-ar sta să frigă şi tainic şi curat

de spaţii care-mi fură şi gând şi sentiment
şi pâinea de la gură şi ultimul moment
mai dă-mi, Te rog, o şansă să iau de la-nceput
această avalanşă de chinuri şi de lut

nu alte lumi mai drepte, mai fine şi mai moi
nu scară fără trepte spre cele de apoi
ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu
şi lacrima şi gândul şi bruma de sicriu

[...] Citeşte tot

rugăciune de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întorşi acasă...

... şi am să mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
şi tu la fel vei reveni
din pribegie

şi am să mă-ntorc pe la chindii
când nu prea doare
în ochii scurşi dar încă vii
apus de soare

şi-ntâmplător te-oi întâlni
la colţ de vreme-
tu amintiri îmi vei şopti
şi eu - poeme

dar în adânc subconştient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingăşii nespuse...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu... doi şi trei

Motto: Egalitatea nu există decât în matematică. M. Eminescu

Unu... doi şi trei
De când te-am omorât
Şi de patru ne desparte un mileniu
Eminescule, poetul meu iubit
Eminescule, durerea mea
De geniu....

Unu... doi şi trei
De când ai devenit
Un noian de lut în cimitirul Belu...
Eminescule, Tu orizont nemărginit
Eminescule, Poem din alte lumi
Rebele...

Unu... doi şi trei
Decând te-ai înălţat
Cum se-nalţă orice suflet după moarte
Eminescule, Hristosul meu sacrificat

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (11 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea păpuşă...

te-am vrut puternica, te-am vrut independenta
din osul meu ai fost creata- nu din simplu lut
te-am vrut de-o frumusete rara, prin esenta
de o noblete si mai rara eu te-am vrut

te-am vrut senina, fara umbre de tristete
cum vrei mereu un cer albastru, fara nori
cu zambet intalnindu-ma si cu tandrete
indeferent - la miez de noapte sau de zori

te-am vrut mereu asa cum vreau femei frumoase
te-m vrut mereu asa cum vrei si tu- barbati frumosi
te-am vrut mereu ca pe-un cutit taind in oase
si chiar de oasele nu dor- la nebunie dureros

te-am vrut in paturi si te-am vrut pe scene
te-am vrut pe pisc de munte si pe val de mare
te-am vrut mereu in toate pozele obscene
doar intr-o poza- nu te-m vrut- in cea ce doare-

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeste-te din somn...

Trezeste-te din somn, frumoasa adormita
Tu tara mea de dor
Din fruntea insingerata, coroana comunista
Arunc-o la gunoi

Trezeste-te Ileana, trezeste-te Ioane
Trezeste-te popor!!!
Alege faurire, alege libertate
Alege viitor

Trezeste-te tarane din neagra letargie
Din somnul tau de veci
Alege libertate, alege faurire
Alege-o cale noua, ca-n vremurile vechi

Atita suferit-ai in chin si saracie
Ca vita de la plug!...
Mai crezi in bunatatea, mai crezi in omenia
Colosului de lut?!...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 iulie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La groapa

Tu cand m-ai expulzat in lumea asta minunata
Mi-ai dat si corp. Spre groapa inca nesapata
Sa-l duc ori cu ori fara fantezie
Lasand cu timpul sa observ ca el imi apartine mie
Si pot sa fac cu el chiar orisice doresc la orisice etapa
Doar una-i clar- cotesc sau nu cotesc- ajung oricum la groapa
Si de atunci priveam atent la orisice inmormantare
La lutul stict si lent al groapei nefiresc de lapidare
Si la peretii reci si netezi cu colturi rupte ca din soare
La fundul ei ce striga parca- tu nu teme ca nu doare
Si aruncand privirea peste restul de morminte
De bunatatea Ta ma atingeam, vazindu-le cum stau cuminte
Si dat fiind ca-n drumul meu am luat cu mine fantezie
Intreb de ce avu-i nevoie- de gropi, de corpuri moarte, de sicrie.?!
Si mai intreb asa intr-o doara -dar care-i sensul vietii mele.?!
Primesc raspunsul- sa nu moara un suflet in tranzit spre stele...

poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie corporala

barbia mea cam stramba si-ntr-o parte
e o aluzie ironica si trista
la indecisele iluzii ce desarte
in versurile mele mai persista

iar ochiul meu adanc si obosit
izvorul meu de vise si lumina
se stinge ca un astru rasarit
in universuri paralele de retina

auzul meu perfect ca un auz
calcat de Ursa Mare pe ureche
ma face ca sa simt pan -la refuz
ca notele din versuri n-au pereche

si mana rupta si piciorul frant
si inima mai moarta decat vie
sunt un tribut mereu platit in vant
ca-n vers sa fiu o pura armonie

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul

Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei

Singurătatea e a nostalgiei
Poemului sfârşit din începutul
Acelui absolut al României
Mai singur decât însăşi Absolutul...

poezie de Iurie Osoianu (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!