lut şi religie

În mitologia Maya, omul din lut nu a dat rezultate, fiind repede spălat de ploi. Divinitatea a revenit asupra proiectului, făcând oameni noi, din făină de porumb.

aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Dumnezeu, la început,
L-a făcut pe om din lut,
Cu regret astăzi constat
Că sunt şi oameni de rahat.

epigramă de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

Dumnezeu este Cel care ne atinge sufletul cu urme de lumină, pentru ca inchisoarea dăruită să fie mai puţin lut şi mai mult templu, iar viaţa începe a se respira aproape apneic dar pe dinăuntru.

definiţie de Gabrielle Pierre
Adăugat de Gabrielle Pierre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, lumii a dat
Mărţişor de neuitat,
Când peste lut a suflat
Şi cu viaţă ne-a-înzestrat.

catren de Dumitru Delcă (1 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu pot fi Dumnezeu, pentru că lutul moare! Dar sunt unii oameni, fiii lui Dumnezeu!

Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om bun

Ca o candelă în biserica
de lut
este trupul meu
care pâlpâie
în faţa ta, Doamne
uit de mine
nu ştiu cât va dura
frigul rătăceşte prin vene
mă pierd
dar nu-mi pasă

drumul e plin cu oameni

gestul îmi îngăduie
să iau forma zilei
şi să respir

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ceruri, nu Tu pe-Adam din Lut ai
Zămislit şi-ai adus pe şarpe-n Rai?
Dar pe Pământ, ca om, pentru păcat
Iertare-ades o să primeşti – şi dai!

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lut poţi să faci un fluier, iar din suflet, altar lui Dumnezeu...

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a creat folosindu-se de simplitate. Avea la îndemână toate resursele universului şi a ales o mână de lut.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Chip pintre monologuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La facerea lumii, Dumnezeu i-a creat pe oameni din lut, iar pe unii i-a lăsat aşa!

citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgamă

motto: Orice "este" are o raţiune de a fi.
Mihai Eminescu

... şi floarea are raţiunea de a fi
şi steaua care ieri va răsări
cuvântul care fu la început
şi castitatea boţului de lut
în toate cele bunul Dumnezeu
a pus pecetea propriului Eu
suflare în nimic instantaneu
şi raţiunea raţiunii în mereu...

poezie de Iurie Osoianu (20 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento Mori

Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntaţi,
Înbufnaţi fără vină,
Încordaţi, supăraţi
Şi uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheaţă şi tină.
Avem braţe de lut
Şi în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.

poezie de Viorel Mitea (12 iulie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de lut

Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut
să nu fiu singură pe pământ.

Om de lut cu ochi de cobalt,
în apele lor adânci mă scald.

Om de lut cu gura de floare,
o vorbă m-alină şi alta mă doare.

poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei...

Iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vezi Dumnezeu

Puternic şi sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Şi sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Eşti inima mea
Eşti viaţa din ea
Eşti tot ce-mi doresc
Pentru mine
Şi sufletul meu
Ţi-l dau Dumnezeu
Şi nu mai trăiesc
Fără Tine
Ştii bine.

Cu pleoape de dor

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, cântăreţii leproşi

Mistuiţi de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din când în când ne mai ridicăm ochii
spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecam capetele în şi mai mare tristeţe.
Pentru noi cerul e zăvorât, şi zăvorâte sunt şi cetăţile.
În zadar căprioarele beau apă din mâinile noastre,
în zadar câinii ni se închină,
suntem fără de scăpare singuri în amiaza nopţii.
Prieteni cari staţi lângă mine,
încălziţi-vă lutul cu vin,
desfaceţi-vă privirile peste lucruri.
Noi suntem numai purtători de cântec
sub glia neagră a tăriilor,
noi suntem numai purtători de cântec
pe la porţi închise.
dar fiicele noastre vor naşte pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei

iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinsul

Pămîntul, ţarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni şi turme şi vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriştea,
Durerile, neliniştea,
Ploaia, negura, vîntul,
Hobotul, spaima, frămîntul.

Cum a intrat în mine ţara toată?
Cum a-ncăput o ţară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?

Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmîrc, a început şi Dumnezeu.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinsul

Pământul, ţarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni şi turme şi vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriştea,
Durerile, neliniştea,
Ploaia, negura, vântul,
Hobotul, spaima, frămîntul.

Cum a intrat în mine ţara toată?
Cum a-ncăput o ţară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?

Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmârc, a început şi Dumnezeu.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei...

Iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!