Versul...
... cu vers urlam la luna plină
cu alb la față
și tremura lumina lină
pe văl de ceață
și nori se destrămau din fugă
în umbre grele
și versul meu cu jind și rugă
lovea în stele...
poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Marea de soare
O mare de soare mângâie amurg
plecând la culcare și razele-i curg
pe-ntinsuri de ape și creste de munți
cu cețuri mioape în ochii cărunți
în patul cu stele și zdrențe de nori
ca viața de grele- ca moartea ușori
plecând la culcare cu raze ce curg
o mare dispare în tainic amurg...
poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din haos iar în haos...
... s-a stins o lumânare în clipa prinsă-n zbor
de mâța pe spinare și arma la picior
și trece printre dealuri ecoul trist și gol
de ape și de maluri și vite în ocol
din larma dimineții se naște-o nouă zi
cu umbre de tristețe pe nori de ploaie gri
și curge lin la vale în unde amărui
mereu pe-aceiași cale, mereu a nimănui...
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea...
.. zgârie nori plumburii
vântul c-o lungă rafală
știe că n-ai să mai vii
știe că știu că-i fatală
liniștea asta din noi
liniștea asta frontală
inistea asta din ploi
liniștea asta totală
știe că n-ai să mai vii
știe că știi că-i fatală
ruga din ochii pustii
dusă cu lunga rafală...
poezie de Iurie Osoianu (23 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajunul...
își scutură ploaia norii de ape
precum o pajură aripa de colb
întuneric se lasă mult mai aproape
decât negrul din pană de corb
pe cer mare stelară pitită
după cornul de lună gălbui
își trimite mereu în ispită
arzătorii săi stropi de gutui
într-o liniște sună cristalul
iar în altă o trâmbiță fierbe
și urcăm într-o fugă tot dealul
cacofoniei noastre superbe
coborând mai târziu în genune
când pe scară cu trepte de foc
când ținute la braț de minune
în cădere de liber noroc
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (7 august 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Potopul
azi râuri de lavă erup din neant
și plouă cu ghețuri
și soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de cețuri
și clatină zări cu nesaț meteori
plutind printre ele
și munții și marea ascunși după nori
se spală cu stele
în jur avalanșe de spațiu și timp
și Tu ești departe
și zeii sunt duși fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...
și iar Infinitul te strânge în chingi
de taină și dor
ești ultimul Om care poți să-l atingi
cu primul fior
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de legătură...
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură celulară
în plină toamnă cu copacii goi
și nopți cu luna scârțâind la scară
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură prin mesage
în care norii de cuvinte și de ploi
se năruiau în ample monoloage
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură întreruptă
de promoroacă-n dimineți și de noroi
pe panta vieții tristă și abruptă
a fost o simplă conjunctură de moment
dar s-a sfârșit ca orice conjunctură
și toamna asta plouă permanent
cu stropi lipsiți de orice legătură...
poezie de Iurie Osoianu (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Monologul vulturului doborât...
-nici săgeata nu mă poate frânge
nici vânzarea pe arginții de iudă
sufletul doar uneori mai plânge
inima de lacrime e udă...
să mai stau puțin să mai respir
împrejur să mai privesc sfios
necătând la starea de delir
și ajunul morții lui Hristos...
și săgeată asta-n trupul meu
parcă-i cui adânc în palmă Lui
parcă-i un destin ce-l duc mereu
pe un drum demult a nimănui...
cât mai am puteri, am să mai zbor
chiar dacă mai greu și pustiit
și săgeată-armă la picior
îmi va fi ca simplu satelit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce peisaje, Doamne...
Doamne, ce peisaje și priveliști
Și ce raze, Doamne, și ce nori,
Cum să lași Tu omul de izbeliști,
Fără harul Tău mântuitor?!
Scoate, Doamne, de pe noi blestemul
Care l-ai scăpat involuntar,
Cum să lași Tu omul la cheremul
Unor toxici cu orgoliu nuclear?!
Cum să-l lași Tu, Doamne, iar să piară
Într-un nou potop mistuitor,
Oare iar am devenit povară
Și nu vrei să-mi fii Mântuitor?!
Oare poți să faci așa pomană
Necuratului ce vine triumfal
Cu aripi de Pershing și Satană
După sufletul meu trist și marțial?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rugă...
.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă să văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca să fiu că tine- ghiată
să nu mai știu ca ghiața nici un dor
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt că le mai vezi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgerul sferic
iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-așterne ca un lăicer pe perete
și ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete
glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n șuvoaie dorul din ceruri crispate
șterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate
iată și trista mea poartă, scârție a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viața zadarnic ce trece simți cum te lasă, te lasă...
poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemărginire
stăteam pe-o margine de cer
precum ai sta pe-un dig și ape
se furișau sub tălpi, aproape
și licăreau cu sori, stingher
priveam de sus la norii moi
la totul forfotind sub ei
și când erau de ploaie grei
și când pluteau și triști și goi
priveam la mările din jur
la munți cu creste dăltuite
și din adânc nebănuite
cum lavele erup, obscur
minuscula imensitate
cuprinsă cu privire lină
și raze reci de lună plină
cerșea parcă mereu dreptate
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noiembrie
prin clipele turnate în forma unui vers
noiembrie se zbate trecând prin fapt divers
motanul toarce firul seninei dimineți
ci eu îmi sorb delirul cafelei cu tristeți
afară-i întuneric, noiembrie deplin
noembrie himeric, noiembrie hain
la ușă iarna bate cu albele-i zăpezi
tu știi că nu se poate, știind că nu mă crezi
în umbra dimineții răsună noi culori
un imn cernut fineții ce picură din nori
noiembrie-n amiaza cu soarele apus
noiembrie în fraza că sunt cu pluta dus
noiembrie-n retina cu verdele rotund
noiembrie în tina ce-ngheată pân-la fund...
poezie de Iurie Osoianu (7 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mure...
ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieții
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineții
ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost și un apus de soare
eram timizi ca doi adolescenți
eram frumoși ca două mure acre
eram asemeni unor aștri inocenți
împrăștiind lumina castității sacre
în altă noapte totul s-a sfârșit
și cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
și-a sprijinit de muchia de zori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la nori, dar cu o relevanță mică.
Apă vie...
eu pentru tine-am strâns atâtea flori
însăilate pe crâmpeie de câmpie
și pentru tine-am tot cerșit la nori
prin ploi, măcar un strop de apă vie
eu pentru tine împleteam stinghere
coroane de timidă duioșie
te-am așteptat să vii atâtea ere
nemaivorbind de azi și veșnicie
eu pentru tine mă uitam la soare
crezând că printre raze stai pitită
și azi retina încă mă mai doare
de stângăcia mea nesăbuită
dar ai venit când nu te așteptam
te-am cunoscut, așa veneai și-n vise
lipind năsucul tău timid de geam
și reproșându-mi ușile închise
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnală
sorb lirica ploiosului neant
din toamna noastră rece și subțire
pân- la refuz de stare și de fire
și devenit și încă nu pliant...
în jurul meu atîta armonie
în ierburi ude și-n noroaie plumburii
și-n foșnetul de stropi căzuți în vii
că-mi pot din ea-mpleti melancolie
și brusc de printre nori se iscă soare
și alt peizaj împrăștie tării
din lirică, din vers, din nostalgii
dintr-un triunghi de berze călătoare
și starea de tristețe, inedit
devine nor cu noțiuni de ceată
de parcă nu-i amiază-i dimineață
și -nca-și mai face patul răvășit...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demult...
demult sunt surd la toate și orb mă știu demult
și ros avar la coate și încă mai incult
trimis în vremea noastră de altele, mai gri
să bat când la fereastră când toate ponegri
așa e scris în stele să urc încetișor
când ploile din ele când trepte care dor
și să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi
să trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre țara mea din rama cu oameni încă vii
și înmuind pensula în gamă de culori
s-aștern pe pânze nula drapată între nori
s-adaug la ispite nuanță mai albastră
cu buze strâns lipite de liniște sihastră
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul...
Am visat într-o noapte planeta,
Unde plouă cu stropi de metal
Se facu, că scăpasem luneta
Peste coama abruptului deal
Fulgera și tuna diabolic
Prin șuvoaie de vreme topită
Oscilau norii negri bucolic
Ca o lavă trecută prin sită....
Pe o pajiste stenobiontă
Alergau hergelii de faianță̆
Și sclipea în siroaie de fontă
Raza soarelui fără nuanță
Eu priveam la dezmățul sporadic
Și văzduh din metale lichide
Mă sorbeau dizolvăndu-mă sadic
În greoi anticorpi și lipide
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 februarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talmeș-balmeș
iarăși stăm alături - eu bătrână piatră
tu ca o copilă - veșnic nou năsută
scociorând tăciunii stinși demult în vatră
cu tăcerea noastră tristă și acută
nori albaștri-și varsă șoapte de iubire
flori albastre-și culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morților albaștri - duc-se pe pustie
cât-om sta eu nu știu - numai timpul știe
universul care e răspuns la toate
dar privesc șederea ca pe-o armonie
între ce se poate și ce nu se poate
nori albaștri-și varsă șoapte de iubire
flori albastre-și culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morților albaștri - duc-se pe pustie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
*. *. *
Sorbii din Lem. Nebula Magelan
Aevea scăpăra din nori a ploaie
Mai stăruia și frigul în odaie
De rangul celui răsfirat in Eridan
Luceafărul se zbuciuma și el latent
Si delega lumină palidului geam
Iar nucul scutura din mers un ram
De frunze late și oftat strident
Ovidiu, revocat dintr-un exil
De Roma actuală într-o doară
Pleca în altul cu careta de la scara
Lui Prometeu din țara lui Eschil
La Carul Mare înhămai Ogari
Și-i asmuțai să latre la Pleiade
Și Betelgeuse, care veșnic cade
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2022)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre nori, adresa este: