Atâta veșnicie...
.. De haosuri eterne cu aștri murmurând
Nostalgic se lovește frântura mea de gând
De unde-n Eminescu atâtea Universuri...
Atâta Veșnicie... De unde-n Eminescu...
De unde... dulce mama și grelele scrisori
Și codrii de aramă cu albăstrii de flori
De unde Cătălina, de unde Cătălin
Scăldat în foc de soare Luceafărul divin
De unde și Cezarul și plopii fără soț
Și greco-bulgărimea, Fanarul cu iloți
De unde lac cu nuferi, mijloc de codru des
Și vreme ce tot vine și valuri ce tot trec?!
Suntem români și punctum... zic aștrii împletind
În mreaja de văpaie frânturile-mi de gând
Din noi născu Poetul atâtea Universuri
Atâta Veșnicie... Atâta Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ieșit la blajin
... ape la maluri suspin
ape de valuri frânte
au și ele blajin
au și ele morminte
surpă din stânсa penin
timpul ce curge cuminte
au și munții blajin
au și munții morminte
codrii murmură senin
muguri în loc de cuvinte
au și codrii blajin
au și codrii morminte
soarbe paharul cu vin
mușcă din tainele sfinte
omul ieșit la blajin
omul ieșit la morminte...
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste amară
m-am întors înnapoi, m-am întors, încă viu
din infernul -șuvoi așternut în sicriu
ziua albă cu rece lovește în zări
și se trece se trece pe cărări pe cărări
parcă nu se mai stinge nici o stea în amiezi
și nici nu te mai ninge și nici nu e ce crezi
parcă nu mai aprinde nici un soare fundal
și nici nu mai cuprinde umbra lunii pe deal
numai codrul se zbate undeva în zenit
intuind că mai poate frăsui liniștit
o poveste amară cu final neștiut
nici de ultima oară nici de primul sărut...
poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Sulac
o căsuță pustie
de urmaș de culac
ridicat pe vecie
-Nicolae Sulac
și nu spune c-o doare
și mă roagă să tac
o legendă nu moare
-Nicolae Sulac
să dăm mână cu mână
și pitac cu pitac
-națiune română
-Nicolae Sulac
reînnoind în căsuță
și pridvor și iatac
scăunel și măsuță
-Nicolae Sulac
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternului Eminescu
ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!
ce geniu îndrăzneț și diafan
esenț-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
și steaua cu noroc a Țării mele?!
ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veșnicie?!!
poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unduiri solare
deasupra mea păduri triungiulare
coroanele masive -și pleacă inedit
și colbul ridicat de unduiri solare
insistă insistent să-l sorb subit
în dreapta mea curg ape fără număr
cu sete curg, adormitoare, rece
și stau cu ele rezemat de umăr
și număr veșnicia care trece
în stânga mea stau munți fără pereche
cu creste sprijinind adâncuri crunte
și-mi retrăiesc cu jingasie la ureche
că-i pot preface dacă vreau în punte
fac punte. O arunc pe maluri line
pe care cresc păduri triungiulare
și tu, pornești cu degetele fine
să bați la geamul unduirilor solare...
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la păduri, dar cu o relevanță mică.
Recepția
Motto: Plahotniuc a sponsorizat recepția ambasadei României cu ocazia Zilei Naționale
Pân-și ambasada Țării mele
S-a-nfruptat cu cenți de la bastard
Înțeleg - o mână să mai spele
Însă cum să speli un miliard?!!
Chiar să n-aibă Țara vin și pâine
Să le pună-n masă la recepții
Un șoric din pestă ei porcină
Nu mai zic de sarea din concepții
Nu mai zic nimic de Centenarul
Ce-a ajuns prilej de sacrilegiu
-Să-l sponsorizeze ordinarul
Și hapsânul nostru hoț în lege
Nu mai zic nimic că România
Are-n teritoriu ambasadă
Țara cu popor în begenie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul...
întreaga mea viață a fost un roman
cu sufletul meu cristalin
agnostic, de zeu, uneori de tiran
și deseori- floare de crin
îl tot întrebam -prin ce lumi te-ai ascuns
prin ce universuri plutești
și doar uneori intuiam în răspuns
că numai pe mări și-n povești
îl tot iscodeam- după ce mereu zbori
după cine mereu ești pustiu
că te-ntorci uneori pe aluzii la zori
alteori mai mult mort decât viu
doar o singură dată mi-a spus tremurând
cu tristețe-n orbitele-i oarbe
că alt suflet ca el de pustiu și flămând
din adâncuri esențele-i soarbe
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pornii să duc...
pornii să duc în cârcă a doua jumătate
de veac muiat în pâclă și uns cu nedreptate
ușor mi-a fost cu prima- un Cronos lent din greacă
când tâmpă și sublimă, când oarbă și posacă,
iar drumul curge parcă-i un râu în șerpuire
pe râu numai o barcă - în barcă omenire
în fund de zări se vede noian de-ntunecime
în formă de monede și alte sinonime
alături merg cu drumuri, duc timpul meu în spate
îl scald mereu în fumuri de ape nespălate
mereu îl bag în găuri de șarpe sacadate
mereu îl scot din hăuri turnate pe la spate
îl vreau intact și sobru ajuns în veșnicie
și falnic ca un codru și larg ca o câmpie
îl vreau un pisc de munte și val îl vreau, de mare
îl vreau cu stea în frunte și stele la picioare
îl vreau ca pe-o podoabă cu nimb îl vreau de focuri
îl vreau ca pe-o zgârcioabă (de timp nu de norocuri)
și-ncă mai vreau să-mi țese din har înțelepciune
chiar dacă n-o să-i pese că sunt demult jenune
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (30 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou sigilat
Ne-am ascuns în pădurea cu brazii brumați
Oglindiți într-o apă cu luciu de vis
Și căsuța de lemn cu ecou sigilat
Ne era și refugiu și dulce abis
În hățișul de-aice, departe de relele guri
Și departe de ochii haini ce mereu ne pândesc
Savurez nuditatea nespusă a durilor nuri
Și adâncul din tine etern, nevăzut, femeiesc
Nici un suflet de om mii de ani împrejur
Numai noi amândoi și pădurea cu brazii brumați
Și căsuța de lemn pe fundalul seninului sur
- Peste apa tăcutului lac cu ecou sigilat
poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată mare...
colinele noastre parcă-s sâni de fată mare
nesărutată încă doar strânsă pe furiș în brațe
și văile parcă-s niște fuste puse-n poale și care
mereu atrag privirile involuntarelor broboațe
câmpiile noastre parcă-s spatele aceleiași fete
în rociță de satin însăilată cu floricele
pădurile noastre-s degetele ei, imperechete
în jurul gâtului meu, când ușoare, când grele
albăstrimea cerului afundată în firea ei drăgălașă
se surpă în zâmbete cristaline ca un murmur de izvor
întunecimea nopților o sparge o sărutare golașă
adusă de razele luni pe aripe grele de dor
ca un punct culminant în povestea de dragoste simplă
calea lacteie -și așterne covorul de stele sub nori
acolo departe și sus, lângă tâmplă lipită de tâmplă
să-l calc în picioare cu ea pân -la muchii de zori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi iubi în tăcere...
Voi iubi în tăcere, voi striga nestrigând
Voi zbura în cădere și zâmbi-voi plângând
Și urla-voi la stele și sufla-mă-vor ape
Și spăla-mă-vor vânturi de iluzii deșarte
Și voi arde în ghețuri înghețând lângă ruguri
Voi bea vinuri din pietre ciugulite din struguri
Voi plana peste codri, voi pluti prin câmpie
Și voi râde de moarte, fir-ar naibii să fie
Voi iubi bătrânețea-mi, tinerețea-mi urând-o
Pe la mijlocul verii voi porni cu colindul
Auzind doar cu ochiul și văzând cu urechea
Cioara albă pe ramuri - legănându-mi tristețea
Voi ajunge la tine străbătând Universuri
Zgribulit ca un câine și cu mine doar versul
Și cu mine luceferi și galactici astrale
Ce le-arunc cu tandrețe
La picioarele tale
Voi iubi în tăcere, voi striga doar șoptind
Voi cădea în zburare și voi plânge zâmbind
Și sufla-mă-vor vânturi și-neca-mă-vor ape
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradigma....
te invit dacă vrei. Poți veni Te aștept
am rămas doar prieteni, prieteni deși
s-a schimbat paradigma și-n noul concept
nu mai știi cine ești, nu mai ai ce cerși
dar nici timp, tu doar vezi, ca o apă s-a scurs
sentimentele mele devin mai firești
deși sar uneori să-ți mai țin vre-un discurs
că din somn, că din cer, că din alte povești...
dar oricum te aștept. Să-nnotâm amândoi
și să râdem când trecem de coame de val
să-nfruntăm orizonturi albastre și moi
tolăniți în nisipul abruptului mal
mai apoi să pornim undeva prin câmpii
și prin codri să trecem și dealuri și văi
și la hanul din mijlocul pieței târzii
să sorbim un ulcior de Cotnar și văpăi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recepția
Motto: Plahotniuc a sponsorizat recepția ambasadei României cu ocazia Zilei Naționale
Pân-și ambasada Țării mele
S-a-nfruptat cu cenți de la bastard
Înțeleg - o mână să mai spele
Însă cum să speli un miliard?!!
Chiar să n-aibă Țara vin și pâine
Să le pună-n masă la recepții
Un șoric din pestă ei porcină
Nu mai zic de sarea din concepții
Nu mai zic nimic de Centenarul
Ce-a ajuns prilej de sacrilegiu
-Să-l sponsorizeze ordinarul
Și hapsânul nostru hoț în lege
Nu mai zic nimic că România
Are-n teritoriu ambasadă
Țara cu popor în bejenie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, Românie digitală
Motto: Activistul unionist din România, George Simion, care și-a anunțat candidatura pentru alegerile europarlamentare din 26 mai, face campanie de colectare a semnăturilor
... hai Românie pesedistă, la tine vin cu-o rugăminte
să-mi pui o sut" de mii pe listă de lume vie și cuminte
de lume care-ncă mai crede în națiunea reunită
de lume care-ncă mai vede statalitatea ei pocită
o sut" de mii de semnături pe coale albe de hârtie
să stea ca brazii în păduri din vechea noastră Românie
o sut" de mii de semnături ca iarba verde pe câmpie
sub cerul nostru de azur scăldat mereu în veșnicie..
hai Românie-a celor tineri, nu te uita la alde mine
moșnegi și babe- Sfinte Vineri, ce naiba încă ne mai ține
nu te uita la alde dragnea și proasta neamului-dăncilă
ce poartă trist pe sine sagnea ca niște vite de prăsilă
că lumea nouă care vine și vremuri noi ce bat la poartă
e lume numai pentru tine și numai pentru tine soartă
mosneji și babe-Sfinte Vineri, să-și caute de bătrânețe
să -și cate de nurori și jineri, de zilele ce curg, răzlețe
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (28 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
unde sa te iau
ca sa-ti fie bine..
un sarut sa-ti dau
ultim de la mine.?!
numai am nici casa
numai am nici paine
zilele mi-s sure
noptile haine
stau intro padure
blanda si frumoasa
de argint padurea -
cu poteci de ceata...
unde sa te duc,
ca sa-ti fie bine
unde se nasc zorii
zilelor de mine.?!
unde se gaseste?!.
- codrii de arama
cand vei trece -n fata
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 februarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marșul Unirii
(versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)
Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.
Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrioți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!
Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!
Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marșul unirii
(Versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării, care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)
Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.
Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrihoți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!
Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!
Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre păduri, adresa este:
