Iurie Osoianu despre rai

Promisiuni

Motto: Penalul Ilan Şor a promis că la Orhei va fi ca în Monaco, la Chişinău ca la Paris.

Orheiul l-am făcut Monaco,
Da' Chişinăul o să-l fac Paris
Şi după asta leg la gură sacul
Şi fac din ţara asta paradis...

epigramă de Iurie Osoianu (19 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... nici străzi nici strofe numele nu-mi poartă
şi nici corăbii ancorate în vreun port
atâta doar, în faţa raiului, la poartă
voi bate eu şi numele ce-l port...

catren de Iurie Osoianu (21 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Referinţe

... am început iubito un catren
îl scriu pe-un colţ imaculat de stratosferă
acel ce l-am pornit înca-n eden
s-a rătăcit in larga planisferă

l-am început iubito post-mortem
îl scriu pe-un vârf adânc de emisferă
şi dezlegat de orişice blestem
şi descântat cu apă efemeră

am început iubito alt poem
şi coala de hârtie ca o sferă
din referinţe oarbe de sistem
se trece în vizibile de eră...

poezie de Iurie Osoianu (28 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imensitate

viaţa nu-i decât un paradis pe-o sferă
ce atârnă-n hău imensurabil
viaţa asta nu-i decât himeră
între spaţii şi între durabil

viaţa nu-i decât o frumuseţe
galbenului lut atribuită
care ba e undă de tristeţe
ba la nesfârşit se vrea iubită

viaţa asta nu-i decât o lungă
luptă îndârjită, inegală
cu ceva ce veşnic ne alungă
într-o lume mai universală

viaţa noastră-i revelaţia divină
conştiinţa noastră-i puritatea
iar suflarea nu-i decât o vină
pedepsită cu eternitatea..

poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiuni...

subconştientul meu păşea indeferent
prin lumea asta larga ca o smoală
oricare pas suna mai decadent
alunecând pe coarda ei fundamentală

şi conştientul uniform şi indecis
în altă lume, tristă şi pustie
mereu cerşea un strop de paradis
la colţ de apă şubredă dar vie

şi când s-au întâlnit şi contopit
într-un covor de linişte târzie
din eu -l meu subtil şi răvăşit
sorbeau dimensini de veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

... te-am aşteptat iubito iar în vis
dar n-ai venit nici vie şi nici moartă
şi singur într-un colţ de paradis
mă tot ascund. De şarpe şi de soartă

parcă-n scenariu s-a schimbat ceva
şi raiu-i înecat în flori de tei
şi Dumnezeu croind din coastă mea
o lume nouă. Plină cu femei

femei la stânga şi la dreapta tot femei
şi sus şi jios, în goluri şi-n ţarii
temeiul meu căzut fără temei
zăcea molatic între pirostrii

şi Dumnezeu, înconjurat de dumnezei
îmi zise radiind a bucurie
- Îţi fac cadou o lume de femei
şi numai tu bărbat. Şi numai ţie

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego...

Subconştientul meu păşea indiferent
prin lumea noastră largă ca o ţoală,
când orice pas suna şi decadent,
şi cadenţat pe firea ei domoală.

Iar conştientul, uniform şi indecis –
în altă lume, tristă şi pustie, -
cerşea un strop solid de Paradis
la val de apă. Inocent şi vie..

Şi când s-au întâlnit şi contopit,
într-o fasciculă de linişte târzie,
ego-ul meu, subtil şi răvăşit,
dimensiuni intercala în veşnicie...

Apoi, în vogă de observator
şi-ntr-o poziţie abrupt imperativă,
torcea particule în caierul cu dor
şi-n fus sucea o beznă relativă.

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara libertăţii noastre

... Sunt douăzeci de ani de când mi-ai dat
Povara asta care-i spune libertate
Un lucru însă-mi pare, Doamne, c-ai uitat -
Cumva să mi-o ridici, să mi-o aburci pe spate
De-atunce, Doamne, tot mă gârbovesc
Încerc să mişc din loc povara asta.
Povara ce-o crezusem har dumnezeiesc
Aşa şi şede neclintită lângă poartă...
Şi nicidecum, şi nicidecum nu pot intra
În raiul ăsta care-i peste drum de mine
Şi nici povara Ta n-o pot lăsa
Şi nici să mă ajute nu mai vine nimeni...
... Sunt douăzeci de ani de când mi-ai dat
Povara asta care-i spune libertate
Îmi pare rău că atunci nu te-am rugat
Să-mi dai şi un salahor. S-o ducă el în spate...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azurul...

. E albă noaptea, dulce şi tăcută şi cristalină ca un ştof de catifea, iar raza lunii saltă când strănută pe albăstrimi de pură zeflemea...

În jur atâta linişte loială şi atâta pace-n întunericul pestriţ că simţi cum îţi încing diagonala centuri de asteroizi răblăgiti.

Pe pagistea din vale, la izvoare, perechi de cai nechează graţios şi zăngănesc din chinuite fiare, muşcând din şolduri, cu şi fără sos.

Şi greierasi rup strunele surdinii, improvizând printre vâltori a lea Sopin se văd furnici ţinând cauşul mănii să soarbă rouă rece de Eden...

Şi stau într-o solemnă dispersare, cu orizonturi sângerii la răsărit, şi luna se găteşte de culcare chitindu-şi deal mai moale şi ferit.

Sătul, într-un târziu, de aşteptare şi contemplarea hăului din jur, pornesc încetişor înspre vâltoare, să prind şi dimineaţa de azur...

poezie de Iurie Osoianu (5 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o şansă...

... mai dă-mi o şansă, Doamne, să ies cumva şi eu
din apele ce toamnei plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
şi liber cum cuvântul din versul ce Ţi-l scriu

mai dă-mi o şansă, Doamne, să scap cumva şi eu
de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu
de golul care strigă la suflet însetat
de foc ce-ar sta să frigă şi tainic şi curat

de spaţii care-mi fură şi gând şi sentiment
şi pâinea de la gură şi ultimul moment
mai dă-mi, Te rog, o şansă să iau de la-nceput
această avalanşă de chinuri şi de lut

nu alte lumi mai drepte, mai fine şi mai moi
nu scară fără trepte spre cele de apoi
ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu
şi lacrima şi gândul şi bruma de sicriu

[...] Citeşte tot

rugăciune de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!