Strigăt...
ași tot ruga
la Dumnezeu
privirea ta
oftatul tău
ași savura
ca un ateu
candoarea ta
sărutul tău
ași înfrunta
instantaneu
uitarea ta
destinul meu...
poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul
... în apusul de soare
ce frumoasă e pacea
care nu mă mai doare
unduit și rapace
iar în noaptea lăsată
ce frumos licărește
când o pace uitată
când un Doamne ferește...
poezie de Iurie Osoianu (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drapelul
... pe buzele mele, crispate
de dură durere, internă
și crucea uitată pe spate
o umbră coboară în bernă
drapel așternut pe sicriul
iubirilor sale eterne
și colțul de zâmbet, acriul
prin sita salivei se cerne...
poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După furtună...
S-au limpezit prin Romania niște ape
Si niște bolovani surpați din munți
Au mai strivit din aburi cu supape
Ștergand c-un răt sudori pe zeci de frunți
S-au linistit celebritațile salvate
Din mlaștina uitării de Admin
Și stau in randuri strict manipulate
De cel mai mizerabil anonim..
poezie de Iurie Osoianu (5 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea
... am un volum de versuri mai blajin
decât cel mai cumplit și veșnic chin
și uneori îl mai deschid să răsfoiesc
prin amintiri, prin veșnicii, prin pământesc
sorb din nectarul dulcilor poezii
în care nici nu ești nici n-ai să fii
și-n care te-am iubit de-atâea ori
cum n-au iubit nici stele, nici fiori
apoi, închis total îl pun la loc
pe polița dulapului de foc
și iarăși uit și cine sunt și unde plec
pe lângă geamul tău de ce mai trec...
poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine
... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare
cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare
întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine și vie
precum iubirea ta fundamentală...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas...
tăcut sorb cupa simplității tale
și ultimile picături pe fund le las
să se mai bucure de legi fundamentale
prelinse pe crâmpee de taifas
a fost un tot întreg și clipa care trece
și ornamentul cupei de argint
dar altor spații vinul ăsta rece
va insufla o boare de alint
și sufletul învolburat în nor pezis
și sângele pornit să fiarbă-n vine
sunt universul sentimentului concis
în inocența scurgerii divine
și umplu cupa iar cu vin ales
și-i sorb la nebunie cavitatea
din alte picături, uitate, țes
crâmpee, la taifac cu simplitatea...
poezie de Iurie Osoianu (18 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
... sufletul meu e o sală pentru oaspeți aleși
- umbre ce pot exista în deplin întuneric
umbre uitate de vii și de cele lumești
cu luciu în ochi și cu zâmbet pe buze, himeric
inima mea e-nchisoarea la care demult
ești condamnată de mine - să nu mai știi moarte
sala cu umbre sentința citită tăcut
o sfarmă de colțuri în mii de ecouri deșarte...
poezie de Iurie Osoianu (26 martie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lut sugrumat
drumurile noastre nu pot fi uitate
nu pot fi ocolite și nici evitate
drumurile noastre când scurte, când late
când cu raze stelare, când cu lacrimi pavate
privirile noastre din veacuri și ere
s-au stins în deplină și amplă tăcere
privirile noastre țesute din vrere
și fir de paiangen și colb din unghere
șoaptele noastre mereu reținute
mai stăruie încă în liniști cernute
șoaptele noastre, pe-alocuri durute
pe-alocuri stridente, pe-alocuri nevrute
destinele noastre ca și orice destine
cu-ncetu, cu-ncetu se trec în ruine
destinele noastre, cu degete fine
sugrumă tot lutul din mine și tine...
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele toate durute
... dacă ar fi să renunț
iar la singurătate
ar însemna să pronunț
numele celor
uitate
ar însemna să revin
iar la iluzii pierdute
la amintiri care țîn
numai de cele durute
ar însemna scotociri
iar în trecuturi trecute
ar declanșa rătăciri
de avalanșe tăcute
și iar în sine mă-ncui
în carapace avidă
de tot ce-a fost și ce nu-i
singurătatea lichidă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul sferic
iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-așterne ca un lăicer pe perete
și ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete
glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n șuvoaie dorul din ceruri crispate
șterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate
iată și trista mea poartă, scârție a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viața zadarnic ce trece simți cum te lasă, te lasă...
poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora
tristețea majoră împarte-o cu mine
la fel -veselia minoră
și ține-o-ntr-un bocet și încă mai ține
suita de horă
împarte cu mine tot dorull de casă
uitarea împarte
că nu te așteaptă nici pâine pe masă
nici pusă-ntr-o parte
că seara nu arde lumina-n ferești
nici focul în vatră
că nu mai e nimeni pe care iubești
pe prispa de piatră
că tata nu vine pe drum obosit
că mama-i la poartă
că țara din care demult ai fujit
de-asemeni e moartă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la uitare, dar cu o relevanță mică.
Visul...
Am visat într-o noapte planeta,
Unde plouă cu stropi de metal
Se facu, că scăpasem luneta
Peste coama abruptului deal
Fulgera și tuna diabolic
Prin șuvoaie de vreme topită
Oscilau norii negri bucolic
Ca o lavă trecută prin sită....
Pe o pajiste stenobiontă
Alergau hergelii de faianță̆
Și sclipea în siroaie de fontă
Raza soarelui fără nuanță
Eu priveam la dezmățul sporadic
Și văzduh din metale lichide
Mă sorbeau dizolvăndu-mă sadic
În greoi anticorpi și lipide
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 februarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul așteptării...
într-o spaimă adumbrită
de înstinctul supraveturii
și din alta, parcă mai dosita
undeva-n subconștientul amintirii
intuesc o lume mai simplistă
mai solidă parcă și mai dură
fără rațiune și pe listă
unică, inegalabilă și pură
într-o dragoste demult anihilată
de înstinctul animalic al uitării
și din alta mai stigmatizată
balansând la limita iertării
intuiesc o lume mai latentă '
mai feroce parcă, mai acută
gata de schimbare imanentă
în scutece fumurii de nou-născută
într-o stare de senilă calmitate
solitar cu viitoarea condamnare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie
peste fiecare clipă petrecută
într-o lume ce-o credeam iubire
s-a lăsat o nostalgie așternută
peste colț de suflet și de fire
... nostalgie, nostalgie, nostalgie
Înrămată în formele tăcerii
nu -mi mai lua din clipele uitării
vamă în favoarea veșniciei...
nostalgie, nostalgie, nostalgie
sentiment al naibii de himeric
cu sclipiri de negru cu isteric
pe albastrul pur al nebuniei...
nostalgie, nostalgie, nostalgie
soră dreaptă cu melancolia
lacrimă curgând pe isteria
unei stânci de albă gelozie
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldoveanul...
pe piața Florenței ning trandafirii
cu albe petale din liniștea firii
și dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă
în centrul Parisului scârțâie scrumul
și plânge a jale când cerul când drumul
și sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare
pe când la Toronto tot plouă și plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
și inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...
Hamas-ul din Gaza împroașcă rachete
aiurea țintite în Plânsul Perete
și stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre uitare, adresa este:
