Sunt
Sunt cel ce știe că-i la fel de van
Ca-n luciul de cristal nevorbitor
Înspăimântatul, vanul privitor
Ce trupul fratelui urmează-avan.
Știu, prieteni neștiuți, că ne-a fost dată
Drept singură iertare doar uitarea
Și că-n uitare e și răzbunarea,
Umanei uri, soluție ciudată!
Ilustre chipuri de-a greși! Ușor
Nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint
Multiplu, unu și mereu distinct,
Al fiecăruia și-al tuturor.
Sunt nimeni. Spada n-am incins voinic.
Ecou sunt, și uitare, și nimic.
poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Total Library: Non-fiction 1922-1986" de Jorge Luis Borges este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Viața mea e astfel o fugă, în care pierd totul, iar totul merge în uitare sau către Celălalt.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Imaginația după părerea mea este făcută din amintiri și din uitare. Este un fel de amestec al celor două lucruri.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.H.O
O stradă și o ușă încuiată,
Cu soneria, numărul precis,
Cu-aromă din pierdutul paradis,
Ce pe-nserat e veșnic ferecată
La pasul meu. Când drumul s-a sfârșit,
Glasu-așteptat chiar mă va aștepta,
Lung șir de zile se va destrăma
În pacea nopții-n ceas îndrăgostit.
Aceste lucruri nu-s. Am altă soartă:
Ceas tulbure, memorie impură
Și un abuz numit literatură.
La capăt este nedorita moarte.
Doar lespedea-mplinește așteptarea,
O dată scrijelită și uitarea.
poezie celebră de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba spaniolă.Stirpea Borges
Nimic ori prea puțin despre străbunii
Din stirpea Borges știu: vagi lusitani
Ce-n carnea mea lăsat-au peste ani
Opreliști și-obiceiuri. Parcă bunii
Nicicând n-ar fi trăit. Și mi se pare
Străini complet că sunt de-a artei moarte.
Imperceptabil, fac cu toții parte
Din timp, și din pământ, și din uitare.
Așa-i mai bine. Împlinit destin.
Sunt neam de lusitani. Viteji ajunși
Pe mările Orientului străin,
Apoi pe mări de-aprins nisip pătrunși.
Sunt regele ce-n misticul pustiu
S-a rătăcit, jurând că-i încă viu.
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Pentru a recomanda secțiunea cu Jorge Luis Borges despre uitare, adresa este: