Adeseori cântăm cântece de leagăn copiilor noștri ca să putem noi înșine să adormim.
aforism clasic de Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii tăi nu sunt copiii tăi - Sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea însăși.
citat celebru din Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profetul (fragment)
Iar o femeie care purta un prunc în brațe
spuse: "Vorbește-ne despre Copii".
Și el glăsui.
"Copiii voștri nu sunt copiii voștri.
Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea
însăși îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.
Puteți să le dați dragostea, nu sunt și gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteți găzdui trupul dar nu și sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteți vizita nici
chiar în vis.
Puteți năzui să fiți ca ei, dar nu căutați
să-i faceți asemenea vouă,
Pentru că viața nu merge înapoi, nici ză-
bovește în ziua de ieri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie, dar cu o relevanță mică.
Aripi frânte - Cântecul îndrăgostitului
Sunt ochii îndrăgostitului
Vinul sufletului și hrana inimii.
Sunt un trandafir.
Inima mi se deschide la răsărit,
Iar fecioara mă sărută
Și mă așează la pieptul ei.
Sunt casa adevăratei bogății,
Obârșia plăcerii
Și începutul păcii și liniștii.
Sunt zâmbetul cald pe buzele frumoase.
Când tânărul ajunge la mine, uită de osteneală
Și întrega-i viață se transformă
În realitatea viselor plăcute.
Sunt exaltarea poetului,
Revelația artistului
Și inspirația muzicianului.
Sunt altarul sfânt din inima unui copil,
Adorat de buna sa mamă.
Mă înfățișez inimii care plânge,
Fug cât mai departe de poruncă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântecul sufletului
În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri
Un cântec ce trăiește
În sămânța inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Și zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuiește în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibrațiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezența,
Așa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Așa cum picăturile strălucitoare de rouă
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Khalil Gibran despre copilărie, adresa este: