Când inima îți este un vulcan, cum crezi că ar putea să-ți crească flori din palme?
Khalil Gibran în Nisip și spumă (1926)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Copacul care a crescut, într-o peșteră nu poate avea fructe.
Khalil Gibran în Aripile frânte, (17 aprilie 1912)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste (vezi și iubire)
- Dragostea este singura floare care crește și înflorește fără ajutorul anotimpurilor.
definiție clasică de Khalil Gibran
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu spune "Am găsit adevărul" ci, mai curând, "Am găsit un adevăr." Nu spune "Am descoperit cărarea sufletului." Spune, mai degrabă, "Am întâlnit sufletul mergând pe cărarea mea." Căci sufletul umblă pe toate cărările. Sufletul nu merge pe o sârmă și nici nu crește ca o trestie. Sufletul se deschide pe el însuși ca un lotus cu nenumărate petale.
Khalil Gibran în Profetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la creștere, dar cu o relevanță mică.
Iubiți-vă unul pe celălalt
V-ați născut împreună și veți fi împreună pentru eternitate.
Veți fi împreună când aripile îngerului morții vă vor spulbera zilele.
O, veți fi împreună chiar în tăcerea memoriei lui Dumnezeu.
Dar lăsați puțin spațiu în îmbrățișarea voastră,
Pentru ca briza paradisului să danseze între voi.
Iubiți-vă unul pe altul, dar nu puneți lanțuri iubirii:
Lăsați-o să fie o maree unduitoare între țărmurile sufletelor voastre.
Umpleți-vă paharele unul altuia, dar nu beți dintr-un singur pahar.
Dăruiți unul celuilat din pâinea voastră, dar nu mâncați aceeași pâine.
Cântați și dansați împreună, și fiți veseli, dar lăsați-l întreg pe celălalt,
Până și strunele lăutei sunt singure, deși vibrează la aceeași melodie.
Dăruiți-vă inimile, dar fără să fie prizonerele celuilalt.
Numai brațele vieții pot cuprinde inimile voastre în întregime;
Și stați împreună, dar nu prea aproape:
Coloanele templului nu sunt lipite,
Iar stejarul și chiparosul nu cresc unul în umbra altuia.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dumnezeu
În zilele de demult, când tremurul primelor vorbe mi-a atins buzele,
Am urcat pe muntele sfânt și-am vorbit cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Stăpâne, sunt robul Tău.
Dorința Ta nespusă este legea mea, Te voi asculta de-a pururi."
Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o furtună mare.
După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Creatorule, sunt creația Ta.
M-ai modelat din lut, iar eu îți datorez totul."
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o mie de aripi iuți.
După După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Tată, sunt fiul Tău. Cu milă și cu iubire mi-ai dat naștere,
și prin iubire și venerație voi moșteni împărăția Ta.
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca ceața de pe dealuri.
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubire
Atunci a intervenit Almitra, vorbește-ne despre Iubire.
Și el a ridicat capul și-a privit
Poporul, și-o tăcere grea s-a lăsat peste ei;
Și cu voce puternică a spus:
Când iubirea îți face semn, urmeaz-o,
Deși căile ei sunt grele și-abrupte.
Și când aripile ei te cuprind, cedează-i,
Deși sabia ascunsă printre pene s-ar putea să te rănească.
Și-atunci când îți vorbește, ai încredere-n ea,
Deși vocea ei ar putea să-ți sfărâme visele
Așa cum vântul de la nord vestejește grădina.
Pentru că deși iubirea te încununează, la fel te crucifică.
Deși te ajută să crești, îți taie multe crengi.
Deși se ridică la înălțimea ta
Și are grijă de ramurile tinere tremurând în soare,
La fel ajunge la rădăcinile tale și le desprinde din pământ.
*
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubire
Când iubirea copleșitoare vă face semn, urmați-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele și prăpăstioase,
Și când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneți-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbește și o
simțiți profundă și divină, dați-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustiește grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă și crucifice.
Precum vă face să creșteți mult mai repede și îmbătați de fericire,
Tot ea trebuie să vă și reteze uscăciunile
și să vă distrugă cât mai repede răutățile și egoismul.
Precum ea vă ridică îmbătați de bucurie,
până la înălțimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingășie
ramurile cele mai fragile care freamătă
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul
Adăugat de Melinda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Khalil Gibran despre creștere, adresa este: