Am nevoie de a retrăi acea emoție, care m-a făcut Om, de acea scânteie care a aprins o lume, de acel fior pe care-l simte o floare la atingerea ploii...
citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubești îți deschizi inima în fața celui drag, asemenea unei flori cu petalele deschise spre soare...
Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile cerului
Florile cerului
Mă plouă pe pletele-mi de soare
cu florile cerului în alb pictate,
înmiresmate de un vis de iubire.
Mă pierd într-un decembrie de dor,
un zâmbet a înmugurit pe buza
sufletului înghețat de tainele existenței.
Cerul și-a deschis alene pleoapele
sorbind seninul din lacrima
născută de zăpada gândurilor mele.
Tăcerea adie printre copacii brodați
de sălbatice dorințe ce dansează-n noapte,
prelungindu-mi trăirea efemeră.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fiu singura rază
Sunt un colț de stea,
luminez adâncimea
ochilor tăi vrăjiți.
Tăcerea nopților
cu lună plină de așteptare
nu-ți mai întunecă
surâsul de flori.
Îți împodobesc inima,
cu trandafiri albaștri
înveșmântați în cuvinte
încă nerostite.
Îți alung oftatul și chem
un vânt de dragoste,
să-ți mângâie dorul,
cuprins între palmele
sufletului,
copil rebel și singuratic.
Vreau să-ți fiu singura rază,
aprinsă de lumina unui vis,
într-o seară târzie de mai,
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Flori de cireș
Flori de cireș mă ispitesc c-un vis de primăvară
și mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocență
Cu dor de viață, inima-mi e în efloreșcență.
Din petalele cireșilor fur raze de lumină,
simțirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veșmânt de sărbătoare.
Când tu mă iubești sunt un cireș în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
și-mi subjugă inima cu adorate primăveri.
Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ți risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am știut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Când tu nu vii
Când tu nu vii mă doare primăvara
Nu mai întrezăresc a florilor lumină
Crengile se încovoaie de povara
Mugurilor cu inima de dor plină.
Când tu nu vii rău mă plânge cerul
Cu lacrimi gustate de lună-n taină
Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul
Și mă îmbrac cu durerea, a iernii haină.
Când tu nu vii mă locuiește pustiul
Cu buruieni mirosind a blestem
Mă rog să înflorească-n mine Raiul
În veri târzii noi doi să ne revedem.
Când tu nu vii îmi reproșez (ne)uitarea
Că am lăsat amintiri pe un țărm de cuvânt
Au venit valuri hapsâne și mi-au dus iubirea,
Dar nu-i nimic pierdut, cât timp știu cine sunt.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (28 martie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am aflat că fericirea este țesută din lucruri simple, cu firul rezistent al dragostei. Viața mi-a predat cea mai valoroasă lecție: să mă bucur de prezent, să sorb cu nesaț clipa și așa îmi voi putea potoli setea de veșnicie... Să îmi păstrez sufletul viu și să simt că fericirea are miros proaspăt de ploaie, lacrima cerului spălat de îngeri, culoarea apusului muiat in aur, alintul firelor de iarbă în brațele vântului, șoapte dulci-sărate de mare, cântec de pescăruși aplaudat de valuri, parfum îmbătător de flori - nestemate ale gingășiei - roua din zori, cerul încărcat de stele, albastrul viselor, lumina îndrăgostiților...
Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la Natură, am învățat să iubesc necondinționat, să nu aștept niciodată ca ceilalți să-mi comunice gândurile și sentimentele lor, la modul în care eu mă aștept. Noi suntem unici și avem modalități diferite de a ne comunica trăirile. Niciun fir de iarbă nu seamănă cu altul, nicio floare nu semănă cu alta, așa că și oamenii sunt complet diferiți. Poate că dacă am ține cont de acest adevăr, ne-ar fi mai ușor să înțelegem omul corona creației lui Dumnezeu. Nu am fi atât de afectați că oamenii din jur nu gândesc la fel ca noi, că ceilalți nu ne iubesc așa cum dorim noi, că ei au alte nevoi decât noi. Ființa umană este într-adevăr de o complexitate uluitoare.
Lavinia Elena Niculicea în Ploaie de gânduri (martie 2012)
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul arab - Le cheval arabe
De la un timp, moartea
vine în galop,
strivește "les belles fleurs",
luând pe șei,
desagi de vise;
noi, oamenii, nu putem
să-i punem căpăstru.
Se aude un nechezat
de temeri aburinde
în amurgul parizian.
O, calule arab,
cu coamele neîngenuncheate
de gloanțe,
încetinește-ți mersul,
să putem să mai vedem
iubirea din ochii copiilor.
Mai stai un ceas,
să putem îmbrățișa
florile - surori
să putem săruta
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lavinia Elena Niculicea despre flori, adresa este: