Strigăt...
Lăsați-mi brazii ca să crească-n tihnă
Și oile pe pajiști la odihnă,
Lăsați-mi apele să curgă line
Și inimile-n dragoste să fie pline,
Lăsați-mi munții să ne țină veșnic
Și nu ucideți flacăra din sfeșnic,
Lăsați-mi mintea trează peste ani
Și n-o mințiți cu fraze de "doi bani",
Lăsați-mi țara pură, nepătată
Și n-o însângerați cum ați făcut-o odată,
Lăsați-mi neamul liber pe acest pământ
Să-și poată spune sincer... gândul prin cuvânt.
poezie de Liviu Reti (19 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei?...
Vrei să știi dacă sunt bine?
Vrei să știi dacă îmi pasă?
Timpul stă acum cu tine,
Adormit la mine-n casă.
Nu mai pregeta pe culmi,
Nu mai aștepta pe stânci.
Vântul bate peste lumi,
Amăgit de șoapte-adânci.
Nu mai stinge iară focul,
Nu mai reînnoda trecutul.
Universul schimbă locul
Și ne-arată azimutul.
Vrei să vezi ce se întamplă?
Vrei să simți și tu cum este?
Mâna pune-o pe la tâmplă,
Dezmierdând-o c-o poveste...
poezie de Liviu Reti (3 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Mă atinse necurata
Cu o febră ca de foc.
Nu mă lasă să-i spun: Gata!
Deocamdată-i șefă-n joc.
Corpul m-i la prins în chingi
Cu simptomele-i măiestre.
Nu te lasă să-l atingi,
Medicația-i de poveste.
Ochii-mi ard pe sticla rece
Și pervazul înghețat.
Călători de număr zece,
Trec cu pasul cadențat.
Fruntea-mi este aplecată
Între tâmplele ce ard.
Pieptul stă în tuse seacă,
Printre brațele ce cad.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (16 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la foc, dar cu o relevanță mică.
Exercițiu de timp...
Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaș dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Și-adoarme trist când am murit.
Mirarea vieții se propagă-n el
Și ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea crește-n noi
Și ne absolvă pașnic de nevoi.
Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aștern tăcute.
O rază ancestrală lenevește,
Iar faza lunii se căznește.
Și schimbă nopți tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minți ostile.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
21 grame
Încă mă întreb ce sunt,
Încă mă întreb ce ești.
De ce trec, iar, rând pe rând,
Doar arhangheli în calești?
Încă simt, dar nu sunt viu.
Înca ard, nu sunt foc.
Ochii dor de loc pustiu
Și nu se închid deloc.
Nu mai pot, ca să mai cuget,
Nu pot, nici să mai iubesc.
Clipe pier ușor pe deget,
Totul zburdă în ceresc.
Și puterea am pierdut-o,
Chiar voința m-a lasat.
Iară viața strigă: Vino!
Către corpul de pe pat.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară prinsă-n turn
Curge apa pâlcuri, pâlcuri
Peste frunzele din toamnă,
Zbucium șiroind sub dâmburi
Susurând precum o doamnă.
Primăvara este prinsă
De alaiul de verdeață,
Cu miros de lume tristă
Își ascunde a sa față.
Haina adormită-n glie
A naturii la toț mamă,
Se ridică parcă-i vie
Peste formele de stană.
Vietățile pornite,
De la sud spre miază-noapte,
Fac cărări neobosite
Spre poienile cu șoapte.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (20 aprilie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune-n tricolor
Vă scriu în seara reculegerii de fapte
Și-a amintirilor ce or să vie,
Căci vă transmit aceste șoapte
În ceasul ultim de prostie.
Nu mai huliți această țară
Și acest neam nemuritor
Căci ce-i aici, nu e "afară"
Și nu va fi-n acest popor.
Gradina focului ce dă speranța
Se tânguie, acum, sub glie,
Căci lumea își omoară-ncet speranța
Și astăzi, adevăru-i parodie.
Viziuni absurde-s aruncate-n joc
Peste a noastre neputințe,
Iar mintea-n trup nu-și are loc,
Căci este plin de suferințe.
Constant se crește energia
În corpul istovit și gri,
Doar timpul ne reduce agonia
Și ne așază lespedea pe ii.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudini fugare
Victoria cea trufașă a florilor de stea,
Îmi răscolise-adâncul muiat în baclava.
Căci nu puteam concepe, că timpul e incert.
Și falnica minciună răzbate în deșert.
Indicii multe, mute mă trimiseră-n colț.
Și uliu deznădejdii mă apucă în clonț,
Cu vârful ascuțit și drept, deopotrivă
Îmi zise să aștept, că este în derivă.
Fereastra de cristal s-a aburit de șoapte,
Și clopotul rasună amețitor în noapte.
O funie trasă harnic, prin zmoală cu durere,
Alungă mâna rece c-un zâmbet de plăcere.
Mănunchiuri de dorinți se risipesc în van,
Cu râsete sarcastic strivite de tavan.
Prin vise pomenite, într-un ceaslov murdar,
Se sting înmărmurite ocheade făr' de har.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (4 iulie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sănii pierdute-n decembrie
Ne apropiem de sărbători
în ritm de strigăt cadențat
și timpurile ne transmit fiori
pe timpul ăsta înghețat.
Lumina-n felinare pâlpâie mocnit
pe străzile încinse-n vâlvătaie
și doar iluzia locului nemărginit
ne ține-acuma în odaie.
Se-aude frigul la ferești
amplificat de vântul care bate
și ceasul îmi trimite vești
despre bătaia inimii stigmate.
Fuiorul timpului se-nvârte
în cercul zilelor trecute,
când moșul pătrundea în curte
cu nerăbdarea viselor pierdute.
Magia fericirii de decembrie
ne răscolește ne-ncetat
și zilele făr' de simbrie,
când râsul nu era forțat.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (10 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Liviu Reti despre foc, adresa este: