foc şi gânduri

Prin gândire putem descoperi noi lumina. Nu umilinţa, ci flacăra cugetării ne poate înălţa...

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de lumy_elly
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce nu ştie să-şi pună gândurile la gheaţă, acela să nu se azvârle în focul disputei.

Friedrich Nietzsche în Omenesc, prea omenesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice privire spre tine însuţi e un incendiu sau un naufragiu, când peisajul lăuntric e o devastare somptuoasă de flăcări evoluând la orizontul mărilor - atunci dai drumul gândurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temutului critic literar Al. Piru, care a precizat că numele său nu provine din slavul Pyro (pir), ci din grecescul pyros (foc)

Acum, când s-a făcut lumină,
Timide gânduri îi consacru:
Poeţii, care i se-nchină,
Îl cred - probabil - focul sacru.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment de sonată fără nume

Îţi voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.

Îţi voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.

Îţi voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.

Îţi voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...

poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura şi mişcarea membrelor provin de la corp;gândurile de la suflet. Astfel, din pricină că nu concepem ca trupul să gândescă în vreun fel, avem dreptate să credem că toate felurile de gânduri care sunt în noi aparţin sufletului. Şi fiindcă nu ne îndoim că există corpuri lipsite de viaţă care se pot mişca în tot atâtea sau în mai multe feluri decât ale noastre şi care au tot atâta sau mai multă căldură(ceea ce experienţa arată în flacără, care ea singură are mai multă căldură şi mai multe mişcări decât oricare din membrele noastre), trebuie să credem că toată căldura şi toate mişcările care sunt în noi, în măsura în care nu depind de gândire, nu aparţin decât corpului.

Descartes în Meditaţiile
Adăugat de Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentagrama cometei

De evuri şi milenii o stea citeşte-o Carte
Dintr-un abis feeric - cu munţi, fântâni şi gânduri.
Şi-atât o-nduioşează cereştile avânturi,
Că se aruncă-n flăcări cu-ntregul ei departe
Şi dăruieşte lumii spre înviere-o moarte.

poezie de George Popa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi

În mine treaz mă-ntorc
tu crezi că dorm
tic-tacul
mă punctează uniform

C-un gând alt gând
îl vâmui
îl dezbrac

te uiţi şi crezi că dorm
şi taci
şi tac

Descing pe braţe rupte
de tripod
mirajul delicvenţei
şi-l înnod

Curg flăcări
peste gândul istovit…

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia cuvintelor

MAGIA CUVINTELOR

O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
şi-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.

Eu mă rog cu-nţelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veşnicii cuvântul.

Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.

În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacără tremurândă

Privesc în adâncul luminii din şemineu.
Ceaiul s-a răcit, gândurile m-au purtat departe...
Mireasma mentei răzbate în încăpere.
Privesc fascinată, flacăra tremurândă
Ca dragostea mea, pentru tine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

La gura sobei

Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.

Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.

Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;
Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai...
Nu departe stă Pepelea, tupilat în ilori de mai.

Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă
E Ileana Cosânzeana!... în cosită floarea-i cântă.
Până-n ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit,
Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot

Să pot atinge cerul
Cu gândurile mele,
Să pot culege vise
Într-un buchet de stele,
Să pot privi lumina
Când ochii-mi sunt închişi,
Să pot culege flori
Când pomii-s încă ninşi,
Să pot cuprinde lumea
Cu braţele închise,
Să pot ploua deşertul
Şi să răsară vise,
Să pot muri o clipă
Şi-apoi să reînvii,
Să mă transform în noapte
Când peste tot e zi,
Să fac să ardă focul
Când flacăra e stinsă,
Să pot găsi speranţă
În tot ce nu există

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e gândul la sătucul...

Mi-e gândul la sătucul în codru aşezat,
La sihlele pădurii ce-n toamnă simt apusul,
La nopţile de veghe; văd focul tremurat,
Văd baba ghemuită, tot învârtindu-şi fusul.

Pe tine, întâlnită la orişice răscruci,
Călăuzindu-mi paşii cu tainică blândeţe,
Vreau să te văd, o, lună, cum albă mi te duci
Pe firul unei gârle ce prinde să îngheţe.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfioasa

Sfioasă, sfioasă,
Sfioasă dorului meu,
Se mişcă la para focului
Cu gândul departe.

Aduce talerele
Şi le aşează la rând –
Într-un ostrov pe ape
Cu ea o să merg,

Aduce lumânările
Şi luminează odaia cu perdele lungi,
Sfioasă pe pragul uşii
Sfioasă în întuneric.

Sfioasă ca un iepure de casă,
Gata de ajutor şi sfioasă –
Într-un ostrov de ape,
Cu ea o să merg.

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată o flacără aprinsă de-o inimă şi-un gând, nu poate fi stinsă, fără a fi privită măcar de-un suflet a celor din jur. Dacă lumina ei este curată şi se înalţă-n vânt, lumina ei va fi purtată, de alţii spre-a împlini acel gând.

Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina iubirii

Tainice gânduri răsar din depărtare
Când tu, iubite, cu glasul ău fierbinte
Mereu îmi aminteşti
De-a timpului visare
. Sărutul tău şi azi îl mai doresc,
În nopţile cu lună clară
Pe cer când stele strălucesc,
În sunet dulce de vioară.
Simt inima aprinsă
În flăcări de iubire
Şi chipul tău...
Îl simt mereu aproape.
. Ridic privirea într-al iubirii semn
-Eşti flacără sau dor?
Iubirea ce te-nalţă...
Cu-al nemuririi zbor.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu două fete în poemă...

Poem interior: gândire
Tenace, surdă, fără chip,
Ţâşnind din inimă, lucrând
Carnea şi spiritu-n iubire.

Poem exterior: obraz
Şi muzică, aripi de flăcări,
Ce-l poartă-n spaţiul adâncit
Către lumina fără nori.

Sunt eu, eşti tu, o dublă temă
Limpede-avânt, durere sumbră -
Cu două fete în poemă,
Unite cu-n sărut în umbră.

poezie clasică de Pierre Nothomb din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lamentaţia Ioanei d'Arc pe rug

Aceasta-i vina mea: că n-am lăsat,
Cu gând ascuns, feciori în preajma porţii.
Şi-acum, când prima dată un bărbat
Mă strânge-n braţe, sunt sortită morţii...

Dar flăcările creşte-vor mereu,
Creşte-va mult şi strania orgie.
Şi, în curând, flămând, iubitul meu,
Întâiul meu iubit, fără să ştie,

Mă va cuprinde-atât de mult în el
Încât nu va putea să mai despartă
De trupul lui pe-al meu - şi-n alb inel
Mă va iubi fum zvelt şi ceaţă moartă.

poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

Lăsaţi-mi brazii ca să crească-n tihnă
Şi oile pe pajişti la odihnă,
Lăsaţi-mi apele să curgă line
Şi inimile-n dragoste să fie pline,
Lăsaţi-mi munţii să ne ţină veşnic
Şi nu ucideţi flacăra din sfeşnic,
Lăsaţi-mi mintea trează peste ani
Şi n-o minţiţi cu fraze de "doi bani",
Lăsaţi-mi ţara pură, nepătată
Şi n-o însângeraţi cum aţi făcut-o odată,
Lăsaţi-mi neamul liber pe acest pământ
Să-şi poată spune sincer... gândul prin cuvânt.

poezie de Liviu Reti (19 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!