foc şi gânduri

Prin gândire putem descoperi noi lumina. Nu umilinţa, ci flacăra cugetării ne poate înălţa...

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de lumy_elly
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temutului critic literar Al. Piru, care a precizat că numele său nu provine din slavul Pyro (pir), ci din grecescul pyros (foc)

Acum, când s-a făcut lumină,
Timide gânduri îi consacru:
Poeţii, care i se-nchină,
Îl cred - probabil - focul sacru.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri la o incinerare

Viaţa e un foc activ
Însă provizoriu
Pentru că definitiv
Arzi la Crematoriu.

epigramă de Florea Ştefănescu (august 2004)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce nu ştie să-şi pună gândurile la gheaţă, acela să nu se azvârle în focul disputei.

Friedrich Nietzsche în Omenesc, prea omenesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice privire spre tine însuţi e un incendiu sau un naufragiu, când peisajul lăuntric e o devastare somptuoasă de flăcări evoluând la orizontul mărilor - atunci dai drumul gândurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea-i foc nestins,
Ce arde de-a pururi în gând,
Ea nu-mbătrâneşte, nu moare,
Haina-i cu sine nicicând.

catren de W. Raleigh
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment de sonată fără nume

Îţi voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.

Îţi voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.

Îţi voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.

Îţi voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...

poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul este ca un foc, iar gândul este ca un ulei.

citat din Vissarion Belinski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura şi mişcarea membrelor provin de la corp;gândurile de la suflet. Astfel, din pricină că nu concepem ca trupul să gândescă în vreun fel, avem dreptate să credem că toate felurile de gânduri care sunt în noi aparţin sufletului. Şi fiindcă nu ne îndoim că există corpuri lipsite de viaţă care se pot mişca în tot atâtea sau în mai multe feluri decât ale noastre şi care au tot atâta sau mai multă căldură(ceea ce experienţa arată în flacără, care ea singură are mai multă căldură şi mai multe mişcări decât oricare din membrele noastre), trebuie să credem că toată căldura şi toate mişcările care sunt în noi, în măsura în care nu depind de gândire, nu aparţin decât corpului.

Descartes în Meditaţiile
Adăugat de Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Fior pătruns de bruma tomnatică a firii –
sălbatică risipă de energii latente...
sămânţă încolţită în matricea gândirii –
o chipuire-a humii prin clipele ardente.

E gândul
o lumină
mai repede
sau foc nestatornic –
prin care se-arată
viaţa-n limba de ornic,
oglindă întoarsă
a florilor
şi-a pomului-pom,
prin el
se-mplineşte vecia
şi o m u l
plăpândul –
în om.

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentagrama cometei

De evuri şi milenii o stea citeşte-o Carte
Dintr-un abis feeric - cu munţi, fântâni şi gânduri.
Şi-atât o-nduioşează cereştile avânturi,
Că se aruncă-n flăcări cu-ntregul ei departe
Şi dăruieşte lumii spre înviere-o moarte.

poezie de George Popa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi

În mine treaz mă-ntorc
tu crezi că dorm
tic-tacul
mă punctează uniform

C-un gând alt gând
îl vâmui
îl dezbrac

te uiţi şi crezi că dorm
şi taci
şi tac

Descing pe braţe rupte
de tripod
mirajul delicvenţei
şi-l înnod

Curg flăcări
peste gândul istovit…

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de dor, de clipele cu rădăcini de foc din părul meu pe pieptul tău, dulce povară, mi-e dor de gândul tău culcat pe matca vieţii mele...

Doina Ioneţ în Floarea de colţ
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum focul nu rămâne în apă, tot aşa nici gândul păcătos în inima iubitoare de osteneală.

citat din Sfântul Marcu Ascetul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacără tremurândă

Privesc în adâncul luminii din şemineu.
Ceaiul s-a răcit, gândurile m-au purtat departe...
Mireasma mentei răzbate în încăpere.
Privesc fascinată, flacăra tremurândă
Ca dragostea mea, pentru tine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun foc ce vă va purifica mintea de gândurile lumeşti este chiar meditaţia.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot

Să pot atinge cerul
Cu gândurile mele,
Să pot culege vise
Într-un buchet de stele,
Să pot privi lumina
Când ochii-mi sunt închişi,
Să pot culege flori
Când pomii-s încă ninşi,
Să pot cuprinde lumea
Cu braţele închise,
Să pot ploua deşertul
Şi să răsară vise,
Să pot muri o clipă
Şi-apoi să reînvii,
Să mă transform în noapte
Când peste tot e zi,
Să fac să ardă focul
Când flacăra e stinsă,
Să pot găsi speranţă
În tot ce nu există

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea robilor

În valuri albe mii de focuri
Plutesc – e drumul nesfârşit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Şi, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Şi pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric – e convoiul
Atâtor vieţi făr' de noroc.
Şi printre ele câteodată
Se-opreşte soarta ca s-aleagă
Un suflet – stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.

Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveţi şi voi,
Iloţi: un gând de mângâiere,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e gândul la sătucul...

Mi-e gândul la sătucul în codru aşezat,
La sihlele pădurii ce-n toamnă simt apusul,
La nopţile de veghe; văd focul tremurat,
Văd baba ghemuită, tot învârtindu-şi fusul.

Pe tine, întâlnită la orişice răscruci,
Călăuzindu-mi paşii cu tainică blândeţe,
Vreau să te văd, o, lună, cum albă mi te duci
Pe firul unei gârle ce prinde să îngheţe.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!