Cresc amintirile
Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat
stăruitor
în scoarta unui arbor- - numele --
-cu slove mici, stângace și subțiri.
Azi am văzut din întâmplare
cum slovele-au crescut din cale-afară -- uriașe.
Așa îți tai și tu copilo numele
în inima-mi supusă
mărunt, mărunt, ca un ștrengar.
Și după ani
și ani de zile-l vei găsi
cu slove-adânci și uriașe.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estoril
Casele cresc în pădurea de pini
albe sau ca șofranul,
lucind pe coline.
Mai potolit oceanul
mângâie locul sorin.
Largul priește nălucilor line.
Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri
se mai leagănă încă
întârziați în furtuna de ieri.
Îmbrăcată în zâmbet și aur
Cora brodează
subt oleandri, subt alungitele foi.
Timpul ce iese din casă,
cât de ușor 1-ai putea prinde
iar să-1 reții cu un fir de mătasă.
Aceasta e pacea. Pacea, în care
crește imperiul
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarbă
Iunie este
Verde poveste.
Iures sporește.
Iarba mai crește.
Ziua a șasea,
Sâmbăta ierbii.
Crește mătasea,
N-o calcă cerbii.
Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pân la-nălțimea
Inimii noastre.
Asta-i măsura,
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăruri mari cresc numai dintr-un pământ, din care cresc și rătăciri mari. Cine n-are îndrăzneală să "greșască" nu va descoperi niciodată adevăruri mari.
aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ea (Ideea Eminescu, n. n.) este pentru noi, pentru neamul nostru, o idee forță. Nu știu în ce măsură izbutim să o facem să devină idee forță. Pentru creșterea noastră intelectuală, pentru devenirea noastră spirituală, este o idee esențială.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elanul insulei. Insula de coral crește din fundul mării până la suprafață; aci ascensiunea e tăiată de foarfecele nivelului. Elanul coralului, zbucnind din adâncimi, e întreținut de toate nuanțele întunericului, dar de lumina banală a zilei - nu.
aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivnițe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, și totuși planta nu simte și nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu crește și nu se întinde și el spre-o lumină pe care n-o simțim și n-o vedem?
Lucian Blaga în Pietre pentru templul meu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încântare
Domniță din țară bârsană,
lumină sunt, inimă, rană.
Trimite-ți-aș veste să știi
veninul cu ce bucurii
pe masă-mi s-amestecă-n cană,
Domniță din țară bârsană.
Din visuri născute în zori
trimite-ți-aș negrele flori.
Dar teamă îmi e că le pui
la soare-n răscrucea oricui.
Rămâie, ah, toate în umbră.
Învoaltă minunea lor sumbră
să crească sub stea năzdrăvană.
Lumină sunt, inimă, rană.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încântare
Domniță din țară bârsană,
lumină sunt, inimă, rană.
Trimite-ți-aș veste să știi
veninul cu ce bucurii
pe masă-mi s-amestecă-n cană,
Domniță din țară bârsană.
Din visuri născute în zori
trimite-ți-aș negrele flori.
Dar teamă îmi e că le pui
la soare-n răscrucea oricui.
Rămâie, ah, toate în umbră.
Învoaltă minunea lor sumbră
să crească sub stea năzdrăvană.
Lumină sunt, inimă, rană.
poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parintii
Coboara-n lut parintii, rand pe rand,
in timp ce-n noi mai cresc gradinile.
Ei vor sa fie radacinile,
prin cari ne prelungim pe sub pamant.
Se-ntind domol parintii pe subt pietre,
in timp ce in lumini mai adastam,
in timp ce fericiri ne-mprumutam
si suferinti si apa vie pe la vetre.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrigurare
Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strâng lacrimi de văpaie:
licurici.
Pe coastă-n vreji de nouri
crește luna.
Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
și din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ți-adun în inimă surâsul.
Gura to e strugure-nghețat.
Numai marginea subțire-a lunii
ar mai fi așa de rece
- de-aș putea să i-o sărut -
- ca buza ta.
Îmi ești aproape.
Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape.
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
"Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce tempus
Numai în arbori inelele anilor
mereu se lărgesc.
În trupul meu timpul sporește subțire
de la o zi mai firav - la alta, subt crugul ceresc.
Tinere sînt încă, tinere toate popoarele -
eu, fiul lor, cît de bătrîn!
Munții mai cresc, cu umbrele lor, din adîncuri.
Nici frunte, nici inimă n-am să-i îgîn.
Fosforul și apa, cărbunele, galbenul sulf
de subt scoarță în lamură dau.
Stihiile, ele mai cred în obșteasca poruncă.
Eu trepte în sus - nu reiau.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septemvrie
Prin ceasul verde-al pădurii
otrăvuri uitate adie.
Cresc lângă ochiuri ciudate
brânduși cu viață târzie.
Cântecul vechi înc-o dată
vrea șipotul să și-l învețe.
În jilavul mușchi mi se-mbie
păreri șterse de tinerețe.
Mari turme cu clopote vin
prin amurgul gorunilor sferici
în codru stârnind ca un zvon
de trecute pierdute biserici.
Înalt unicorn fără glas
s-a oprit spre-asfințit să asculte.
Subt bolțile-adânci mă omoară
pădurea cu tulnice multe.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluguri
Prietene crescut la oraș
fără milă, ca florile în fereastră,
prietene care încă niciodată n-ai văzut
câmp și soare jucând subt peri înfloriți,
vreau să te iau de mână,
vino, să-ți arăt brazdele veacului.
Pe dealuri, unde te-ntorci,
cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos,
sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri:
mari paseri negre
ce-au coborât din cer pe pământ.
Ca să nu le sperii Ź-
trebuie să to apropii de ele cântând.
Vino - încet.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinocțiu
Semne verzi subt șovăiri solare
ieși, soră, să vezi pe ogor.
Popi negri vestind sub pământuri soarele
cu fluiere greierii umblă
până-n pragul sicrielor
și-acolo mor.
Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost
să iscodim învierile în fața porților.
Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini.
Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut
repede ca unghiile și părul morților.
Făpturi care-ați fost, unde vă țineți?
Nu le călca, soră, luminile - dedițeii vineți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Făptură nouă, iată pe frunte
întâia lumină te-a uns!
Pe noi repede soartă ne mână
- tu fără pas ne-ai ajuns.
Făptură de nicăiri coborâtă-n
imperiul mumei,
auriu, tânăr, proaspăt ulcior
rupt din coastele humei!
Griji, biruinți și uimiri încercând
în preajma ta sta-vom ades.
Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea
cu care tu azi ne-ai ales.
Sus stelele cele mai treze
aprind cărbuni de diochi.
Subt strașina vremii vei crește
încet, ca o lacrimă-n ochi.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar munții -- unde-s?
Din strașina curat-a veșniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult și sufletul își zice,
Eu am crescut hrănit de taina lumii
și drumul meu îl ține soarta-n palme,
nemărginirea sărutatu-m-a pe frunte
și-n pieptu-mi larg
credința mea o sorb puternică din soare.
Din strașina carat-a veșniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult și sufletul se-ntreabă:
Dar munții -- unde-s? Munții
pe cari să-i mut din cale cu credința mea?
Nu-i văd,
îi vreau, îi strig și -- nu-s!
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiemvrie
Foaie udă, mătrăgună -
- picurii prin fagi răsună.
Văgăuni și scorburi cască,
umbre doar mai vin să pască.
Fauni vechi și roșcovani
scâncet dau sub bolovani
și pe căile amiezii
se pătrund de neguri iezii.
Se aștern prin adăposturi
zile moarte, stinse rosturi.
Rod al inimii, de apă,
crește lacrima-n pleoapă.
Am pierdut, vai, ce-am pierdut?
Vatră caldă, drum bătut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Lucian Blaga despre creștere, adresa este: