
- cuvânt
- Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii.
definiție aforistică de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!



M-am oprit lângă tine când tăcerea ta mi-a spus "Nu mă atinge!".
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de nikole
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prezentul tace sau vorbește; numai trecutul cântă. De aici farmecul amintirii.
aforism celebru de Lucian Blaga din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

- mormânt
- Mormintele sunt un fel de instrumente muzicale, căci sporesc infinit tăcerea în lume.
definiție aforistică de Lucian Blaga din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bazin într-un parc
La fața stihiei
peștii s-adună,
cu ochii întorși
se uită la lună.
Suveici de aur,
mici zei de apă,
luând sfatul lunii
învață să tacă.
poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: La curțile dorului, 1938 (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bazin într-un parc
La fața stihiei
peștii s-adună,
cu ochii întorși
se uită la lună.
Suveici de aur,
mici zei de apă,
luând sfatul lunii
învată să tacă.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Limba nu e vorba ce o faci;
singura limbă, limba ta deplină,
stăpână peste taine și lumină
e-aceea-n care știi să taci.
catren de Lucian Blaga
Adăugat de Camelia Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trei fețe
Copilul râde:
"Înțelepciunea și iubirea mea e jocul".
Tânărul cântă:
"Jocul și înțelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea și jocul meu e înțelepciunea".
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii
Adăugat de SFetnicul
Comentează! | Votează! | Copiază!


Încrucișare a două priviri. Încrucișarea a două priviri, o clipă de tăcere între doi oameni, un simplu cuvânt care nu ajunge până la urechile celuilalt, pot să fie un strop de istorie universală.
aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Stalactita
Tăcerea mi-este duhul -
și-ncremenit cum stau și pașnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriașă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin - picuri de lumină
și stropi de pace - cad necontenit
din cer
și împietresc - în mine.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lângă cetate
Nebunul cetății spre turn
privește, călcând pe coturn.
Ce spornic e timpul, ce lin
prin noi strecuratul venin!
Bang-bang! Cât de bine ar fi
cetatea să uite o zi
că ceasul îi este stăpân!
Dar ornicul bate bătrân.
Izbânzile cui n-au căzut?
Și inima cui n-a tăcut?
Ah, luntrele toate spre-apus
un val aherontic le-a dus!
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


M-am oprit lângă tine
Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia răsăritenelor și apusenelor
basme. Și n-am găsit-o.
Numai târziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminția mea.
M-am oprit lângă tine, când tăcerea ta
mi-a spus: "Nu mă atinge!"
M-am oprit lângă tine,
descoperind că părul tău e o flacără
pe care vântul n-o stinge.
Și lângă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poezii (1963)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă tu ești a mea, dacă tu îți dăruiești eul tău-mie, atunci și eu o să-ți dăruiesc ție și tuturor celorlalți lucruri frumoase, unice în felul lor... Altfel, crede-mă, aș închide buzele și aș tăcea viața întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a piedut. Aș tăcea retras în mine, și nimeni n-ar ști după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!
Lucian Blaga în scrisoare către Cornelia Brediceanu (8 decembrie 1918)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oraș vechi
Noapte. Urnirea orelor
se-mplinește fără îndemn.
Taci - arătătoare se-opresc
suspinând pe ultimul semn.
Subt porți ființele somnului
intră - câni roșii și griji.
Pe uliți - subțire și-naltă
ploaia umblă pe cataligi.
Vânt vechi și lung între ziduri
mai scutură luturi și fier.
Mari semeni de altădată
O clipă s-arată și pier.
Turn negru stă în picioare
și-și numără anii învins.
Taci, că sfântul de piatră
aureola în noapte și-a stins.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inscripție
Drumurile, pe cari nu le umblăm,
drumurile, ce rămîn în noi,
ne duc și ele, fără număr, undeva.
Cuvintele, pe acre nu le rostim,
cuvintele, ce rămîn în noi,
descoperă și ele, fără margini, făptura.
Luptele, ce nu le dăm,
luptele, ce rămîn în noi
ne lărgesc și ele în taină patria.
Sămînța, pe care n-o dăruim,
sămînța, ce rămîne în noi,
multiplică și ea fără capăt viața.
Moartea de care nu murim,
moartea ec rămîne în noi,
ne adîncește și ea tăcerea.
Și pretutindeni prin toate
își pune temei poezia.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tămâie și fulgi
Lumini scăpate din cuptor se zbat între pereți.
Și trupul moale ca de in curat.
și părul ți l-ai uns peste-o cădelniță-n tămâie,
fir de fir,
ca să miroși la fel c-un patrafir.
Prin sat trec sănii grele de tăceri.
Cu genele ghicesc poteca sărutărilor de ieri.
Fulgi moi și grași îmi troienesc
în pace lumea ca de scrum,
și fulgi de-aramă azvârliți din cer
par clopoțeii atârnați
de gâtul pașilor de cai pe drum.
Ciobani întârziați pe uliți simt
că cei cari s-au culcat
au clipe de tămâie și de in
curat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Plajă
Platanii suri și cedrii-n mare
semințiile și-adapă.
În larguri vinetele brazde
se-ntind subt pluguri mari de apă.
Văzduh și port, pescari și vameși
au ațipit în spațial cald.
Vântul alb c-un ochi se caută
de-aici pe țărmul celălalt.
Ins pierdut în ceasul rar
mă uit prin spinii de la ușă,
oameni goi zac în nisip
tăcuți, ca-n propria lor cenușă.
În joc cu piatra câte-un val
și-arată solzii de pe pântec.
Între slavă și veninuri
mă-ncearcă boală ca un cântec.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cetire din palmă
La patruzeci de ani - în așteptare
vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi,
la patruzeci de ani sugrumându-ți cuvântul
te-i pierde în tine - în căutare.
Prin ani un vânt o să te tot alunge subt cer,
vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea.
La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge
unde fără-ncetare
vei aștepta să vie la tine celălalt țărm,
jaf veșnic voindu-te pentru păsări
din cealaltă zare.
Pe șaptezeci și șapte de uliți
vei umbla desculț și cu capul gol:
ce sămânță n-a fost în deșert aruncată?
ce lumină n-a fost în zadar cântată?
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oedip în fața Sfinxului
Ascult. Adâncul tău ce-amar și ce pustiu,
cât de fierbinte, dulce trebuie să fie.
În preajma ta, în larg, se stinge tot ce-i viu,
doar pajiștea cu oseminte învie.
Aștept aici cu-nspăimântată bucurie,
tăcerea lungă să se rupă între noi,
cumplit, amarnic sfâșiată ca o iie
într-un iatac, pe întuneric între doi.
Și văd mirat cum ghiarele din când în când
îți ies și se retrag în pungi de catifea,
ca la pisici, în gând și-n prag la pândă stând.
Vorbești? - Te doare și pe tine întrebarea?
C-un freamăt te mai stingherește-o clipă marea,
dar aripa ți-o potrivești spre-a mă curma.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Heraclit lângă lac
Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt liniști pe-aici, grele și părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor.
Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?
Pașii mei răsună în umbră,
parc-ar fi niște roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului!
Orice ridicare a mâinii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a țărânii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Lucian Blaga despre tăcere, adresa este:
