Dorință nescrisă
M-am lăsat dorită în brațele tale
de când mi-ai zis că primăvara a inventat
așternutul fânului cosit,
atunci m-am încredințat că exiști;
ia-mă cu tine în lumea increată
să-ți dăruiesc un gând nerisipit
rătăcind de mână
într-un loc curat
simplu și albastru
acolo unde răul nu ajunge,
voi fi doar a ta
în anotimpuri toate care trec prin mine,
tu doar pune-ți sufletul aproape
si ascultă-mi clipa...
M-am lăsat în dorința ta nescrisă
la margine de lume
spre miracolul din suflet
unde "te iubesc" are gust de veșnicie...
poezie de Lusiana Drăgușin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când doi oameni se iubesc, se naște o stea, care se va transforma într-una căzătoare atunci când iubirea lor se stinge. Dar oare câți ochi rugători vor privi căderea acelei stele și își vor pune o dorință. Dorința unei iubiri, a unei noi iubiri care va da naștere la alte stele. Doar dragostea poate face să se ivească o stea, acea stea care iluminează acea dragoste. Când ne uităm la cer, ne uităm la iubire, și când doi îndrăgostiți număra stelele, realizează că nu sunt singuri.
Lusiana Drăgușin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința
Ador iubirea zămislită
De truda inimii și-aș vrea,
Să fie doar pecetluită
Cu buzele-mi catifea...
Și gura ta ușor să ceară
Nectar și pulbere stelară,
Iar brațele să-ți fie-ades
Doi Sori, din care eu să țes,
O cingătoare fermecată
Și-apoi să-mi spui: ești minunată!
poezie de Lusiana Drăgușin (4 august 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Înălțarea iubirii
Te caut iar frenetic, n-am teamă și iubesc
Cuvintele, în mine, flămânde mă izbesc
Îmi mușcă gerul iernii ochii-nlăcrimați,
De-atâta dor de tine sunt înfometați...
Alunec spre iubire într-un zbor prelung,
Voi dobândi tăcerea la tine să ajung,
Tânjesc și mă așez într-un surâs aproape,
Să-mi închin lumina pe ale tale pleoape.
Dorință și speranță îmi este urma acum,
Mi-au înghețat și anii de-atâta ger și drum,
Dar simt un infinit albastru neatins,
Nălțând iubirea mea în veci spre necuprins.
poezie de Lusiana Drăgușin (20 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dorințe, dar cu o relevanță mică.
Cuvântul care leagă
Am găsit cuvântul care-ncepe de la doi
Da!
Am găsit echilibrul deasupra timpului tău
și m-a cuprins emoția
pe care am s-o convertesc în extaz
chiar de voi fi prigonită
de-atâtea răni adânci și arzătoare
pentru că tu mi-ai dăruit ecoul care îmbracă sentimente
și naște necuprinsul
tuturor dorințelor mele,
iubire preaslăvită,
am acceptat
toate anotimpurile încâlcite ale lumii,
cărora tu le-ai dat
sensul, culoarea și lumina,
schimbând dezastrul clipelor măcinate pentru fericirea mea
întru veșnicie...
Da!...
Sunt a ta și-am venit în lumea existenței tale
tu mi-ai dat încă-o viață
[...] Citește tot
poezie de Lusiana Drăgușin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geana biruinței în poem albastru
Am strâns în fiecare părticică
din mine iubire,
o conturez cu speranța dincolo de cuvinte
și-o rispiesc sub inconștiența emoțiilor
în sălbăticia
avidă de tine.
Creez să trăiesc,
trăiesc și creez
să fiu femeia tuturor dorințelor tale
pentru că tu ești ecoul tuturor dorințelor mele,
fragment din fericirea și echilibrul lumii;
numai așa vom înțelege că ne-ar mai trebui o viață
să deslușim bucuria noastră
și veselia florilor din primăveri nebănuite
care ne vor ocroti și ne vor păstra
până ne va umple imaginația
de jertfa ce nu figurează confesiunilor interioare
și vom fi dezgoliți de noi
în retrăiri adânci
[...] Citește tot
poezie de Lusiana Drăgușin (23 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul meu "lusian"
Sălbatic trece liniștea prin mine
când huzuresc în dimineți de vară
iar tu, din roua clipelor divine,
faci scări căci îngerii din cer coboară
pe-aleea Raiului de mult uitată
la tine-n noaptea de pe urmă
când ți-am bătut, timid, în poartă
crezând că visul meu se curmă
de-atâta patos, zumzet nefiresc,
îmi freamăta iubirea în tăcere
ce mi se-ntâmplă, -mi pare nelumesc
să-mi fie viața asta numai miere?
culeasă-n stropi de-arome îmbietoare
pe buze, adunate-n faguri,
mi-e gura ta, dorință arzătoare,
ce-n taină îmi dărâmă praguri
[...] Citește tot
poezie de Lusiana Drăgușin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lusiana Drăgușin despre dorințe, adresa este: