Un singur cuvânt
Am obosit de așteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
și primăveri fără număr
au trecut
aștern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
ești acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nerostitul cuvânt
Mereu ne atrage nerostitul cuvânt
căutăm prin chemarea glasului
în picurii argintii ai ploii
în dansul răscolitor al vântului
îmbrățișând zorii zilei
alb cuvânt din freamăt de destin
sunt clipe când,
neprevăzutul descoperă lumi
să însenineze chipul în miezul nopții,
sub tăcerea amintirilor
cu palmele pline de stele
mângâi conturul privirii
niciodată nu găsesc cuvintele potrivite
întâmplarea e numele tău
opresc căutările
în umbra iernii reci
așez literele în toate limbile
să înțeleg neînțelesul
timpul se scurge lin
un curcubeu închis
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul viorii
Vioara cântă
Ca un foșnet de frunze
mâinile arcuiesc sunete
ca un zbor de rândunele
tulbură amintirile
cuvinte regăsite
în praful timpului
fulgerând flacăra
la lumina notelor.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedeslușite clipe
Ca-ntr-o legendă uitată
ating cu degetele
o liră...
un cântec vrăjit se aude
petale albe cad
acoperind pământul
în straturi moi
mă-nconjoară nedeslușite clipe
din unghiuri îndepărtate
simt că înfloresc
în apropierea ta
mă scald în aroma
palmelor
ating formele iubirii
noi dimensiuni de cuvinte
pașii tăi îndurerați
de patimi
mărturisesc trecerea
prin ape învolburate
suntem plămădiți
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (26 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popasul gândului
Nici nu știi cât dor
cuvintele tale
din prea puținul
pe care-l avem
în lumea cu drumuri
deschise
spre zborul pescărușilor
primăvara este acolo...
printre fulgii ce cad
în albul zilei
mergem pe valul vieții
unde furtunile dispar
bucuriile ne învelesc
în file de poveste.
Să dăm contur urmelor
prin fiorul întâlnirii
să ascultăm muzica inimii
va dăinui în timp
o veșnicie -ntreagă
popasul gandului tău
poezie de Maria Ciobotariu (2 ianuarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecător popas
Încerc să dezleg în taină
din goana amețitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînțelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereții
un trecător popas
în zorii dimineții,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheață
între pământ și infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raze de speranță
Raze de speranță
O boare caldă a dimineții
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar și dispar în tăcere
toamna deschide porțile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una și înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieții
cu clipe sfinte luminând
peste tristeți
printre frunze reci,
raze de speranță adie...
poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt și cântec
născută din iubire
miraj al existenței
făclie - aprinsă
păstrată-n dorința
din zâmbet și lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopții tărzii
fiorul albastru
din raza dimineții
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albe amintiri
E prima oară când întind mâinile
și strâng fulgii spre tâmple...
albe amintiri
frigul mă strânge în brațe
se frâng cuvintele în două
cad stele pe pământ
în pașii fără drum
din iarna ta
o lacrimă înghețată
se prelinge
încărcată de doruri trecute
se reflectă în imagini
pe chipul plin de ninsoare
picături desprinse
din suflet
calc pe umbre albastre
scufund tristețea
în norii de fum
las timpul să vorbească.
poezie de Maria Ciobotariu (22 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternele poeme
Ne apropiem
de teiul singuratic
ce străbate orizontul
în liniștea serii
crengile par niște
perdele-nflorate
luna își întinde
mâinile fine
prin voalul de mătase
revărsând dor și patimi
peste sat.
Stelele, neobosite făclii
deapănă firul nopții
am privit destinul schimbat
într-o nouă formă
a vieții...
culeg parfumul florilor
din zborul secundei
facem schimb de cuvinte,
caut echilibrul
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firave sentimente
O! Cât mă apasă,
cuvintele rostogolite-n urma ta
strivind firave sentimente
în vâlvătoarea nopții
cu ochi triști privesc în zare,
luna îmi pare acum umbrită
de lumina unui felinar
e târziu,
crâmpei de gânduri
se așează-n suflet
aroma toamnei mă cuprinde,
viața este un mister
de necuprins
se așterne zi de zi
cu același parfum
mi-a arătat drumul frumos al iubirii
prea târziu...
peste clipe nedeslușite
o lacrimă uitată se așează,
când visele se frâng
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecem desculți...
Când se desparte
lumina de umbră
unduiri confuze
în pași de dans
un joc amețitor de cuvinte
ascunde un zâmbet
în raza dimineții
se desprinde parfumul
florilor în vânt
dintr-un cântec
venit de departe
în oglinda lumii
privim răsăritul
și norii pictează
colțul de cer
suntem o candelă aprinsă
în acorduri de viață
trecem desculți
prin primăveri fară număr...
în suflet simțim cum stelele ard
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (5 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cheia poeziei
Gândul meu,
un cântec spre înalt
cu melodii de stele
și adieri de vânt
înfrunt iernile cu privirea,
mă ascund sub farduri de fulgi
cu raze unice de fericire
din orizontul meu
te-am cunoscut,
în lacrima furtunii
veneai din alte anotimpuri
pe drumul sufletului
lasând în urmă rătăciri
în jurământul de credință
caut cu încredere
calea cuvintelor nespuse
de dimineață până-n seară
prin labirintul destinului
navigăm în al inocenței vis
cu cheia poezii...
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii - lumina vieții
(Celor mai scumpe ființe din viața mea)
E atâta soare și atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinerețea mea și dorul
Cuvintele ce-și au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieții
Sunteți mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieții
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereții.
Voi sunteți lumina vieții mele
Ați izvorât din inimile noastre
Din frumusețea zorilor albastre.
Poezia a primit,, Diploma de excelență,, în anul 2019-Albania
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popasul gândului
Nici nu știi cât dor
cuvintele tale
din prea puținul
pe care-l avem
în lumea cu drumuri
deschise
spre zborul pescărușilor
primăvara este acolo...
printre fulgii ce cad
în albul zilei
mergem pe valul vieții
unde furtunile dispar
bucuriile ne învelesc
în file de poveste.
Să dăm contur urmelor
prin fiorul întâlnirii
să ascultăm muzica inimii
va dăinui în timp
o veșnicie -ntreagă
popasul gandului tău.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firave sentimente
Mă ademenește iarna la geam
înainte ca visele să fie împlinite
dezleagă tainele astrale
se aștern fulgi rătăciți
peste file-n calendare
alunecă spre cuvântul nerostit
se pierd în valuri
în abisul de întrebări
respir cu nesaț aerul rece
simt depărtări lungi
adunate-n suflet
din ani și anotimpuri
porți albe se deschid
trezind izvoarele
din așteptări de ninsoare
pădurea îmi dă de știre
dezgolind firave sentimente
învingând ghețarii
ce te-au răcit
la malul de amintire
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări și răspunsuri
Caută-mi un loc între mine și tine
unde cârduri de rândunici
se întorc acasă
și flori albe cresc peste tristeți
la capătul timpului
în valurile dimineții
un gând adânc se așează
pe stropii de rouă
luminând marea neliniște
mă-ntreb cum te-ai simți
dacă într-o zi frigul de afară
se va încălzi în cuvinte
și din umbră va zâmbi primăvara...
mi-ai spune că zborul încântă privirea
și pământul este pradisul
din care nu poți să pleci,
atunci aș păstra fumusețea clipelor
din zilele senine
și culoarea macilor de câmp.
poezie de Maria Ciobotariu (11 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Popasul gândului
Nici nu știi cât dor
cuvintele tale
din prea puținul
pe care-l avem
în lumea cu drumuri
deschise
spre zborul pescărușilor
primăvara este acolo...
printre fulgii ce cad
în albul zilei
mergem pe valul vieții
unde furtunile dispar
bucuriile ne învelesc
în file de poveste.
Să dăm contur urmelor
prin fiorul întâlnirii
să ascultăm muzica inimii
dăinuind în timp
până la popasul gândului tău.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul primăverii
Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aș vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineața împlinirii
Pe aripi de vânt eu ți-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aștept momentul să-l deslușești
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat pașii către copilărie
Șimțeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.
poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul mamei
E dimineață în grădina înflorită
încerc să alung tristețea
dintr-o lume îndepărtată...
e ceva ciudat că plouă
în ziua când speranțele coboară
căutând cărarea de lumină
prin anotimpuri de credință
copilul din mine mai crede
în povestea minunată
în care a crescut
ascultând cuvinte dulci
ca sărutul mamei
în locul în care vântul
a poposit... pe dealul iubirii
unde soarele veghează
poarta ce duce spre casă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre cuvinte, adresa este: