Trădarea (rondel)
TRĂDAREA
(rondel pătimirii) )
O, trădare, ce rea ești,
Când acoperi omenie!
Pe om în suflet rănești
Cu-a faptei viclenie!
Din păcatele lumești,
Ce conduc la anarhie,
O, trădare, ce rea ești,
Când acoperi omenie!
Lupte între frați sădești,
Să-i poți avea în robie.
Cu minciuna îi hrănești,
Crezând că nimeni nu știe?!
O, trădare, ce rea ești!
10.04.2022
[...] Citește tot
rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri creștine (10 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere spirituală (sonet)
RENAȘTERE SPIRITUALĂ
(sonet dorului )
Când rătăcește doru-n pribegie,
Petale de gânduri pe lacrimi se scurg,
Iar speranța se ascunde în amurg,
Cu iubirea pe vis de nostalgie.
Din suflet răstignit, arzând ca pe rug,
Rămâne în amprentă pe hârtie,
Mărturii cu a iubirii sclavie,
Ce-n potirul heruvimilor se scurg.
Dar spiritul vieții renaște în zori
Pe cerul privirii încărunțite,
Să încălzească ai dragostei fiori.
Din gânduri de așteptări umbrite
Se scurge rouă pe-nmiresmate flori,
Când plânge inima de doruri sfinte.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (10 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sclavie, dar cu o relevanță mică.
De ce te-ai dus, Luceafăr (sonet)
DE CE TE-AI DUS, LUCEAFĂR
(sonet Luceafărului Eminescu)
De ce te-ai dus, Luceafăr, pe Drumul Robilor?
Că de dorul tău freamătă Codrii Vlăsiei
Și ciocârlia cântă oda nostalgiei;
Iar barca te-așteaptă pe lacul nuferilor!
Pe raza ta e ninsoarea florilor de tei,
În astre să duci balsamul primăverilor
Și-n amurg să răsari din pleoapele norilor,
Peste codrii scuturând veșminte de scântei.
Cu mare fast ți-am pregătit aniversare,
Toți prietenii de versul tău îndrăgostiți,
Că ești Eroul Culturii Naționale.
Prin veac de neuitare te așteptăm smeriți,
Din apusurile cu vremuri epocale,
Iar plopii te așteaptă prin toamne, desfrunziți.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul prin iarna eternității
Suferința mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.
Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n șoapte,
la sfinți ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.
Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în sperațe ruinate,
de-a fi binecuvântate.
Iarna vieții greu mă ninge
și lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Filipoiu despre sclavie, adresa este: