Citate despre gânduri și sclavie
citate despre gânduri și sclavie (inclusiv în versuri).
Emoțiile sunt sclavele gândurilor noastre și noi suntem sclavii emoțiilor.
Elizabeth Gilbert în Mănâncă, roagă-te, iubește (2006)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!



Un înțelept ajunge stăpânul propriilor gânduri, iar un nebun sclavul lor.
citat din Publilius Syrus
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Munca te scoate din sclavia neputinței și din gândul umil al celorlalți.
aforism de Teodor Dume din Vitralii pe un interior scorojit (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Omul este întotdeauna robul propriilor gânduri pe care nu și le-a făcut roabe ascultării de Hristos!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii sclavul alegerilor este apogeul întregii sclavii! Nici nu bănui că gândul alege pentru tine și îți extermină viața, nu-i așa?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice gând pe care îl urmezi te ține în sclavie!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar gândul crede că a sta în gând e vreo formă de libertate, pentru inimă aceasta este sclavie.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când gândul recunoaște liniștea sclavia rămâne, Acum când Liniștea dinaintea gândirii se auto-recunoaște, libertatea veșnică rămâne.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Calea robilor
În valuri albe mii de focuri
Plutesc e drumul nesfârșit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Și, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Și pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric e convoiul
Atâtor vieți făr' de noroc.
Și printre ele câteodată
Se-oprește soarta ca s-aleagă
Un suflet stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.
Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveți și voi,
Iloți: un gând de mângâiere,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu fără gând ești Libertate, tu cu gând ești sclavia separării și a suferinței numită om!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața în Egipt, sub stăpânirea străină, este simbolul omului sclav al stăpânilor neîndurători care sunt gândirea distructivă, orgoliul, teama, resentimentul, reaua voință. Eliberarea adusă de Moise este eliberarea care se obține studiind legile vieții, căci nu te poți declara sub grație dacă nu cunoști mai întâi Legea. Trebuie să cunoști Legea pentru a o putea îndeplini.
Agnes M. Lawson în Sfaturi pentru cei ce studiază Biblia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Interior
O sclavă cu ochi lungi, legată-n lanțuri moi
Pătrunde în oglinzi, dă apă iar la flori,
Pe pat misterios își lasă deget pur;
Îmi pune o femeie-n iatacul dimprejur,
Ce prin visarea mea cum vrea să se strecoare,
Ca sticla ce o freci prin razele de soare,
Printre priviri îmi trece și-absența nu le-a frânt,
Și cruță mecanismul curatului meu gând.
poezie celebră de Paul Valery din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Important este să gândești tu însuți, pentru că tot ce vine din afara ta, oricât de colosal și autentic, te poate tutela condamnându-te la heteronomia căderii din sarcina gândirii, la robia de a nu exista tu însuți în spațiul ideilor; trebuie să gandim pentru că nu suntem dicționare, recipiente de idei. Ideile sunt celulele roșii ale spiritului, intelectul este sistemul lui circulator, gândirea este viața spiritului. Sarcina gândirii este sarcina vieții. Noaptea timpului este menținerea spiritului în cripta tuturor alienărilor la care ne condamnă căderea din insomnia salvatoare a gândirii.
Vlad Mureșan în Criza antropologiei și sarcina ei originară (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Triolete simboliste
Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiță mai sună,
Și-așa de drag mi-e când l-ascult
Pornind din vremuri de demult.
În al vieții trist tumult
Și-n dragostea-mi inoportună,
Pornind din vremuri de demult,
Un glas de trâmbiță mai sună.
*
Apocaliptica gândire
De azi e înțeleasă mâni;
Tiranilor, ce prevestire!
Le cad topuzele din mâni!
O apă-ntreaga omenire,
Nici robi de-acu și nici stăpâni:
Apocaliptica gândire
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lacrimi aurite
Ia cerul meu și umple-l cu sfinți, în loc de stele,
Ia gândul meu, si umple-l cu seu de lumânare,
Ia viața mea, și fă-o biserică-n obiele,
Arând cu duhul țarini de suflete, sub soare
Mai ia mâinile mele, și fă-le crăpătură
În care să coboare duhovnicii din rai,
Ia-mi inima și fă-o, în ruga lor, prescură,
Cu milă să ne-o-mpartă lumina lor de crai
Și cine știe câte mai sunt de luat din robii
Ce nici nu știu de ele, de care n-au aflat,
Așa cum în lumină, se mișcă tandru, orbii,
Așa zorim, ca dânșii, pe drumuri de păcat
Și gândurile noastre, demult, sunt doar cenușă,
Și lacrimile noastre, demult, s-au aurit,
Doar simțurile noastre ne bat etern, la ușă,
Făcându-ne simțirea din noi, de negăsit
[...] Citește tot
poezie de Florian-Liviu Jianu
Adăugat de Nicolae Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lacrima lumii...
În lacrima lumii, se-aude durerea,
Cu care se-adapă într-una tăcerea.
Pieirea mai pune un pas peste noi
Și tot mai adânc coborâm în noroi.
Distrugem speranțe și gânduri tăcute.
Am pus rațiunea să nu mai asculte.
Și robi lăcomiei, de noi inventate,
Clădim inutile și sumbre palate.
Robiți de mașini și luxoase vacanțe,
Mirajul din drog... privați de speranțe,
Urmăm neclintiți ce ne da lăcomia
Și creștem cu grijă și-n tihnă robia.
Orbiți de plăceri și de lucruri deșarte,
Privirea din noi nu mai vede departe.
Și-n timp ce greșim, dar nimic nu ne miră,
Pământul sub noi de-abia mai respiră...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce crezi că știi despre tine, sunt doar roluri de ocazie cu care mintea te-a făcut sclav la copilul ei gândul.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Captivul
În temnița umedă zac zăvorât.
Un șoim, în robie de mic, amărât,
Tovarăș al meu, ciugulește-un hartan
De carne, bătând din aripi lângă geam.
Se-oprește, și capul spre geam întorcând
El parcă ghicește ascunsul meu gând.
Din ochi mă îndeamnă țipând, ca și cum
mi-ar spune: "E vremea să mergem la drum!
Și tu ca și mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munții cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vântul... și eu!"
poezie celebră de Pușkin (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noaptea era frumoasă. Pic de nour nu se vedea. Din când în când greierii și prigoriile te făceau să-ți mai aduci aminte că trăiești pe lume. Un vânticel adia, încât de abia îl simțeai că vine să-ți mângâie obrajii. Ciobanul se făcuse mititel lângă un mărăcine înflorit, pe lângă care păștea calul său, și se pusese pe gânduri. Se uita pe cer la drumul robilor, vedea cum se mișca carul, fata care duce apa în donițe pe cobilițe. Se mira de razele ce ieșea din luceafăr, și căuta cu mare dorință să cunoască care din candelele atârnate în cer ar fi aceea a fetei împăratului ca să se închine la ea. Pe când era cufundat în gândire, fiii de împărați și de boieri băgară de seamă că mai era cineva. Îl întrebară și aflară că merge și el la cetatea împărătească unde mergeau și ei. Și fiindcă văzură că el nu le da pricină de vorbă, începură ei să-i vorbească și să-l cam ia peste picior.
Petre Ispirescu în Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 57
Sunt robul tău și cum să te slujesc
Decât îndeplinind a ta dorință?
Căci timpul meu eu nu îl prețuiesc
Fac tot ce-mi ceri, cât este cu putință.
Eterna lume nu cutez s-o cert,
Dar eu, stăpâne, te aștept pe tine
Și-a lipsei tale amărăciune-o iert,
Și că m-ai părăsit cândva pe mine.
Și nu cutez să-ntreb cu gând gelos
Cu ce te-ocupi și unde-ți este locul,
Ci ca un rob smerit, cuget frumos
La cei ce-mpart cu tine-acum norocul.
Iubirea-aceasta e o proastă, zău,
Căci orice faci, ea nu-ți pune gând rău.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și sclavie, adresa este:
