Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Mariana Dobrin despre dorințe

Partea bună a inundațiilor

Tot țăranul de la sat
Și-a dorit o zi la mare,
Dumnezeu i-a ajutat,
Are-n curte fiecare.

epigramă de din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Loialitatea lui Boc

Sunt gata șefu', urc în șa,
Dorința ta la mine-i lege!
Crini, trandafiri mulți voi culege
Și-i fac... să lingă mâna ta.

epigramă de din Jurnal cu aromă de pamflet (2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ministru exigent

Nimeni de control nu scapă,
Nu stă la discuție,
A băgat pe mulți la apă,
Că dorea să-i curețe.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șpaga și infirmiera

Dorești să-ți schimbe lenjeria?
Poți să aștepți tu mult și bine,
Cu brațul plin îndată vine,
Doar dacă-i ungi mașinăria!

epigramă de din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ambiția bărbaților capitalei de când este prefect o doamnă

De când prefect ieși Mantale,
Mișcarea-aceasta-avu efect,
Azi, toți bărbații, vezi, matale,
Doresc s-ajungă sub(-)prefect.

epigramă de din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință

Azi viața mea e foarte acră,
Mi-e dor de-o clipă de tăcere,
Sper că va fi când "scumpa-mi" soacră
Va fi întocmai ca... o bere.

epigramă de din Cu și despre femei
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fenomenul OM

Văd prea des cum unii oameni, deși sunt în libertate,
Se transformă-n animale triste și însingurate.
Au nevoie să găsească un motiv de a trăi,
Să se lupte, să răzbată chinul fiecărei zi.
De pe urma libertății suferința e mai mare
Decât dacă ar trăi prizonieri într-o-nchisoare.
Să fi OM e lucru mare, drama lui monumentală,
Este chiar o tragedie drama existențială.
Brusc și cu intensitate unii tin în astă viață
Monopolul suferinței, fără urmă de speranță.
Mai există alții care, doar puțin au depășit
Existența de moluscă, vierme, șarpe pripășit.
Pentru-aceștia e normal să dorească, să admire
Fenomenul OM, desigur, pentru ei în devenire.
Însă acei care-au trăit fenomenul omenesc,
Și-ar dori orice să fie, numai OM nu mai doresc.
Pacă-ar vrea să se transforme într-un mugur drept spre soare,
Într-o gâză anonimă, fluture plăpând sau floare.
Chiar și animal de pradă, prin păduri să rătăcească,
Uneori ar vrea să fie, nu făptură omenească.

[...] Citește tot

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la dorințe, dar cu o relevanță mică.

Căciuleala

Ne căciulim la-nalte porți, de parc-am fi cei de pe urmă
Și ne târâm umili, pe brânci, să ni se-arunce vreo fărâmă,
Sau poate-o pară mălăiață, atât mai au de aruncat;
Străinul nu ne dă nimic, de n-are inmiit de luat.
Aleșii noștri doar pozează în oameni buni și înțelepți,
Nu sunt decât marionete, ce iau poziție de drepți.
Când din afară se dictează că trebuie-n genunchi să stăm,
Ei n-au curaj să protesteze și fruntea să ne-o ridicăm.
Se fac eforturi disperate din alte părți și de la noi
În evul mediu să ne-arunce, să ne târască în noroi.
Iar guvernanții inventează modele românești, trăsnite,
Din ce în ce mai păguboase și toate spre eșec sortite.
Iar când doresc să împrumute de pe la alții câte-o cale,
Ca nuca prinsă în perete, efectu-acesta vezi că-l are.
Se bat cu pumii-n piept și urlă că vor doar legea să domnească
Și transparent să fie totul, pe cei de jos să-i ocrotească.
Politica e azi făcută de șmecheri sau de repetenți,
Ei fac și regula și jocul, n-au cum să fie transparenți.
Constați că legea nu domnește, ci legea domnului cel tare,
Alesul domn e azi stăpânul, el este tartorul cel mare

[...] Citește tot

poezie de din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O punte către cer

Pe-o muche de pământ pustie-n întuneric
În lume rătăceam prea trist și fără tine
Și nu aveam un înger de mână să mă poarte,
Să-mi spună ce e rău, să-mi spună ce e bine.

Am căutat să aflu o punte către cer
Prin rugăciuni pioase, fierbinți - rai de cuvinte,
Tu vino să-mi zidești al veșniciei chip!
Învață-mă să urc a Tale trepte sfinte!

Prin raza de lumină mă leg de lumea Ta,
Mă leg de cer o, Doamne, prin rugă până când
Statornica-mi credință cu lacrimi și simțire,
Ajunge sus la stele și-Ți lasă al meu gând.

- Nu, fiule, nu este în van strigarea ta
Și lacrima-ți fierbinte nu este risipită!
Eu sunt mereu cu tine, de vei dori, Eu vin
Și rugăciunea ta iți este auzită.

[...] Citește tot

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răbdarea

Răbdarea omului, să știi, e-adevarata lui putere,
Izvor imens de energii, lumina care-n veci nu piere.
E început de-nțelepciune, e arta de a aștepta,
Răbdarea-i nodul deznodat și este arta de-a spera.
E-mpreunată cu blândețea, cu chibzuința celui care
Ascută, știe să observe scânteia de pe o cărare.
Răbdarea este ca o armă, secretul pentru cei mai tari,
Un etalon ce drept măsoară simțirea oamenilor mari.
Răbdarea este semn distinct al celui cu morală-aleasă,
E băutura ce ucide o disperare ce apasă.
Încet, încet și cu răbdare, un munte ai să construiești
Și tot încet, cu picătura, ulcica plină-ai s-o găsești.
Mătase fină vei avea din frunza dudului umbros,
Trudind încet și cu răbdare, vei toarce firul mătăsos.
Chiar lemnul verde se usucă și piatra poate-n drum crăpa,
Doar omul știe să aștepte, răbdarea îl va ajuta.
Vrei să străbați un drum mai lung? Vrei să urci munții cei înalți?
Doar pasu-atent și cu răbdare te-ajută drumul să-l străbați.
De vei dori să faci un lucru, ce trebuie să dăinuiască,
Nu te grăbi! Să-l faci temeinic! Răbdarea să te însoțească!

[...] Citește tot

poezie de din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 4 aprilie 2018.
Distribuie

Idilă

De-atâtea zile plânge Cerul!
Chiar și-n această dimineață
Pământul și-a-nălțat reverul,
La gât și-a pus fular de ceață.

Și toate văile-și îmbracă
În voaluri umede, lăptoase
Și roagă Cerul să mai tacă,
Destul cu toanele-i țâvnoase!

Dar Cerul stă posomorât,
Cu norii trași vârtos pe frunte,
Privește spre Pământ urât,
Trimite Ploaia să-l înfrunte.

A pus sechestru peste Soare,
Nu-l lasă-o clipă să se-arate,
Nu știu ce supărare are,
Că doar Pământu-i este frate.

[...] Citește tot

poezie de din Raiul cuvintelor (9 august 2005)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare lui Bădița Creangă

Mai vino pe la noi, bădiță Creangă!
Ne este dor să ne mai spui povești
Și amintiri hazlii și buclucașe
Din bojdeuca ta din Humulești.
Că azi poveștile sunt cam pe dos,
Nu mai au graiul blând, moldovenesc,
Sunt încărcate de picanterii,
Că-mi este jenă să-ți mai povestesc.
Să știi bădie, că acum Păcală,
Nu mai e fleț ca-n basmu-ți șugubăț,
S-a înhăitat cu multe haimanale
Și umblă să ne pună pielea-n băț.
Nici ursul nu mai e certat cu vulpea,
A devenit mai diplomat și el,
A racolat-o-ntr-un harem de "dame"
Și-ncing "afaceri la înalt nivel".
Cocoșul are astăzi punga plină
Și badigarzi ș-a luat de la Ivan,
Vreo douăzeci de draci, să îl păzească
La vilă, la chermeze, la volan.

[...] Citește tot

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fabulă tristă

Pădurea este plină de păsări mari și mici,
Cu pene colorate și glas ciripitor,
Autohtone cârduri pe câmpuri, prin urzici
Și multe alte păsări din neamul călător,
Cu gust de aventură, s-au răsfățat la soare,
Prin țări mai călduroase și pline de bucate
Din alte zări de lume, cu mult mai primitoare
Și-au hoinărit prin ramuri cu fructe încărcate.
În zor, de dimineață, în mijloc de ogor,
Făcu o adunare tot neamul păsăresc,
Doreau ca să aleagă un for conducător
Și, toate deodată, prea tare ciripesc.
Le înjurau cumplit cele ce-au stat în țară
Și propuneau o lege prin care, în final,
Să stea un timp de-o parte cele ce-au fost pe-afară,
Să nu poată conduce în mod oficial.
Concluzia e clară în codrul de la noi:
În for conducător acum să se aleagă
Acei autohtoni ciripitori de soi,
Care-au trăit în țară viața lor întregă.

[...] Citește tot

fabulă de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Banul vorbește

De nu posezi această fiară simți aerul discreditant,
Unii-ți vor zice fiul ploii, iar alții - mortul ambulant.
Și nicio însușire-a ta nu va putea să strălucească,
Prezența ta în preajma lor mereu o să îi stânjenească.
Să-i vizitezi de îndrăznești, sau să-i inviți la dumneata,
Precis acasă nu-i găsești, ei nu doresc prezența ta.
Cu ei de-ncerci să conversezi, să te convingi de sunt umani,
Se vor grăbi să te oprească de frică să nu le ceri bani.
Și insul plin de gologani îl vezi în frunte peste tot,
Cuvintele-i sunt admirate, chiar dacă este un netot.
Se vor găsi destui zeloși să îi ridice osanale,
Să uite că a fost o loază și până ieri un coate goale.
Se vor simți chiar onorați când le aruncă o privire
Și temenele multe-i fac, îi vor zâmbi cu lingușire.
În lumea-aceasta nu există, nici paznici demni, nici uși deschise,
Cu banul treci de orice legi, azi toate lui îi sunt permise.
Prea mulți s-au transformat în robi ai dictatorului drăcesc,
Se-nchină la puterea lui, cu toată forța îl slujesc.

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cetatea reconstruită

Eu sunt ca o cetate pe munți reconstruită,
Acum pot să înfrunt furtuni și vreme rea.
Odată, însă, fost-am ruină părăsită,
Cu ziduri dărâmate și mult noroi în ea.
În jurul meu erau doar garduri sfărâmate
Și ferecate lanțuri la uși mereu aveam,
Ferestrele, de-a rândul, de vânturi erau sparte
Și într-o deznadejde amară mă zbăteam.
Dar într-o zi venit-a cu trudă de departe
Și-n fața-a mele ziduri stricate s-a oprit,
Un Meșter cu priviri atât de întristate
Când a văzut ruina în care m-a găsit.
A luat la rând, cu grijă, odăile cetății
Și ochii plini de milă în lacrimi se scăldau
De cruda-nfățișare - lăcaș pustietății,
De vânturile care în ele șuierau.
În miez de noapte rece, acele negre umbre,
Spăimântător cetatea urlând o bântuiau,
Prin colțuri, pe tavane, pe jos - imagini sumbre,
Prea jalnic în cumplită dezordine-atârnau.

[...] Citește tot

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fabula corbului

La mijloc de codru poiana se-ntinde.
Ce crudă e iarba, înaltă și mare!
Cumătra roșcată văzduhul cuprinde,
Scrutează cu ochii întinsul de zare.
De-odată privirea se-ndreaptă mirată
Spre corbul ce zboară de-asupra-i, sub nori.
Crezu că-l lovise o boală ciudată,
Cu spaimă în suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe când lumea toată, cu ea înapoi.
Cumătra-l întreabă, mieroasă-n cuvinte:
-E-o boală ciudată pe sus pe la voi?
Te-ncearcă microbii, vreun greu beteșug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo beție?
-Nu, dragă cumătră, e-un mic vicleșug,
Aceasta e moda în democrație.
Păi lumea întreagă azi face ce vrea,
Dorința e lege și pofta e mare.
Cumătra își zice: E timpul și ea,
Urgent, să purceadă la marea schimbare!

[...] Citește tot

fabulă de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fabula corbului cu tupeu

La mijloc de codru poiana se-ntinde.
Ce crudă e iarba, înaltă și mare!
Cumătra roșcată văzduhul cuprinde,
Scrutează cu ochii întinsul de zare.
De-odată privirea se-ndreaptă mirată
Spre corbul ce zboară de-asupra-i, sub nori.
Crezu că-l lovise o boală ciudată,
Cu spaimă în suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe când lumea toată, cu ea înapoi.
Cumătra-l întreabă, mieroasă-n cuvinte:
-E-o boală ciudată pe sus pe la voi?
Te-ncearcă microbii, vreun greu beteșug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo beție?
-Nu, dragă cumătră, e-un mic vicleșug,
Aceasta e moda în democrație.
Păi lumea întreagă azi face ce vrea,
Dorința e lege și pofta e mare.
Cumătra își zice: E timpul și ea,
Urgent, să purceadă la marea schimbare!

[...] Citește tot

fabulă de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poeții nu mor niciodată - In memoriam Adrian Păunescu (mentorul generației în blugi)

Cât ai fost printre noi, prea mulți pigmei grăbiți,
Te-au umilit profund și ți-au sărit în spate,
Îți aminteau prea des de vechile păcate,
Dar noi știam prea bine că mulți erau mânjiți.

În loc s-aleagă-atent doar grâul de neghină
Și pulberea de stele cu cinste s-o păstreze,
S-o pună-n fața noastră și să ne lumineze,
Au scormonit adânc și ți-au găsit doar vină.

Puteau să-ți stea alături și chiar să te urmeze
Pe drumul de rubine clădit în poezie,
Nu să urzească planuri cu-atâta fantezie
Ș-oricare pas al tău doreau să-l anuleze.

Ba că vorbeai cam mult ș-ades plictisitor,
Ba c-ai scris kilograme și e maculatură,
Ba că tupeul tău a fost făr' de măsură
Când te-ai vrut și tribun... ai fost un profitor.

[...] Citește tot

poezie de (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea păcăleală

Ce mare zbucium, ce vâltoare! Multime-aceea derutată,
Ca un potop se adunase și ca o mare-nvolburată.
Părea un fluviu scos din matcă, sălbatic și nestăvilit,
Strigau cu toți, plini de sperantă că ziua mare a sosit.
Toți au crezut că e momentul, că șansa e de partea lor,
Istoria doreau s-o schimbe, să schimbe drumul tuturor.
Pe harta lumii toți să strige cu fruntea sus și clar "prezent",
Să nu mai stea să-ngenuncheze la porțile din Occident.
Popoare-ntregi păreau uimite și nici nu le venea să creadă
Că ceasul a-nceput să bată, balaurul stătea să cadă.
Și capetele-i, rând pe rând, îi sunt taiate fărâ milă,
Când pare că își dă sfărșitul, constați că încă mai respiră
Și furios se zvârcolește, cu multă ură varsă foc,
Tot ce atinge, nimicește, și nu se lasă-nvins deloc.
Cum zboară gloanțele nebune, lovesc de unde nu gândești,
Plutește peste tot teroarea, spre casă drum nu mai găsești.
Deruta este generală, nu ști de cin'să te păzești,
Nu ști cine-ți mai e dușmanul, cu cine să te sfătuiești.
Nu înțelegi de ce zăpada cu sânge este înroșită
Și nebunia celor mari, de niște tineri e plătită -

[...] Citește tot

poezie de din Țara lui Papură-Vodă (decembrie 2000)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Mariana Dobrin@dorințe? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Dobrin despre dorințe, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!