Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Marin Bunget despre cuvinte

Autobiografie

Nu-mi căutați în timpuri rădăcini
Și nici vre-un rang să-mi așezați povară,
Căci nu-mi cunosc nici rude, nici vecini,
Eu m-am născut aici a doua oară.

Doar el, cuvântul, îmi cunoaște mersul,
Vorbește-i blând și-ascultă-l cu răbdare;
Povestea mea o știe numai versul,
E-atât de mic și totuși mult prea mare.

Mi-am rătăcit destinul în cuvinte
Și le-am întors cuvânt după cuvânt;
Îmi răscolesc aducerile-aminte,
Dar n-am să știu vreodată cine sunt.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am scris atât cât am crezut că-i bine

Nu mi-am făcut o patimă, din rime,
Nici n-am dorit un titlu de mărire,
N-aș avut în suflet mulțumire,
Decât acolo jos, printre mulțime.

Acolo sunt cuvintele mai drepte,
Pământul mai aproape de picior,
Sunt lucruri înțelese mai ușor
Și oameni, cu iubire, să te-aștepte.

Am scris atât cât am crezut că-i bine,
Cât în cuvânt mai umblă înțeles
Și am avut ce pune-n el, să țes.
Nici prea puțin dar nici prea mult, în fine;

Am scris atât cât mi-am dorit să scriu,
Cât am simțit cuvântul prin unghere,
Din muză mai venea o adiere
Și gândul, încă, nu-mi era pustiu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E plânsul meu...

Din leagăn, primul grai
A fost un plans.
Dar nu știam atunci
De rostul lui,
De dor,
De bucurie.
Era doar plâns
Nevinovat de prunci.
L-am luat cu noi
Și în copilărie.
Și-am plâns cu el
Dureri și bucurii,
Am învelit
Cuvinte de ocară.
L-am pus peste durerea
De copii,
Ne-am ajutat de el
Să nu ne doară.
Dar am crescut
Și plânsul l-am lăsat.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...

Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă și dex-uri,
Mai simplu și mai plin de ințelesuri,
Și românesc... e limba mea frumoasâ.

Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cumințenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, așezat în rânduri
Și demn de-a fi citit... și de răsplată.

Iubesc, în vers, și rima și măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea și câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Și lumea lor... de patimă și vise.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu uitați de mine...

Am pus în voi iubirea și grija de părinte.
Am ocolit tot răul, scoțându-l din cuvinte
Să nu vă-ntine viața, să nu-i simțiți durerea.
În voi mi-a fost speranța și voi mi-ați fost averea.

La tot ce v-ați dorit m-am aplecat s-ascult
Și-am încercat puținul să-l fac să fie mult.
Cu peticul din coate am alungat nevoi.
V-am apărat cu trupu-mi de vânturi și de ploi.

V-am împărțit averea ce bob cu bob am strâns
Și v-am zâmbit și-atunci când sufletu-mi a plâns.
Am pus în voi speranța că singur n-o să fiu,
Dar ați plecat... și-n juru-mi s-a adunat pustiu.

Să nu uitați de mine... atâta cât mai sunt.
Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt
Să știu ce e cu voi, să știu că sunteți bine...
Și bucuria voastră mă ține și pe mine.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Eu m-am născut aici, între cuvinte

Eu m-am născut aici, între cuvinte
Și am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet și de minte,
E hrană pentru florile din gând.

Păcatul e că m-am născut în toamnă
Și nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.

Am s-o alung cu stihuri și poeme
Și să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puțină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am să vă las și ultimul cuvânt

Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.

L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu știe să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea.

Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.

Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.

poezie de
Adăugat de Marin BungetSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești cuvânt în poezia mea

Respectul meu... mărite cititor,
Tu, prins de versu-mi ca un legământ,
Ești zâmbetul de care-mi este dor,
Izvorul meu... din care iau cuvânt.

În semnul tău, lăsat, ca trecător,
Neobositu-ți gând se ascundea,
L-am adunat dintre tristeți și dor
Și-am pus cuvânt în poezia mea.

Adeseori, când lacrima-mi cădea
Peste cuvântul dăruit de voi,
Eu am simțit, de-atâtea ori, în ea,
Iubirea ce se-ntoarce înapoi.

Și pic cu pic... din tainicu-i fior
În versul meu, cu grijă, am zidit...
Răsplata mea, mărite cititor,
Din lacrima cu care m-ai citit.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș fi vrut să te scriu...

Când îmi țipă tăcerea prin dor
Și-ntre liniști... durerea m-adie,
Numai tu mă poți trece ușor,
Și-aș fi vrut... să te scriu, poezie.

Te-am văzut la un poale de munte
Clipocind picături de izvor,
Se săltau ciocârlii să asculte
Cântul tău, din cuvânt, 'nălțător.

Te-am zărit, peste lumea uitată
In iubiri, de perechi, pe alei
Intr-un picur de vânt, agățată,
Peste ramul cu florea de tei.

In demultul cuvintelor tale...
Unde floarea plăpândă, de mac.
Adunase tot roșu'-n petale
Să trezească iubiri, care tac.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să pui cuvinte-n vers...

Să pui cuvinte-n vers și versu-n poezie
E-n primul rând un har; ș-apoi, o datorie.
Respectă-ți însă harul, că l-ai primit cu rost,
Înșiră doar esența, nu scrie mult și prost!

Apleacă-te, poete, asupra de cuvânt,
Ascultă-l cu răbdare, respectă-l că e sfânt.
Nu așeza alături și ură, și dreptate,
Niciunul nu mai are aceeași greutate.

Cuvantu-acesta simplu își are rostul lui,
Nu stă supus orbește, oriunde și oricui.
El poate fi pământul pe care să pășești
Sau poate fi durerea ce vrei să-mpărtășești.

De-ar fi trăit acum, când am pășit și-n cer,
Cam câte Iliade ne-ar mai fi scris Homer?
Ori bunul Eminescu de mai trăia o vreme,
Aveam istorii scrise în stihuri și poeme.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am plâns aceeași lacrimă amândoi...

Tu ai plecat, dar ești aici cu mine,
Să-ndeplinim destinului cuvânt...
În rostul scris al legilor divine
Nu poți desprinde cerul de pământ.

Ne-a fost sortită o singură lumină,
Un singur cer, un soare și-un pământ,
Un singur Eden ne va fi grădină
Și viață doar un singur legământ.

Am fost legați de-o singură chemare,
Un singur rost și-un singur adevăr.
Cum poate trece timpul în uitare,
Când am crescut aceleași flori de măr?

Același gând l-am prefăcut în șoapte,
Același dor iubirea ne-a cuprins,
Am străbătut aceeași zi și noapte
Și-aceleași timpuri tâmplele ne-au nins.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.

Să fii un fluture pe-o floare

Sunt omul simplu de pe stradă,
Cum deseori am fost numit
De guvernanți, când ies la sfadă,
Intr-un limbaj de promenadă
Analfabet și gângăvit.

Dar simplitatea nu acuză,
N-a fost nicicând dăunătoare,
Cuvântul este doar o scuză
Sau poate doar o călăuză
Pentru prostia voastră mare.

Când ești în fruntea țării tele
Și o cufunzi în sărăcie,
Dorind de-aici să faci avere...
Ti-arăți doar lipsa de putere
Și o dovadă de prostie.

Și-n sărăcia asta mare
Cu gândul numai la furat,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Marin BungetSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țin minte, mamă

Aducem anii din copilărie
Să punem leac tăcerii care doare.
Ne răsfățăm cu-n dram de bucurie
În suferința clipei trecătoare.

Mai e în noi copilul de-altădată,
Și încă, dorul mamei... e în noi,
Mai căutăm iubirea ei curată
Scăpată printre lacrimi și nevoi.

Țin minte, mamă,-n fiecare seară,
Cuvântul tău, subtil, mă dojenea
Și-n mângâierea mâinii, să nu doară,
Lăsai câte-un sărut pe fruntea mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană...

Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare.
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.

Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.

Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se uită Dumnezeu la noi...

Ne mor copii, ce trist... a câta oară
Tot punem lacrimi peste vieți pierdute?
De sub durerea lor, parcă tăcute,
Cuvintele... nu știu nici să mai doară.

Ii plângem azi, iertăm... ș-apoi tăcerea
S-așterne peste noi ca un blestem;
O letargie, din care nu putem
Să mai ieșim, să ne-alungăm durerea.

Și lângă noi... o moarte blestemată,
Răsare, precum pirul, peste tot.
Nemernici, o hrănesc atât cât pot,
Cu lăcomia lor.. nemăsurată.

Se uită Dumnezeu... și nu-nțelege,
Ce s-a-ntâmplat? Sub care legământ,
Robiți durerii, îi ducem în mormânt
Intr-o tăcere mută? Care lege...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărbători... în cuvânt

Când ne vin sărbători, între treceri de ani,
Aruncăm de pe noi haina grea de păcat,
Într-un gând încăpem și bogați și sărmani,
Suntem suflet și om... precum El ne-a lăsat.

Retrăim bucurii... alungate-n uitări,
Din greșeli adunăm, învățări, spre folos,
Steaua Lui, de pe cer, ne lumină cărări,
Încercăm să trăim doar ce-i sfânt și frumos.

Între două iubiri... a aproapelui tău,
Dărnicie și gând tolerant, de mai bun,
Încercăm un cuvânt al părerii de rău
O iertare dorită-ntr-un prag de ajun.

Un cuvânt iertător, scris în nașteri de Domn,
Peste albul din fulg... peste floarea de ger
Pusă-n geamul pierdut între noapte și somn,
Sărbători... în cuvânt și colinde cu ler.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunicul...

Cu frig peste tristețe și nor pe anii mulți,
Pierdut intr-o uitare a timpului grăbit,
Abia ducându-și anii, ce șchioapătă desculți
Prin temerea de mâine, a unui rătăcit.

Speranța i s-a stins în rugile spre cer...
Zadarnice cuvinte, prea goale de răspuns.
Atâtea gânduri sacre se rătăcesc și pier
Și nu mai știe locul în care a ajuns.

A fost cândva și tată... a fost cândva bunic,
O lume de iubire crescută-n urma lui
Azi l-a uitat cu totul, î-i este doar... nimic...
O stâncă de tristețe în găndul nimănui.

Privește-n nicăeri, doar umbrele o știu,
Prin zâmbetul stârnit... amarnic de tăcut,
O lacrimă prelinsă pe sufletu-i pustiu
E tot ce-l mai îndeamnă să plece din trecut.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și de sus, dintre luceferi...

Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare,
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă, prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.

Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.

Și de sus, dintre luceferi... raza lui lumină încă,
Iar cuvintele-i de aur, neclintite, ca o stâncă,
Mai hrănesc dureri de suflet și dorințe mai hrănesc,
Prin esența lor de leacuri strânsă-n graiul românesc.

Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.

Versul lor... e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubește-mă cu toamne...

Tu ești aici, în toamnă, același gând de joi
Te caută, să-ți pese, de mine... și de noi.
Din fosta umbră verde
Doar vise mai foșnesc.
Iubirea n-are toamnă, iubirile nu cresc.

Semințe de iubire nu sunt în galantar,
Iubirea n-are umbră, culoare, nici hotar
Și n-o culegi din vie,
Din meri sau de prin nuci,
Iubirea e făcută... din multe vorbe dulci.

Pe frunze ruginite... nici vorbele n-ajung
Să povestească toamne, cu mere și cu crâng.
Ascunde-le-n cuvinte
Și nu-ncerca să-mi spui,
Iubește-mă cu toamne... și puful de gutui.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăiește...

Nu pune la viață
Cuvântul povară,
Că viața-i o zi,
Trăiește-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăiește alături de tot
Ce trăiește
Și umblă și zboară
Și cântă și crește.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
Și frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc...
Și mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
Și mergi mai departe.
Nu pune la viață

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Bunget despre cuvinte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info