Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Marin Bunget despre tăcere

De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană...

Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare.
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.

Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.

Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se uită Dumnezeu la noi...

Ne mor copii, ce trist... a câta oară
Tot punem lacrimi peste vieți pierdute?
De sub durerea lor, parcă tăcute,
Cuvintele... nu știu nici să mai doară.

Ii plângem azi, iertăm... ș-apoi tăcerea
S-așterne peste noi ca un blestem;
O letargie, din care nu putem
Să mai ieșim, să ne-alungăm durerea.

Și lângă noi... o moarte blestemată,
Răsare, precum pirul, peste tot.
Nemernici, o hrănesc atât cât pot,
Cu lăcomia lor.. nemăsurată.

Se uită Dumnezeu... și nu-nțelege,
Ce s-a-ntâmplat? Sub care legământ,
Robiți durerii, îi ducem în mormânt
Intr-o tăcere mută? Care lege...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și de sus, dintre luceferi...

Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare,
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă, prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.

Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.

Și de sus, dintre luceferi... raza lui lumină încă,
Iar cuvintele-i de aur, neclintite, ca o stâncă,
Mai hrănesc dureri de suflet și dorințe mai hrănesc,
Prin esența lor de leacuri strânsă-n graiul românesc.

Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.

Versul lor... e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La tine, mamă...

La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.

Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.

Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.

La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

În lacrima lumii...

În lacrima lumii, se-aude durerea,
Cu care se-adapă într-una tăcerea.
Pieirea mai pune un pas peste noi
Și tot mai adânc coborâm în noroi.

Distrugem speranțe și gânduri tăcute.
Am pus rațiunea să nu mai asculte.
Și robi lăcomiei, de noi inventate,
Clădim inutile și sumbre palate.

Robiți de mașini și luxoase vacanțe,
Mirajul din drog... privați de speranțe,
Urmăm neclintiți ce ne da lăcomia
Și creștem cu grijă și-n tihnă robia.

Orbiți de plăceri și de lucruri deșarte,
Privirea din noi nu mai vede departe.
Și-n timp ce greșim, dar nimic nu ne miră,
Pământul sub noi de-abia mai respiră...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...

Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă și dex-uri,
Mai simplu și mai plin de ințelesuri,
Și românesc... e limba mea frumoasâ.

Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cumințenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, așezat în rânduri
Și demn de-a fi citit... și de răsplată.

Iubesc, în vers, și rima și măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea și câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Și lumea lor... de patimă și vise.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și fericiți vorbeam despre nimic

Tu, frunza ta, din păr... de orhidee,
Ca un pârâu cuprins între izvoare,
Mă săgetai cu gândul de femeie
Prin lanuri de iubiri, nemuritoare,

Privirile din ochi... tăiau cărare
Peste destinul prea timid din fire,
Și tu și eu... cu-aceeași alinare
Voiam să stingem setea de iubire.

Prin suflete, ca două uși, deschise,
Plimbam tăceri, tăcerea să se rupă,
Sorbind din gândul năpădit de vise,
Gustul iubirii... revărsat în cupă.

Din vorbe fără sens, creșteam altare,
Punând iubirii, hrană... pic cu pic
Sub învelișul ei plăpând, de floare...
Și fericiți, vorbeam despre nimic.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, suflet singur...

Știu că exiști, căci altfel nu se poate
Când un destin te-a prins în rătăcire.
Să nu te plângi că nu mai e iubire
Și calcă peste el cu demnitate.

Eu am să pun în drumul tău, o floare,
Tu, suflete, parfumul să-i aduni,
Să construiești o mare de cununi,
Sfidând singurătatea... când te doare.

Ai stat prea mult în mutele-i tăceri
Din viața asta, care-i doar o clipă,
Dezbracă dar... tăcerea care țipă,
Te-mbracă-n azi și uită ce-a fost ieri.

Eu am să-ți fiu cărarea neumblată...
Și-ai să respiri din umbra mea, mereu.
E timpul să te-mpaci cu Dumnezeu
Și n-o să mai fi singur nicidată.
Tu, suflet singur...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am să vă las și ultimul cuvânt

Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.

L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu știe să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea.

Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.

Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.

poezie de
Adăugat de Marin BungetSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubește-mă, sunt suflet fără chip

In picătura vieții au curs atâtea ploi...
Prin limpezimea lor s-au strecurat furtuni.
Tu suflete, sortit în tine să le-aduni
Ai scris o altă cale tăcerilor din noi.

Privește-mi gândul, încă mai scrie amintiri,
Nedeslușite căi cutreieră-n tăcere
Pentru un strop de dor și-un fir de mângâiere,
Nesățios si tainic, mai umblă prin iubiri.

Tradarea lui... mă vede cum patima o țip,
Ca un etern cortegiu de inimi sfâșiate
Ce-n umbra nemuririi le-aș construi cetate.
Iubește-mă-n candoare, sunt suflet fără chip.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atâtea gânduri, mamă...

Mai este-n noi o urmă de copil
De câte ori rostim cuvântul mamă,
Demultul vine-n astăzi și ne cheamă
Să mai întoarcem timpul din exil.

Mai este-n noi fărâm-aceea mică,
Când teama de-ntunerec și tăcere
Ne tresărea la orice adiere
Iar inima ni se făcea... furnică.

Ma este-n noi dorința de poveste
Așa cum numai mama știe-a spune,
Cu Prâslea cel Voinic și mere bune
Și zâne, colindând, pe la ferestre.

Mai este-n noi un dor de mângâiere
Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut,
De palma care-a dat... și n-a durut,
De lacrima-ți căzută în tăcere.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frânturi de dor

Din prea tăcut, tăcutu-i încă rece
Ca un fior al vorbelor nespuse,
Acoperit de timpul care trece,
Cu amintiri... uitărilor seduse.

Nu-mi alunga din umbra ta sărutul,
El te adoră fără nici-o vină.
In taina lui se naște începutul.
E freamătul din zori, de ziuă plină

A doua inimi... ce caută pribege,
Surâsul din tăceri si nemurire,
Durerilor alint, nescrisă lege...
E doar sămânța, crudă, de iubire.

Primește-mă, prin el, acolo unde,
Neocupat, mai este încă locul.
Nu te feri, n-ai sa te poti ascunde,
Iubirea arde, mistuie... ca focul.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo...

Acolo unde iarba răsare din pământ
Și-n firul ei plăpând simbolul vieții saltă,
Sălbatica-i privire ne pare-atât de-naltă
Și dorul ei de viață ne pare atât de sfânt.

Acolo unde roua se varsă-n dimineți,
Țintind mărgăritare pe umbre și pe flori,
Săgetă de lumină, a astrului din zori,
În murmururi tăcute cântate de poeți.

Acolo unde floarea ne-mbată de parfum,
Culori nemuritoare și vise de iubire,
Crescute parcă-n dor, din firul ei subțire,
În leagăne celeste la margine de drum.

Acolo unde noaptea auzi privighetori,
Pierdute voci de îngeri în cântece de iele,
La umbra nevăzută a darnicelor stele,
Pierdute-n bolta-naltă spre clipele din zori.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo unde timpul îngroapă amintiri

Nu stă-n puterea noastră să-i aruncăm tăcerii
Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin.
Se-așterne fără margini, când vine timpul serii
Și-ascunde-n ea trecutul, puțin câte puțin.

Puterea ei destramă, căci totu-i trecător.
Purtând chemări tăcute prin spații siderale
Din nemișcata geană mai pică câte-un dor,
Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale.

Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite.
Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi
Îngemănând puterea în clipe neclintite
Dorinței nesfârșite de-a fi mereu în doi.

E prea departe locul și calea mult prea lungă,
S-au dus prin poarta vieții temutele iubiri.
Doar neumblate gânduri ar mai putea s-ajungă
Acolo unde timpul îngroapă amintiri.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decență

Ai ascultat tăcerea cu care frunza pică?
Podoabă nelipsită a verdelui din pom...
Căderea ei e moarte, căci nu se mai ridică,
De multe ori căderea e-aceeași și la om.

Căderea ei lipsită de orice tevatură...
Ar trebui în suflet să simți o despărțire
Ea, în oceanul vieții a pus o picătură,
Din care viața ta să poată să respire.

poezie de
Adăugat de Marin BungetSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu plănge mamă

Mi-e dor de tine mamă, ca și ție.
Departele ne-apas'-acum pe toți.
Aici, pământul nu miroase-a glie
Iar tu iți plângi privirea către porti.

Nu plânge, mamă, nu strivi tăcerea,
Cu plânsul, depărtarea n-o scurtăm.
Ne-ai învățat de mici ce e durerea
Și cât de grea e crucea ce-o purtăm.

Și o purtăm, chiar dacă ne desparte,
Spre ziua-n care vom fi iarăși toți,
Departele va fi și el departe...
Nu plânge, mamă, fiindcă știu că poți.

poezie de
Adăugat de Marin BungetSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dincolo de suflet... mai e loc

Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.

Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.

Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.

Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E-atât de simplu, Doamne, să iubești...

Viața are o limită, iubirea nu... nu irositi viața, iubiți-vă!
Marin Bunget

Nu irosiți secundele tăcerii...
E-atât de scurtă trecerea prin lut.
Când ai ajuns la ceasurile serii
Să nu pui întrebarea... ce-ai făcut?

Nu înveli iubirea-n gânduri rele,
Alege dor, când viața ta e goală,
Să nu fii singur dincolo de stele
Impovărat de propria-ți greșeală.

Când timpul curge fără de oprire
Nu ține ură-n viața ce-o trăiești.
Numai iubind ajungi în nemurire.
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

În timp ce adevărul doare

Când, strecurați în paginile vieții
I-am înteles și vorba și tăcerea,
Involuntar, o facem pe profeții
Să-i deslușim trecutului durerea.

Mai despicăm în patru fire, părul,
S-alegem dintre ele partea bună,
Să știm, măcar odată, adevărul
Și să trăim o zi fără minciună.

După un timp, pașim în ziua-n care
Gândirea sparge cele două stânci;
In timp ce adevărul... numai doare,
Minciuna lasă-n tine, răni adânci.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Bunget despre tăcere, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info