O secundă și-atât
Am uitat să trăiesc
Fără să mă gândesc
Zi și noapte la tine.
Ce secunde puține
Mai aud respirând,
Fără tine în gând!
Mintea mea își mai ține
Respirația cât
O secundă și-atât.
poezie de Marius Robu (25 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o secundă
Femeia uită totul
Bărbatul iartă
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim câteva miliarde de secunde, îmbătrânim în fiecare dintre ele, dar ne temem doar de una: cea în care vom muri.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ne-am ținut de mână câteva secunde,
Nu contează câte, nu contează unde;
Și te-am strâns în brațe, așa tare-ncât...
Nu contează unde, nu contează cât!
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mine tu
Pe mine tu mă bagi de viu
Într-un pământ străin, pustiu
Și trist și singur peste poate
Cu numele: Singurătate
Pe mine tu mă lași aici
Pradă la viermi și la furnici
Și la secundele pătate
Cu numele: Singurătate
Pe mine tu mă uiți și pleci
Făcându-te că stai, că treci
Și că rămâi la fel ca toate
Cu numele: Singurătate.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoit
Sufletul meu e ca un labirint,
Sunt rătăcit în el de când mă știu,
Din prima zi te caut și mă mint
Că te-am găsit. Ce singur pot să fiu!
De spaimă-ncep secundele să sune,
Presimt că nu va fi ușor
Când, nevoit, mințindu-mă voi spune
Că te-am pierdut, ce singur pot să mor!
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inflamarea secundelor
Duminica mea e o femeie
De al cărei dor sunt inflamat,
Îmi ajunge numai o scânteie
De la ea, să ard înflăcărat.
Șase zile mă lichefiez,
Devin mare de benzină pură,
În a șaptea, ca să explodez,
Mi-e de-ajuns doar o scăpărătură.
Duminica mea e o roșcată
Care tace și se odihnește,
Așteptând să fie scăpărată
De la soarele ce dogorește
La opt minute-lumină
De păru-i, al cărui uz
Este, mării de benzină
Să-i dea foc, un mătăuz.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(NE)NOI
Noi suntem prea cuminți față de ce
Ne credem amândoi, fără temei
Și suntem prea cuminți față de cei
Care, crezându-ne bolnavi ca ei,
Ar vrea de ceva să ne vindece.
Noi suferim de ce nici noi nu știm,
Ne vindecăm îmbolnăvindu-ne
Cu "ne" de la neant sfârșindu-ne,
Concomitent sinucigându-ne
Și înviind pe rând, urâm, iubim...
Noi stăm cuminți ca între paranteze,
Într-un enunț pe care nu-l rostim
De veșnicii în care putrezim,
În timp ce-n loc de cât în ea-ncolțim,
Secunda noastră stă să explodeze.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (18 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la secunde, dar cu o relevanță mică.
Erată la Balada Meșterului Manole
Ora niciodată n-a fost mai exactă
Decât în secunda când ne-am despărțit
Frunza din privire ți-a rămas intactă
Ignorând o clipă vântul răzvrătit
Și de-atunci iubito singura icoană
Care mă țintește când mă uit în sus
Este chiar tabloul static în persoană
Care-mi spune zilnic n-am nimic de spus
Dumnezeul ăsta e la fel de mut
Ca și Dumnezeul care ne-a-ntâlnit
Ca și Dumnezeul care ne-a făcut
Ca și Dumnezeul care ne-a zidit
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea dintre "LITTLE BOY" și "FAT MAN"
Se schimbă anotimpuri într-o zi
În clipa noastră cea numită viață
Și drumul de la foc până la gheață
E mult mai scurt decât putem gândi
Se schimbă vieți, destine sau iubire
Într-o secundă cât într-un mileniu
Infinitezimal e un deceniu
Și asimptotele se trag în fire
Adică maleabil și ductil
A devenit și sufletul, pesemne
Dacă, sătul de paie și de lemne
Uraniu vrea, plutoniu și trotil
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E=mc2
Drumul dintre Andromeda și Calea Lactee
Nu-i decât o idee
Se-apropie fără să știe
Găurile negre din inimile lor
Vor
Împreună să fie.
Am întâlnit în Univers o stea
Soarele-steaua mea
Mi-a spus că nu vrea
Că se gândește la copilul său Pământul
Pe care curge apa, bate vântul
În care eu îmi voi săpa mormântul.
Nici eu nu vreau să mor, lumina mea,
I-am spus în grabă mare, doamnei stea.
Hai să păstrăm distanța, să fugim,
Și să uităm că suntem și poate ne iubim.
Și ne-am îndepărtat crezând că ne-am întâlnit
La timp nepotrivit pentru iubit.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre secunde, adresa este: