Mihai Enachi despre paradox

Azi, în lumea noastră bună,
Adevăru'-i în răspăr:
Când nu e decât minciună,
Iar minciuna-i... adevăr!

Pentru orice amator,
Eul e un adversar
Ce devine în mod clar
Propriul său ju(de)cător!

Prin scriitura sa dialogală
A conceput o lume ideală
De Forme şi idei esenţiale
Dar totodată şi paradoxale!

De Paşte, ca de obicei,
Noi ştim că, din nefericire,
Când banii sunt mai puţintei,
Ne PAŞTE câte o scumpire!

Pe şahistul bătrânel,
Cu dolari în portofel,
Dama îl făcuse mat,
După ce-au ajuns la... pat!

Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Degeaba vreau acum să zburd
Prin paradoxurile sale,
Chiar dacă sunt raţionale,
Au fost reduse la absurd!

În viaţă se subînţelege
Că prostu-i limitat de fel,
Atunci când nu te înţelege
Te crede mult mai prost ca el...

Momentan e un şcolar
Şi la şah e campion,
Dar e şi pensionar
De când stă... la pension!

Fiindcă bea făr' de măsură
Şi e la ţuică abonat,
Ca om e plin de băutură,
Dar unii zic că-i... "terminat"!

Observăm, paradoxal,
Că ministrul Ungurean'
Nu e ungur din Ardeal,
Get-beget e... moldovean!

epigramă de Mihai Enachi (23 februarie 2012)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secţiunea cu Mihai Enachi despre paradox, adresa este:

Căutare