Citate despre Mihail și șefi
citate despre Mihail și șefi (inclusiv în versuri).

Mihai: E a ta?
Lucian: Bijuteria asta albastră?! Nu. E a directorului.
Mihai: Poftim? Cum? A cui? A... cărui director?!
Lucian: Directorul Institutului nostru, desigur, Traian Simionescu.
Mihai: Cum așa?! Adică domnul director ți-a împrumutat ție mașina dânsului?!
Lucian: Da; și nu-i prima oară când mi-o împrumută. Eu și dom' director ne înțelegem foarte bine, ca să zicem așa... Îmi e prieten.
Mihai: Ah... Și de ce te duceai spre Institut; să-i înapoiezi mașina domnului director cumva? În cazul ăsta, n-ar trebui să mă mai duci pe mine în oraș; mai bine oprește, să cobor, îmi pot continua drumul spre oraș așa cum l-am început, singur.
Lucian: Stai liniștit! Dom' director mi-o lasă la dispoziție oricât doresc; mi-a spus că i-o pot înapoia chiar și... peste 13 ani. Desigur, glumea, dar nu-i nici o grabă.
Mihai: Ah...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oedip este o lucrare foarte cunoscută pe care întotdeauna mi-am dorit să o dirijez. Mi-a fost prezentată de directorul Festivalului "George Enescu", Mihai Constantinescu, și am realizat că este o lucrare pe care cu adevărat îmi doresc să o dirijez. Mă bucur enorm că am șansa să realizez un lucru pe care mi l-am dorit foarte mult.
Vladimir Jurowski în Radio România Muzical, interviu (6 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dat fiind că poziția navei încă permitea legătura cu cei de acasă, iată că, o dată ce scăpaseră de interferențe, aceasta se restabili, atât audio, cât și video. Pe monitorul computerului principal de la bordul navei (care era computerul informaticianului Mihai) apăru o imagine binecunoscută celor șapte tineri: aceea a cabinetului domnului director Traian Simionescu. În acea încăpere se aflau 17 persoane: părinții celor din echipaj, directorul Institutului, instructorul echipajului și președintele țării. Pe puntea principală a navei "Pacifis" răsună glasul directorului, clar, puternic, impunător, așa cum îl cunoșteau și ei...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la Mihail și șefi, dar cu o relevanță mică.

Lui Mihai nu-i convenea ultimul cuvânt, "minorul", însă dacă s-ar fi grăbit puțin, nu l-ar mai fi auzit. Când ajunse însă în dreptul directorului, îi dispăru brusc orice neplăcere provocată de acel cuvânt. Directorul îi "decora" uniforma albastră cu toate accesoriile necesare, terminând cu bulinele mici, gălbui, în număr de cinci. Incredibil Mihai era șeful securității; nu s-ar fi așteptat la una ca asta. Nici directorul nu cunoștea dinainte acest amănunt, deși l-ar fi putut afla, dar dânsul se interesase doar de favoritul său și atât; îi fusese de ajuns să afle mai din timp că Luci era comandantul. Acum se mirase și dânsul de funcția acordată tânărului Mihai, dar ținând cont de ceea ce aflase despre informatician, găsea corectă decizia Comisiei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucian: Ce așteptați?! Hai, plecați și voi! Vreau să rămân singur... cu Lia, evident!
Nistor: Off... Șefa ți-a sucit mințile, șefu'! Ți le-a sucit rău de tot, nu glumă!
Stela: Ne gonești, deci?! Nu-i așa, frumosule?! Vrei să rămâi singur, doar cu ea?! Sună foarte romantic, dar, din nefericire, nu se poate încă. Tu și Mihai veniți cu mine chiar acum, în cabinetul medical, ca să vă schimb bandajele!
Lucian: Cum?! Nu acum, doctore!
Stela: Ba chiar acum, frumosule.
Lia: Luci, ascult-o...
Lucian: Bine, doctore. Uff... Ai câștigat.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Directorul aștepta sosirea celor șapte tineri, pentru că se apropia de ora 12.00, iar ei chiar porniseră spre biroul directorului, împreună cu domnul profesor Eugen Manea. Avuseseră la dispoziție o săptămână pentru a-și completa echipajul și se descurcaseră, cu ajutorul instructorului lor, domnul profesor Manea și al computerelor. Acum erau șapte, toți tineri și părea că se vor înțelege de minune împreună. Încă nu aveau cei doi roboți, deși știau care vor fi aceștia; tânărul informatician Mihai îi asigurase că avea el roboții potriviți pentru misiune. Poate într-adevăr așa era.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mihai reveni la locul său. Părinții lui îl priviră cu mândrie; băiatul lor, de nici 18 ani, era nu doar un simplu membru al echipajului, deși chiar și atât ar fi fost de ajuns. Era o performanță la care nu putea ajunge oricine. Judecând după numărul bulinuțelor atașate uniformei, cinci, era al doilea în echipaj, după comandant, pe care soții Ristea îl cunoscuseră seara trecută; numirea lui Lucian în funcția de conducere nu li se părea deloc o greșeală, le plăcuse băiatul... În acel moment, directorul oferea publicului spectator și telespectator informații despre băiatul proaspăt numit în funcția de șef al securității misiunii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nistor: Șefu', hai să petrecem! Acum e ocazia.
Lucian: Bine. Dacă și ceilalți sunt de acord, de ce nu? Putem petrece împreună, pentru prima oară.
Mihai: Unde?
Alex: Aici, cel mai bine.
Nistor: Desigur; comandăm fiecare câte ceva și rămânem la bordul navei.
Maria: De altfel, în oraș n-ar fi deloc interesant, cu o ceată de body-guarzi după noi, ca o umbră.
Lia: Da, aici ar fi cel mai convenabil.
Lucian: Atunci, rămânem aici, în navă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucian îi cunoștea de seara trecută pe părinții lui Mihai. Politicos, îi întâmpină cum se cuvine. Celor doi, interiorul navei li se păru impresionant; ca și exteriorul. Știind despre Lucian că era responsabil de realizarea acestei superbe nave, îl felicitară. Modest, Lucian se mulțumi să zâmbească amabil. Nu întârziară prea mult pe puntea principală; porniră degrabă spre biroul directorului, presupunând că la acea oră, încă matinală, îl vor găsi acolo. Presupunerea lor se adeveri; directorul era în cabinetul său. Dar nici Mihai, nici părinții lui nu îndrăzniră să intre de la început, rugându-l pe Lucian să fie primul, să le facă o introducere. Directorul ocupat până peste cap! Văzându-și însă favoritul, abandonă hârțăgoria în care se afundase și-și întrerupse temporar activitatea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucian nu părea dispus să dea curs invitației tânărului informatician, însă în curând băiatul urma să aibă un aliat în persoana mamei lui, Marilena Ristea, care, auzind o mașină oprind în fața casei, ieșise să vadă despre ce era vorba. Dat fiind că și dânsa lucra tot la Institut, recunoscu ușor mașina albastră a directorului. Pentru o clipă prezența acestei mașini o intimidă; continuă însă drumul spre poartă. Se aștepta să-l zărească la volan însuși pe directorul Institutului, dar constată surprinsă că nu dânsul, ci un tânăr chipeș ocupa acel loc. Zărind-o pe mama mai tânărului său coleg, Lucian nu avu încotro; coborî. Desigur, coborâse și Mihai. Lucian se apropie de doamna Ristea, salutând-o politicos și cu o eleganță desăvârșită în gesturi și mișcări, îi sărută mâna, fără a se pierde cu firea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În timp ce directorul vorbea, Eugen Manea îi salutase pe părinții lui Mihai, apoi se ocupară de acte. În prezența celor doi martori, Lucian și domnul profesor Manea, domnul Emilian Ristea și doamna Marilena Ristea semnară toate actele prin care îi acordau fiului lor, Mihai Ristea, încă minor, permisiunea de a pleca în misiunea spațială spre planeta Proxima, la bordul navei "Pacifis", în următorii 13 ani, chiar dacă la data lansării, băiatul nu va avea 18 ani împliniți. După părinții informaticianului, fu rândul directorului Simionescu să treacă la semnat actele, apoi al celor doi martori, profesorul Eugen Manea și Lucian Enka. Cu aceste semnături, tânărul Mihai își asigurase un loc la bordul navei albastre pentru următorii 13 ani. Când Lucian și Mihai ajunseră pe puntea principală a navei albastre, acolo se mai aflau deja alții doi, tot în uniforme: Alex și Nistor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Traian: În privința celor trei cercetători științifici, nu știu ce s-ar putea adăuga. Spre exemplu, Nistor Harris, specialist în geografie... Există vreo nelămurire în privința activității tale, Nis?
Nistor: Nu, domnule director, totul e foarte clar. Iar la nevoie, șefu'... Vreau să spun comandantul misiunii, îmi va trasa îndatoririle pe care le voi avea la un moment dat, în funcție de necesitățile care se vor ivi.
Traian: Întocmai... Măi, tu acum, în momentul ăsta, stai jos pe scaun sau ești ridicat în picioare?
Nistor: Stau, dom' director, că dacă m-aș ridica...
Traian: Mda; tu și înălțimea asta a ta... Nu-i nevoie să spui mai mult. Ești unul dintre membrii de bază ai echipajului, adică cei trei tineri despre care se știa sigur de la început, încă de acum o săptămână, că vor participa la misiune, fiind și unul dintre constructorii navei "Pacifis". De asemenea, ai realizat subiecte pentru concursul în urma căruia au fost stabiliți ceilalți patru colegi. Pe care dintre cei patru l-ai asistat?
Nistor: Eu?! Pe... Mihai. Mihai Ristea, informaticianul.
Traian: Deci, tânărul de nici 18 ani, iar el a luat examenul cu rezultatul final maxim; tu i-ai acordat notele, iar acum el este șeful securității misiunii. Ți se pare o decizie incorectă; consideri că ai fost nedreptățit? Ai vreo obiecție?
Nistor: Nu, domnule director, nici gând.
Traian: Bine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tânărul comandant se afla pe puntea principală a navei albastre "Pacifis"; după plecarea lui Mihai, rămăsese singur, cu gândurile sale, nu tocmai roze... Dar singurătatea nu dură prea mult; în curând apăru lunganul, cu "Salut, șefu'..."; "Șefu'..." tot așa-i spunea. Parcă vru să-i spună că poate în curând nu-i va mai fi deloc șef, deci, putea renunța definitiv la acest termen, dar tăcu. Sosi și Alex. Părea destul de voios. Se salutară. Alex se apropie de Lucian; geograful avea alte treburi: dulciurile sale.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Încă o dată îl asigură pe tânărul său coleg informatician de sprijinul său în ceea ce privea aducerea la bordul navei albastre a acestor doi roboți, cât și a acestui computer, de care informaticianul susținea că ar avea absolută nevoie, spunând că nu vor exista nici un fel de probleme cu domnul director dacă ziua următoare, la ora 12.00 fix se vor prezenta la dânsul în birou fără acești doi roboți, încă neterminați. Acum, după ce aflase despre Lucian că ar fi preferatul directorului Institutului și după ce acesta îl plimbase chiar cu mașina directorului prin oraș, apoi până acasă, nu avea absolut nici o îndoială că totul se va rezolva cu bine. Când coborâră, doamna Marilena Ristea îi aștepta cu masa pusă. Lucian însă refuză politicos, iar în cele din urmă se retrase. Mihai și părinții lui îl conduseră până la poartă, unde îl aștepta mașina albastră a directorului, acea superbă mașină nouă, elegantă, modernă, complet nepoluantă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Traian: Să continuăm, atunci. Șeful securității misiunii, Mihai Ristea. Pe plicul pe care l-am desigilat aseară scria de fapt "șeful expediției terestre", însă era greșit formulat, șeful expediției fiind, evident, comandantul misiunii, deci, am corectat formularea. De profesie informatician și fizician, cel mai tânăr dintre voi a fost numit șeful securității, ceea ce înseamnă că el este direct răspunzător de protecția membrilor echipajului și a navei, sau altfel spus va trebui să vă apere, să aibă grijă să nu pățiți nimic, să nu vi se întâmple ceva rău, dar această grijă va trebui să o aveți desigur și voi, fiecare în parte, nu să lăsați totul în seama tânărului Mihai. Șeful securității, foarte probabil din cauză că băiatul a fost opt ani la rând campion național, european, olimpic și chiar mondial la lupte, la juniori, lupte de genul artelor marțiale sau cam așa ceva. Ceva nelămuriri, tinere?
Mihai: Nu, domnule director, am înțeles care-i rolul meu.
Traian: Mă bucur.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În sfârșit, reveniră la listele despre care le vorbise directorul, sau, de fapt, de abia în acel moment, începură să se ocupe de întocmirea lor, bineînțeles, cu ajutorul informaticianului lor, Mihai, pe computer, pentru a lucra mai rapid și eficient. Însă, într-adevăr, după cum bănuise geograful cel înalt, treaba asta dură destul de mult, până târziu, fiindcă nu era deloc ușor ca fiecare în parte să spună ce și-ar dori în următorii ani; haine de vară, de iarnă, de primăvară, de toamnă, de tot felul, sport, de ocazie...; mergea foarte greu, mai ales în cazul fetelor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Traian: Pentru a fi totul clar și-n cazul tânărului Mihai Ristea, șeful securității, încă minor, chiar și la data lansării, am să prezint actele și declarațiile semnate de bunăvoie de părinții tânărului, în original, în trei exemplare, în prezența mea și a doi martori, comandantul misiunii, Lucian Enka și domnul profesor-instructor Eugen Manea. Prin semnarea acestor acte, domnul și doamna Ristea, fiind tutorii legali, i-au acordat fiului lor permisiunea dumnealor de a participa la această misiune spațială și au fost de acord cu toate condițiile prevăzute prin lege, cât și cu cele stabilite de conducerea Institutului nostru.
replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucian: Mamă, spune-i blondului să vină puțin!
Diana: Bine, dragul meu.
Lucian: Dă-mi proiectul tău, Mihai! Ia vezi, blondule, uită-te puțin peste foile astea!
Iulian: Roboți?! Bine lucrat! Bravo, tinere! Felicitări! Ai un proiect de nota 10. Am să-l mai studiez puțin când mă voi întoarce, dacă nu pleci până atunci; nu voi întârzia prea mult.
Mihai: Mulțumesc, domnule. Dacă se poate, am să vă aștept.
Iulian: Și acum, hai, domnule kilometru! De ce mai stai? Te-ai răzgândit? Nu vrei să mai plecăm?
Nistor: Ba da, domnule, dar... Or fi plecat body-guarzii?
Iulian: Să vedem cât de eficient e directorul vostru; a trecut sfertul de oră... Diana, ia vezi, au plecat body-guarzii geografului?
Diana: Nu știu dacă au plecat, mai sunt încă patru.
Nistor: Înseamnă că au plecat. Dacă ar fi rămas, ar fi fost șase, cu cei ai campionului...
Iulian: Mda; ce calcul complicat... Atunci hai să mergem, Nistor, ce mai aștepți?
Nistor: Sigur, domnule... Șefu', mersi pentru ajutor!
Lucian: Cară-te odată, Nis!
Iulian: Luci, sigur nu-i nici o problemă cu mașina prietenului tău?
Lucian: Pa, blondule. Cheile sunt în mașină; le găsești pe acolo.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mihai: Te rog, Stela, îngăduie-mi măcar mie să-i fac o scurtă vizită, de unul singur și-ți promit că nu voi sta mult și nici nu-l voi deranja cu prezența mea. Dacă-mi dai voie...
Stela: Bine, campionule, poți merge, acceptă ea. Dar numai tu, iar după cum ai promis, să fie o vizită de scurtă durată. Deși n-ar trebui să-ți dau voie; consideră însă că-ți fac o mică favoare.
Mihai: Mulțumesc.
Nistor: De ce el și eu nu? Ce, e mai cu moț în frunte?! Eu ce cusur am, de nu mă lași? Pentru că nu sunt un fost campion mondial? Pentru că-s prea înalt? Sau din ce alt motiv?
Stela: Încearcă: "Pentru că-s prea tont."... Nis, te rog, nu mă obliga să te trimit înapoi în orașul artificial chiar acum, pentru că vei regreta. Revizuiește-ți comportamentul! Stăpânește-te!
Nistor: Ești grozavă! Dar nu te înțeleg deloc...
Stela: Ar trebui să-mi înțelegi atitudinea. Să pricepi că e spre binele șefului tău.
Nistor: Și de ce consideri că prezența mea l-ar deranja mai mult decât a lui Mihai?
Stela: Pentru că așa consider eu, din anumite motive... Nu, zevzecule, evident că nu fac discriminări de genul ăsta, deci, nu consider că prezența ta l-ar deranja mai mult decât a lui Mihai, însă, spre deosebire de tine, campionul m-a rugat foarte frumos și speram să ne înțelegem omenește, în mod civilizat. Dar dacă te deranjează atât de mult faptul că i-am acordat lui Mihai permisiunea de a-l vizita pe șeful tău, atunci, îmi retrag cuvintele. Regret, Mihai, dar cred că ar fi mai bine să rămâi aici, alături de colegii tăi; vezi doar cum reacționează aceștia.
Nistor: Ah, nu... Nu mă deranjează chestia asta. N-am nimic împotriva lui Mihai. Doar că nu înțeleg, atâta tot. Lasă-l să meargă, măcar pe el, apoi ne va spune ce face șefu'. Ești liber, asule. Vezi ce face șefu'...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucian: Vezi, asta-i Lia, când era mică.
Ly: Era frumoasă și atunci.
Lucian: Da. Și încă mai e. Iar aceștia sunt părinții ei, doamna Valeria și domnul Virgil Stancu.
Ly: Ah, părinții ei... Cred că i-am văzut la tine acasă, cu Mihai, la supercomputer...
Lucian: Da, i-ai văzut... Au fost și dânșii la ziua mamei mele.
Ly: Așa e. Se pare că Lia seamănă foarte mult cu mama ei.
Lucian: Adevărat... Aici suntem noi, în grup, înainte de plecarea în misiune. Se vede și nava noastră, în spate.
Ly: Da... Ce tineri erați! Niște copii, parcă. Și cine sunt aceste persoane, de aici?
Lucian: Ah, acesta este profesorul nostru instructor, domnul Eugen Manea, iar celălalt este directorul Institutului nostru, domnul Traian Simionescu...
Ly: Luci, ai pățit ceva?
Lucian: Nu... Scuze, Ly. De fapt, doar mă uitam... La dom' director!
Ly: Deci, dânsul este cel care te consideră mereu pe tine favoritul dumnealui.
Lucian: Mda, exact, favoritul... Dar, te rog, nu-mi aminti și tu acest lucru!
Ly: De ce nu? Nu pricep ce te-ar deranja să fii preferatul acestui domn, directorului Institutului vostru. Ar trebui să fii mândru de asta.
Lucian: Hmm; mândru?! Poate...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Mihail și șefi, adresa este:
