Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Mihail Sadoveanu despre flori

Mihail Sadoveanu

Muierea așa e lăsată de Dumnezeu, vicleană ca apa și trecătoare ca florile.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -47.50- 42.99 lei.
Mihail Sadoveanu

Primăvară

Cum te ridici și ieși din casă,
Vremea se face frumoasă;
Îți vin cocoare
Vâslind sub soare;
Vacile-Domnului și furnicile
Anunță rândunicile;
Un flutur s-anină
De-un fir de lumină.
Cum ai râs cu dinți mărunței
Au înflorit flori în ochii mei.
Timpul stă - căci ai sosit.
Numai inima-mi bate ca un ornic grăbit.
"Bucură-te că ea e aice,
Timpul te-nșală", - biata inimă-mi zice.

poezie celebră de din Daim (1944)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mihail Sadoveanu

Pretutindeni gândul binelui lucrează, obscur ca și floarea de primăvară, care-și face înalt și nebănuit loc în întunericul frunzelor noastre.
Munca aceasta fără răsplată, ca și floarea sfioasă, vestește înflorirea unei primăveri. Să ne descoperim înaintea ei.

în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

I-am văzut mormântul. O cruce de stejar, înegrită de ploi: deasupra, un brad, care fâșâie la cea mai ușoară suflare de vânt. Flori sălbatice pe pământul negru. Pe cruce, o tăbliță: "Aici odihnește robul lui D-zeu Neculai Trandafir..." și celelalte cuvinte nu se mai cunosc, le-au șters ninsorile și ploile.

în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

Cu o custură cerca să-și facă o trișcă dintr-o rămurică de răchită. Și când ridică zâmbind ochii spre mine - mă izbi deodată o amintire ce brusc izvora ca din negură, ș-o asemănare izbitoare cu ochii și zâmbetul celei care odată, cu ani în urmă, înflorise ca o floare și-mi fermecase c-un zâmbet și c-o privire un trecător ceas al vieții.

în Un om necăjit
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

Acuma Irina noastră cea de odinioară murise; povestirea copilului îmi adusese aminte de toate cele de demult frumoase și pentru totdeauna pierdute. Murise, lăsând sufletul ei cald și mintea ei bogată copilului - care sta acum sub mesteceni la malul apei, vorbind cu oițele lui. Mormântul ei, ca al tuturor în tristele noastre țintirimuri, n-avea nici un semn și nici o floare și Onișor își ara ogorul nepăsător, îngrijit numai de holda de mâne.

în Un om necăjit
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

La Hanul Alinării

La Hanul Alinării
Deodată m-am trezit,
Și harmăsarii disperării
În spulber de spumă-au poticnit.
Din umbra pridvorului ș-a scării-
Tu, scumpo, mi-ai zâmbit!

Mi-ai zis: Străinule pribeag,
De ani te-aștept și te-am dorit.
Când mi-ai sosit în prag,
E soarele la asfințit.
Îmi vii cu albe flori la tâmple
Și mă găsești între ruine.
Ce are să se-ntâmple,
O, călătorule străine?

poezie clasică de din Daim (22 martie 1944)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.

Mihail Sadoveanu

Schimbul de complimente care urmă, mișcările rotunde, zâmbirile și poftirile împrăștiară, în salonașul grenat, ca un abur de nobilă uitare și voie-bună. Nimeni nu băgă de samă când se strecurase, printre scaune, spre tablaua cu șerbet, Lizuca, necazul doamnei Vasilian. Era o fetiță mărunțică, însă voinică și plinuță. Rochița de doc albastru stătea strâmbă și în chip cu totul nepermis pe trupușorul ei. Botinuțele îi erau pline de colb și cu șireturile desfăcute. Colțunii căzuseră și arătau niște piciorușe pârlite de soare, cu genunchii nu tocmai curați. Capu-i era foarte scurt tuns, băiețește, și arăta în rotunzimea lui felurite bulbucături neregulate. Năsușoru-i mititel ar fi avut nevoie de batistă, lucru pe care-l dovedeau și mânecile rochiței. Gura-i era cam mare și obrajii prea roșii. Nu era deloc frumușică și delicată, duduia Lizuca. Numai ochii căprii, umbriți de gene negre, aveau în ei câte-o mică floare de lumină.

în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

Mă tângui ca un stih din Psaltire

Mă tângui ca un stih din Psaltire,
Gândul închinându-mi-l ție;
Ore sarbede, ore de mâhnire,
Ore de veșnicie.

N-am sprijin, n-am argument;fără sens
O inima-a altuia în mine mai bate;
Se-ncercuie tot mai strâns și mai dens
În juru-mi singurătate.

Câte zile, câte săptămâni, câte luni,
Câți ani, câte veacuri sunt
De când o primăvară cu minuni
A înflorit pe pământ?

Amintirea paradisului e-n mine,
După umbra ta rătăcesc din loc în loc;
Uit că te-a furat spre țărmuri străine
Fantastica pasere Roc.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Daim (1944)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Mihail Sadoveanu despre flori, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info