Tăcerea, lucrul cel mai divers pe lumea asta e tăcerea. Cu mii și mii de expresii. Cel care mă privește la teatru, el atunci populează cu replici, cu gând, cu vorbe.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt Albulescu V. Iorgu, așa sunt în toate actele. Când tata m-a botezat, m-a botezat cu un prieten de șpriț, pe care-l chema Constantin, iar maică-mea a tăcut din gură și n-a scos niciun sunet, dar din momentul în care am început să înțeleg, mi-a zis tot timpul Mircea.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea de poezie este o trăire esențială, atât de sfântă și de înaltă încât îmi dă voie ca, odată ce i-am pătruns înțelesul, să o port mereu în sufletul, în simțirea mea, în gândul meu, în sensibilitatea mea. Nevoia de a te întoarce acolo unde tăcerea poate avea o valoare aproape egală cu vorba.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai scumpă relație peste scenă este tăcerea, atunci când și el, și eu, și dânșii, și noi ne ținem pentru o clipă respirația. Ce va să vină? În teatru există acest lucru primar. Construiesc un moment momind atenția, sensibilitatea receptorului, spectator cum îi spunem noi. Dar nu e bine spus, fiindcă el nu e spectator. Trebuie să fie cu mine împreună, căci, dacă nu e, dacă vorbele mele, situația mea, dorința mea de a fi... uite asta e scena, asta e rampa, vreau să vină peste voi, să vă fac să înțelegeți, să vă întristați, să plângeți, să râdeți și să întoarceți către mine trăirile dvs., se întoarce către mine fluxul acesta.
citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine este Albulescu ăsta? Este evreu, nu? Nu, domne, ta-su este Vasile Albulescu, dirijor la fanfara militară, mă-sa este catolică. Păi lucrurile stau așa: pe mine tata a zis să mă boteze ca pe tac-su. Și a spus Albulescu Iorgu și așa s-au făcut toate actele. În cristelniță când m-a băgat am avut fericit un naș, a fost generalul Constantin Vasile și în cristelniță m-a băgat: "se botează robul lui Dumnezeu Vasile!" Maică-mea a tăcut din gură și nu a zis nimic, dar când am început să ne înțelegem, mi-a zis Mircea. Cine a fost Mircea, firește că nu știu, dar ea a vrut ca în casă să poată să strige Mircea cu o autorizație. Asta a fost povestea cu numele meu.
citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Albulescu despre tăcere, adresa este: