
Orice ar fi, pasiune sau dorință, sete sau foame de experiență reală, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorințe și care implică ființa umană în totalitatea sa.
Mircea Eliade în Jurnalul portughez și alte scrieri
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!



Dumnezeu își manifestă dorința prin prejudecăți.
Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de ruxandra
Comentează! | Votează! | Copiază!


În acea clipă dori toate lucrurile, ca într-o căzătură fără sfârșit, o lunecare vertiginoasă către un fund de nimeni cunoscut.
Mircea Eliade în Întoarcerea din rai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu poți scăpa de anumite lucruri decât trăindu-le, nu poți limpezi anumite obsesii decât privindu-le în față, și nu poți cunoaște adevărata dragoste decât depășind-o. Nu poți stăpâni decât acele lucruri la care ai renunțat, de care te-ai eliberat, nu prin detașare de ele însele, ci prin detașare de dorința fructelor lor.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Îndată ce este sigur că i s-a dat ceva, parcă dorește mai puțin acel lucru; i se pare firesc că îl are. Începe chiar să-l irite indiferența aceasta, și poate i-ar plăcea altceva; i-ar plăcea să nu fie lăsat singur, ca să-și poată iubi atunci singurătatea, să-și făgăduiască și să viseze la bucuriile unor apropiate ceasuri de meditație, care nu se împlineau niciodată. Cunoaște de mult chinul acestor bucurii care pier în clipa descoperirii lor, vacuitatea în care se trezește atunci când aștepta să aibă într-adevăr ceva de făcut, să gândească, să lucreze.
Mircea Eliade în Întoarcerea din rai
Adăugat de gaby410bad
Comentează! | Votează! | Copiază!


Libertatea mea e ascensiune; oriunde. Infernul e sus, așa să știți. Raiul e și mai sus, dar el nu mă interesează. Orice cale aș bate, mușchii mei se zgârcesc și oasele ajung pietre îndată ce simt valea. Nu sunt aristocrat, pentru că nu vreau să știu de strămoșii mei... Și nu sunt parvenit, pentru că nu doresc fructele trudei mele; nu vânez ca să mă hrănesc, ci ca să mă joc. Sunt Eu însumi, în toate formele și gândurile mele. Nu învăț regulile jocului. Cred că nu l-aș mai putea juca. Să-mi amintesc de ceilalți ani? Iată: dacă am cunoscut psihologia unui viciu, nu l-am putut practica. De acum sunt înfometat de neprevăzut.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu vă miră aderența aceasta ciudată a omului modern la ceasornic? Nu vă înspăimântă continua verificare a timpului lor prin săgețile ceasornicului? De mult doresc să mă informez undeva despre felul cum își dădeau întâlniri oamenii altor secole. Aș vrea să știu, de pildă, dacă și ei cunoșteau aceste cruzimi (pe care eu le cred cu desăvârșire moderne) ale așteptărilor, ale amânărilor, ale întârzierilor. Oare de ce suferim noi după indicația limbilor de oțel ale ceasornicului? De ce bătăile ornicului ajung și bătăile inimii noastre? Nu este ceva cu desăvârșire nefiresc această exteriorizare a timpului nostru, această transformare a unui sentiment într-un indicator automat?
Mircea Eliade în Pierdeți-vă timpul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Eliade despre dorințe, adresa este:
