New York şi religie

necredincios

Necredincios. La New York - cineva care nu crede în religia creştină; la Istambul - cineva care crede.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Helium-3

... Dublin, Londra, Paris, Craiova
Moscova, Tokio, Sydney, Phenian
cine mai face agricultură-n Moldova
când la New York s-au mutat legiuni de ţărani

cumpără cei rămăşi pătlăgele turceşti
şi căpşune crescute-n pustiul Negev
vinuri din Cili, pâine din grâne ruseşti
mere din... de-amu nici nu mai întreb

ce produce Moldova şi de unde vin bani
ca să aibă să fure gaşca lui plaha.?!
-îi trimit înspre casă tot aceiaşi ţărani
de prin kvebec - Reikiavik cu leaca

vin dolarii la casele astea de schimb
cursul lor mereu creşte şi scade abrupt
după cel mai privat şi mai dur algoritm
care nu se mai satură sânge de supt

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles Tatum: Când istoria acestei Siberii prăjite de soare va fi scrisă, aceste lumi vor trăi într-o degradare totală – fără ficat de pui, fără oţet pentru murături, fără Lyndis şi fără Madison Square Garden, fără Yogi Berra! Ce ştiţi despre Yogi Berra, dră Deverich?
Dra Deverich: Poftim?
Charles Tatum: Yogi Berra!
Dra Deverich: Yogi? E o religie, nu?
Charles Tatum: Să ştii că da! O credinţă în New York Yankees!

replici din filmul artistic Ace in the Hole (15 iunie 1951)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

New York

New York este un oraş de înălţimi geometrice, un deşert încremenit de grilaje şi zăbrele, un infern de abstracţiune verzuie sub un cer întins, o adevărată metropolă din care omul este absent tocmai prin înghesuirea sa.

definiţie de Roland Barthes
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harvey Milk (răspunde la telefon): Scotty?
Paul: Îmi pare rău, dle. Am citit despre dvs în ziar.
Harvey Milk: Îmi pare rău, nu pot vorbi acum.
Paul: Dle, cred că mă voi sinucide.
Harvey Milk: Nu, nu vei face asta. De unde suni?
Paul: Minnesota.
Harvey Milk: Mi-ai văzut poza într-un ziar din Minnesota? Cum am ieşit?
Paul: Părinţii vor să mă ducă mâine la un spital. Să mă vindece.
Harvey Milk: Nu e nimic în neregulă cu tine. Ascultă-mă ce-ţi spun: urcă-te într-un autobuz şi mergi până în cel mai apropiat oraş – Los Angeles sau New York sau San Francisco, nu contează, numai pleacă. Nu eşti bolnav, nu greşeşti cu nimic iar Dumnezeu nu te urăşte. Pleacă!
Paul (plânge): Nu pot. Nu pot merge, dle.

replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aner Clute

Mereu şi mereu, aveau obiceiul să mă întrebe,
În timp ce cumpărau bere sau vin,
La început în Peoria, apoi în Chicago,
Denver, Frisco, New York, oriunde am trăit,
Cum s-a întâmplă de trăiesc viaţa asta
Şi cum a început totul.
Well, le-am spus, o rochie de mătase
Şi promisiunea de căsătorie a unui om bogat –
( A fost Lucius Atherton).
Dar nu a fost chiar numai asta.
Închipuiţi-vă că un copil fură un măr
De pe raftul unui aprozar
Şi că toţi încep să-l numească hoţ,
Ziaristul, preotul, judecătorul, şi ceilalţi –
"Un hoţ", "un hoţ", "un hoţ", oriunde merge
Şi că el nu capătă de lucru, şi nu poate avea pâinea zilnică
Fără să o fure; de acea copilul fură.
Felul în care comunitatea priveşte furtul unui măr
Face copilul să fie ceea ce este.

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ralph Rhodes

Tot ce s-a spus a fost adevărat:
Am ruinat banca tatei cu împrumuturile
Şi cu speculaţiile mele pe piaţa cerealelor; dar mai există un adevăr,
Am cumpărat şi pentru el,
Care nu putea investi în nume propriu
Din pricina legăturilor pe care le avea cu biserica.
În timp ce George Reece zăcea în puşcărie,
Eu umblam după femei
Şi mă ţineam de beţii prin New York.
Acum, când nu ai ceva definit de urmărit în viaţă,
Vinul şi femeile pot deveni un pericol de moarte.
Dar, iată, de acum capul tău este sur şi stă aplecat
Peste o masă acoperită de resturi de ţigări
Şi de pahare goale care degajă un miros acru şi neplăcut,
Şi se aude un zgomot, şi tu crezi că este cunoscuta pocnitură
Facută de dopurile extrase din gâtul sticlelor,
La vremea când afară se aude cântec de cocoşi –
Şi tu ridici capul, şi lângă tine stă Tâlharul
Care a aşteptat până când capul tău a albit
Iar bătăile inimii au slăbit, ca să-ţi spună:

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni paralele

Pe când un om, în miezul vieţii lui,
Plecă într-un voiaj la Covurlui,
Trecu printr-o pădure-ntunecată,
Acolo se-mbătă, făcând-o lată.
Pierdu cărarea, a zărit o nimfă
Cu totul goală, îi păru mai simplă,
Dar drăgăstoasă, au făcut copii
Bruneţi-verzui, iar unii arămii.
Se minunau şi tatăl, mama, luna,
Doar Dumnezeu le explică minunea –
Unde trăieşti, acolo se iubesc
Pădurea, fiarele cu neamul omenesc.
...............................................
Fetele-şi iubesc taţii,
Băieţii caută opusul mamei,
Harpa de argint vibrează
În pieptul fiecăruia,
Surâdem, murim,
Sărut glezna femeii
Conform obiceiului oriental,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jen: Dawson, îmi placi.
Dawson: Da, dar nu e de ajuns să mă placi. Vreau să mă doreşti.
Jen: Eşti ca un Dumnezeu pentru mine Dawson, şi nici măcar nu cred în Dumnezeu. Şcoala asta nu m-a primit cu braţele deschise. Toţi par să mă urască şi nu ştiu de ce. Poate din cauză că sunt din New York sau pentru că sunt diferită. Viaţa mea aici pare o lungă detenţie din care nu pot scăpa, dar apoi mă gândesc la tine. Şi la cum am întâlnit un băiat atât de romantic şi atât de grijuliu şi care îmi place şi pe care îl doresc atât de mult. Dawson, tu eşti motivul pentru care reuşesc să trec peste zilele urâte. Şi de crezi că vreau să fii un mare armăsar musculos, atunci eşti nebun.
Dawson: Înţeleg că nu vrei să ne grăbim, chiar înţeleg. Şi nu vreau să te grăbesc. Nu vreau să fiu acel tip de băiat. Dar sunt şi eu om cu hormoni. Şi aş minţi dacă aş spune că nu m-am gândit niciodată să fac dragoste cu tine. Îmi trece prin minte de sute de ori pe zi.
Jen: Doar o sută? O nimica toată.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean (necrologul lui Jonathan): Johnathan Trager, cunoscut producător al televiziunii ESPN, a decedat aseară în urma pierderii sufletului său pereche şi a logodnicei sale. Avea treizeci şi cinci de ani. Om blând şi cu un comportament obsesiv, Trager nu s-a dovedit niciodată a fi un romantic incurabil. Dar în ultimele zile din viaţa sa, a ieşit la iveală o latură necunoscută a sufletului său. Această nouă persoană cu trăsături oculte şi-a căutat într-o manieră demnă de Agatha Christie sufletul pereche, o femeie alături de care a petrecut doar câteva ore preţioase. Din păcate, îndelungata căutare s-a încheiat sâmbătă seară, într-o manieră irevocabilă, un eşec total. Dar chiar şi după această înfrângere, curajosul Trager a rămas credincios ideii că viaţa nu este doar o serie de accidente lipsite de semnificaţie sau coincidenţe. Nu, nu. Viaţa este, mai degrabă, un goblen ţesut din momente delicate, care culminează cu dezvăluirea unui măreţ plan divin. Întrebat despre pierderea prietenului său, Dean Kansky, câştigător al premiului Pulitzer şi directorul ziarului New York Times, l-a descris pe Jonathan ca fiind un altfel de om în ultimele zile de viaţă. "Vedea lucrurile mai clar", a spus Kansky. În cele din urmă, Jonathan a realizat că dacă vrem să trăim în armonie cu universul, trebuie să credem cu toţii în ceea ce grecii numeau "fatum", ceea ce numim noi astăzi "destin".

replică din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspiraţie fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă
Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric
Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însufleţind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi
În intersecţia năclăită de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!