Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi, fiindcă toți purtăm nostalgia personală a unui rai, pe caer l-am pierdut. Copilăria ne apare astfel ca o tainică supraviețuire a paradisului terestru în ființa omenească și totodată ca o indicație a posibilități de a-l recuceri în duh!
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cursurile de mistica: I. Teologie mistica II. Mistica germana" de Nichifor Crainic este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Deci, "nostalgia paradisului e impulsul fundamental al plăsmuirilor omenești", mai precis al civilizației și culturii.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinități cu raiul; și pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viață începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialității se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreață a unei lumi noi, rezidită din sfințenia copilăriei.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul binecuvântat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvârșirii spirituale. Dar când omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul care și-l pierse. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apariția celui mai mare romancier al lumii, care e Dostoievski, geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie pentru a ridica arta până la înălțimi neatinse. Scriitorul rus nu și-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine și Cornelille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul "Idiotul" e, în realitate, o hagiografie modernă, iar "Frații Karamazov" o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume și totuși nu-i aparținem; că lumea din spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; că suntem în mijlocul ei ca niște rămași pe dinafară dintr-o ordine înaltă de existență, ce ni se refuză; că din această pricină nu putem adera întru totul la condiția mizeriei terestre, în care ne simțim exilați; și că, în sfârșit, tot ceea ce în ființa noastră rimează în chip tainic cu veșnicia ne împinge la depășirea modului actual de existență și la cucerirea unui mod superior și desăvârșit, conceput în antinomie cu cel de acum și de aici.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru pace
Slavă ție, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopții visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ție, Doamne, pentr-această noapte.
A lăsat un înger porțile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopții năzărit în vise
A lăsat un înger porțile deschise.
Doamne, dă aevea pacea ta cerească,
Care întărește din fricoși profeți,
Măduva ce-mpinge seva să-nflorească,
Doamne, dă-mi aevea pacea cea cerească.
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge,
Și rodește bobul viitoarei uri,
Pacea ta răsfrânge Raiul în făpturi
Cel înfrânt e-o jele care frânge,
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la rai, dar cu o relevanță mică.
Milogul
Cerșea la colț un slăbănog
în zdrențe, slut și fără dinți,
neguțătorul de arginți
gândi, zărindu-l pe milog:
"Eu nu dau mila mea obol
acestui trântor de prisos"
și-ntoarse rânjetu-i câinos
rămasului cu mâna-n gol.
Trecu maestrul glorios
al farmecului triumfal
cu spiritul în ideal
și-a zis văzând pe zdrențuros:
"E-atât de slut și mă-nspăimânt
eu, magul purei frumuseți!"
și-ntoarse recele dispreț
rămasului cu mâna-n vânt.
Trecu predicatorul sfânt
grăbindu-se către amvon
vijelios ca un ciclon
să se dezlănțuie-n cuvânt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul potirului
Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Cristos.
Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu painea de-a pururi a neamului meu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nichifor Crainic despre rai, adresa este: