- cuvânt
- Cuvintele sunt umbra de aur în conștiință a materiei.
definiție celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă - de asemeni; numai trupul cuvântului e în prezent.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De stirpea cuvintelor
Strămoașa noastră, marea,
apa, strămoașa noastră,
ea din care am ieșit
ea de care ne este sete
e tot la fel de mult predestinată uscării
cum suntem noi predestinați cuvântului
sub flacăra aceasta
predestinată să se ardă pe sine.
Lacrima care-mi curge pe obraz
dac-aș fi plâns-o tot timpul
aș fi putut să disprețuiesc cuvântul
ca pe ceva cu mult mai etern.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți scrie în cuvinte ceea ce bați cu inima.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii atent cum vorbești, cuvintele atrag faptele.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele sunt foarte asemănătoare cu ființele, ele sunt chiar ființe.
citat clasic din Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matematica s-o fi scriind cu cifre, dar poezia nu se scrie cu cuvinte.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai cuvintele au ființă, numai ele există, există fugind speriate de moarte, de lucruri.
Nichita Stănescu în Obiectele cosmice (Alfa), O, lucrurile (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de sirbu raluca
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Loc al liniștii
înafară
o înafară a locului.
Obelisc turtit de cuvinte
trup explodat de ele.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strafund de ochi
Valul venind spre mine a împietrit în aer
O, chiar și tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemișcare.
Și timpul are febră
O, el mă arde
secunda este fixă ca o perlă
și stropii valului atârnă-n aer.
Tu, atât apuc să strig, tu
și cuvântul începe să se vadă
încet, âncet cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.
Animal monstruos, înțelesul
s-a oprit, și începe să se vadă
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt cuvântul "sunt", eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt", eu sunt spiritul care înțelege cuvîntul "sunt"...
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când marea... Nichita Stănescu
pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)
Când marea își varsă din sine
amarul și peștele
cresc valuri și-atâta, iubită...
de vrei izgonește-le.
Când piscul văiugii își plânge
în fulger fărâmele
Cad așchii de stâncă, iubită...
de-ți place sfărâmă-le.
... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...
Și-n om din cuvinte, iubită...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste sentimentală
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte și înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
și deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-l înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte și înapoi,
și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei de la-nceput.
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste sentimentală
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte și înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
și deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte și înapoi,
și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andru plângând
Trec prin starea acestui suflet
posibile existențe -
un năvod mortal ce smulge în sus
totul, lăsând numai absențe.
Las locului această-nfățișare
și o adorm, și o îngheț, și o țin
în pura suspendare
a celor care n-au venit și vin.
Nimic nu rămâne el însuși mai mult
decât o foarte singură dată.
Nu sunt vinovat că trăiesc
într-o lume întruna schimbată.
Numai un gând dacă-l întorc, de la tine,
nu mai regăsesc apoi, înapoia-mi, nimic.
Depun mărturie-n genunchi despre-aceasta,
cuvinte pentru nici o ureche ridic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frig
Stele, constelații, universuri, -
cămăși ale singurătății unui Zeu;
munte, deal, câmpie, mare,
sărăcăcioase cămăși ale cuvântului,
și tu cuvântule, blestematule,
cămașă a frigului.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i iubim pe poeți. Să-i iubim pentru că ei există și pentru că noi existăm. Să iubim poeții pentru darul cuvântului, cu care sunt investiți. Un poet este tot timpul și oriunde, din simpla pricină că este.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscript
Dintr-un om pot fi ucise numai cuvintele știute de el,
Dintr-o piatră nu se poate ucide nimic,
Dintr-un cais numai câteva caise.
Luptătorule, îți zic, dintr-un om nu pot fi ucise decât cuvintele știute de el!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn 12
Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet în vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea în lăuntrul genunchiului meu,
cer în lăuntrul umărului meu,
eu în lăuntrul eului meu.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri și semne (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Nichita Stănescu despre cuvinte, adresa este: