Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nichita Stănescu despre secunde

Nichita Stănescu

Râsu ' plânsu '

Pleoapă cu dinți, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...

Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de cândva.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufnește când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Râsu' plânsu'

Pleoapă cu dinți, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...

Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de cândva.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufnește când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul

[...] Citește tot

poezie celebră de din Necuvintele (1969)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Salt

Adăugat de: ALapis
Dau pătura de aer la o parte,
Și umărul lucios și ochii-albaștri
Îi las înfrigurați de cerul mare
Ținând deasuprea mea un relief de aștri.

Bat galaxii, în depărtare,
Un ritm al unui timp urcând.
Fac ochii mari - dar numai o secundă,
Până le trec în amintire, rând pe rând.

Mi-e bine si mă simt stăpân pe gânduri
Ca și atunci când tu veneai, frumoaso, și
Dansau globulele în mine
Ca niște diavoli roșii,
Sunând în noi secunda
Ce nu va mai sfârși.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Poetul și dragostea

Te-ai făcut subțire și prelung,
și un sentiment ciudat te doare,
și ești mândru, și ți-l porți pe umăr
ca pe-un șoim de vânătoare.

Și prelungi, privirile îți trec
chiar prin zidul greu și prin lăcate
și se-opresc la piatra unui chip, mereu,
cu sprâncenele-mbinate.

Se petrec atunci întreceri, lupte,
și răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Și trec ani, și șoimul zvelt
de pe umăr nu-l mai lepezi,
doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

poezie celebră de din Colindă de inimă
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Albastru de voroneț

Albastru cu cap încoronat,
cu albastru tăiș fulgerător,
pe albastru l-a decapitat
peste nor, sub nor.
Albastru fără cap, a căzut,
nu el bineînțeles, trupul lui,
din văzut deveni nevăzut
înaintea și-napoia norului
Albastru cel mare, din cer
cel pe dinlăuntru și pe dinafară
ținea în echilibru sever
secunda dimineții și pe cea de seară.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Secunda vieții mele

Secunda vieții mele
mi-a luat-o un vultur în plisc
patru morți și opt răniți
văzui pe șosea.

Secunda vieții mele
în cer este în plisc la vultur
patru morți și opt răniți
am văzut pe șosea.

Secunda vieții mele
vulturul a dus-o sus la stele
patru morți și opt răniți
sunt pe șosea.

Secunda vieții mele
a devenit raze
patru morți și opt răniți
cât sânge, Doamne, pe șosea!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Ea

Te-aș fi răsturnat cu o privire, draga mea,
de-aș fi avut vederea de-a vedea,
te-aș fi ridicat în aerul cu nori
de-aș fi avut eu aripi de la sicomori!
Ah, iubito, tu, de draga mea,
în secundă te-aș și îngheța,
dar mi-e timpul meu departe foarte
fugărind pe alte roate
o imagine de moarte
când mi-e unul către șapte.
De-aș putea să te năzar
viața mea n-ar fi-n zadar.

poezie celebră de
Adăugat de AlicyaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Strafund de ochi

Valul venind spre mine a împietrit în aer
O, chiar și tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemișcare.

Și timpul are febră
O, el mă arde
secunda este fixă ca o perlă
și stropii valului atârnă-n aer.

Tu, atât apuc să strig, tu
și cuvântul începe să se vadă
încet, âncet cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.

Animal monstruos, înțelesul
s-a oprit, și începe să se vadă…

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Blândele și ferocele activități ale însuflețitelor și neînsuflețitelor

Deodata gandul mi s-a schimbat in vedere
si ea a inceput sa ma doara
ca o dezmortire
Un fel de crestere de picior
pentru salt pe secunda.

Deodata, totul a inceput sa treaca si sa se treaca
sa nu mai stea si, -
sa se alerge.

Ghimpi mi-au crescut in interior
intepand ceea ce ar fi trebuit sa ma inveleasca.

Sa rupi ce n-a existt niciodata
si ruptura sa-ti fie lumina
durere ca o tromba
in absolutul desert!

.....

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Basm

Curgea ca plânsul umbra de sub frunză
înrăcorind soldații morți.
Stă steaua lună mult lehuză
fără de nopți.
Ah, îmi murise calul sub genunchi,
în raze mă proptisem să nu cad, -
un unghi de stea, numai un unghi
mă adormea.
Și mi-am fost pus ochiul deschis
pe piatra colțuroasă.
În viața mea n-avui
nici vis și nici secundă sângeroasă.
M-au tăvălit pe alb
și m-au scuipat,
un cal m-ar fi iubit și tată.
Ah, doamne, eu sunt împărat
ce-a fost odată
ca și niciodată.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Ceas Cu Lună

Daca te strâng, ramâne luna
mereu pe sub tavanul stins.
Secunda, ora, ziua, saptamâna
îmi flutura de bratu-ntins.
Tu taci si lasi sa fie fierul
limbii de ceas, nedeslusit.
Turla, -ti lipseste temnicerul.
Trupule, capul despartit.
Lasa sa curga prin vinele rupte
rosu deschis, rosu închis.
O, mult prea multe razboaie si lupte
pentru un singur ostatic dat prins.
Sa-i smulgem limba ca sa nu spuna
nimica si nimanui.
Pe sub tavane, rasare luna,
singuratec si amarui.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Viața mea se iluminează

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.

Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.

Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp

poezie celebră de
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Nichita Stănescu

Ausweis

Scot sângele ștampilat la vedere.
Mi se dă drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Întârzii o secundă, dar mi se dă drumul.

Scot îndurătoarea limbă vorbită, - la vedere.
Dicționarele sunt pregătite, așa că mi se dă drumul.

De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.
Sunt liber, i-am răspuns,
așa că nu am chef să-ți răspund.
Ea a stat un timp descumpănită,
apoi, mi-a dat drumul.

Am pe mine toate ștampilele.
Dacă vreți să știți
eu, unul, sunt în ordine,
mie mi se dă drumul.

poezie celebră de din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braț
și câteva frunze îți cad înainte.
Cu ovalul feței să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea și multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica orașele ca norii,
și de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov și rece
și harta serii fără margini,
și-abia mai pot rămâne-n viață
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

poezie celebră de
Adăugat de AlicyaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Înger refuzat de păsări

Înger refuzat de păsări,
și înscris cu-o pană-n cerc
să te șterg de pe nisipul
alizeelor, încerc.
Mai întâi steaua Canopus
cea mult-galbenă, o ling.
Ce sărată e, mi-e sete,
și ce friguri tari mă ning.
Mai apoi îți zgârii fața,
curg din ea secunde verzi,
ce ierboasă mi-e privirea –
somnolent în ea te pierzi.

Înger refuzat de păsări
și de zborurile lungi
îmi ajungi până la gură
până la sărut mi-ajungi.
Astfel stai înscris cu țipăt
în conturul scos din minți,
răspicat, al vieții mele

[...] Citește tot

poezie celebră de din Oul și sfera (1967)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Nichita Stănescu

Cântec

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se știe.
Morții își schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristețea mea aude nenăscuții câini
pe nenăscuții oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

În dulcele stil clasic

Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnișoară.

Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnișoară.

O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roșcată fundă.
Inima încet mi-afundă.

Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat și semizeu
căci îmi este foarte rău.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Salt

E un parfum al revoluției, plutind
în ampla ridicare către nouri
a schelelor de aluminiu și e
un gust de viață revărsat din lucruri.

Și e-o zvârlire-n sus a sufletului meu
spre-un viitor mai cristalin al lumii
și-un timp de dragoste care-l presimt sub tălpi
ca pe-o zvârlire din pământ, a lunii.

E ca și-atunci iubito când te-aștept,
coloană vie și nerăbdătoare
secunda ce-o lovește pieptul, tu
s-o schimbi din sunet în culoare.

Și vii, și e un gust de viață-n lucruri
și-n aer trupul tău e scris
și-o mână îmi alunecă pe umăr
ca peste-un ochi întredeschis.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Basorelief cu îndrăgostiți

Iar nu mai suntem noi înșine,
nu mai știm de unde să începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând din noi, anume,
numai jumătățile-n mișcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprancene, numai în bărbie,
numai în brațul întins și atât,
restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscriși într-un cerc,
și nu mai știm de unde începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.

poezie celebră de
Adăugat de DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

O iederă să fii

Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenții serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ți fi știut căldura, lângă coastă,
de frunze tremurând și lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe două ramuri luna sprijinind.
Și foșnetul orașului, mai altul și mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
când ultimele ghețuri se dezbină
în ele însele. Și nu au loc și pier.

poezie celebră de din Colindă de inimă
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Nichita Stănescu despre secunde, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info