Sărutul stânjenit și strâmb în colțul gurii
Nu a putut firește să-nvie un trecut.
Speranța, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat și a durut...
catren de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alexandrin
Sărutul stânjenit și strâmb în colțul gurii
Nu a putut firește să-nvie un trecut.
Speranța, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat și a durut.
Un râu murdar sub cheiuri curgea în fapt de seară,
Atât de melancolic și fals, cum mi-a părut,
Și încăpățânarea cu ceara ei hilară
Azi s-a insinuat și a durut.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eseu erotic
I
N-am văzut în vin decât ceață tragică
Când am fost deplin despărțit de tine
Astăzi îmi închin suferința-mi magică
Stelei senine.
II
Tot ce-a fost ieri slobod să lunece
Steaua mea pe cer astăzi s-a stins
Doamne, ce să cer tristului învins
Să nu se întunece?
III
Tremură lungi lacuri de taină și nuferi,
Iar mă ajungi printre perdelele ceților
Iar mă străpungi, iar te-au făcut să mai suferi
Fiii ereților...
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireșul
E pomul cel mai vechi de-aici, crescut
Din sâmburul ce, poate (cine știe?),
Vreun trecător l-a lepădat în lut,
Ori l-a adus în plisc vreo ciocârlie.
Pe coaja aspră are negre răni,
Cai albi, germani, l-au ros cândva, de foame
Și totuși el mai dăruie pomeni
În orice an, de sclipitoare poame.
Crengi răsucite-și clatină la vânt,
Înalt, cu coaja arsă, bătrânească,
Mai poate el s-adune din pământ
Puterea care-l face să rodească.
La poala lui e-un cimitir german.
Copii voioși, cu cușme și sumane,
Se joacă de-a căluțul năzdrăvan,
Zburdând printre mormintele germane.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
Liniște de iarnă
Cu vuiet veșnic, Suha sub măguri își înfundă
Pumnalul viu al undei, învăluită-n fum.
Ce limpede e cerul! Din liniștea profundă
A sufletelor noastre s-a-mpărtășit acum!
Dă-mi palma. Uite-mi tâmpla. Ca aurul de grea.
Parcă-i sub tâmplă inima mea. Bate.
Ne-nconjură în falduri și legănări de nea
Carpații albi ai dragostei curate.
Atât de mult visată ai fost, când pentru mine
Tu nu erai pe lume, că nu știam că ești
Și c-ai putea aievea să-mi oglindești, senine,
Doar gândurile mele în ochii tăi, acești.
Visam un vis de iarnă, ca înfrățiți pe zare,
În munții albi ce-și poartă sublimul lunei nimb
Neîntinat de valul suspinelor hilare,
Mari idealuri scumpe cu tine să le schimb.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Labiș despre trecut, adresa este: