Octombrie
Nu se-arată nori pe boltă,
N-a picat un strop de ploaie,
S-a strâns ultima recoltă,
Fierbe mustul în butoaie.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
soarele-i pitit
după tufișuri de nori -
se-ascunde vara
haiku de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea ninsorii
Albă liniște aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.
Nori cuminți din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliți, încet se-aștern,
Cad în dulce agonie.
Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul și-a găsit odihnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară fără rimă
Amurgul izvorăște din desișul pădurii
Și coboară spre satul muruit,
Prin rărișul de frunze
Zăresc un petic de cer
Unde norii supărați se adună,
Se ceartă între ei, apoi se despart.
Ploaia obosită de răpăieli
Mă pătrunde în trup, în auz,
În priviri și se prelinge pe
Obrazul fierbinte.
Luna nu se arată, e-nchisă
Între zăbrele iar stelele
Stau ascunse în tufișuri de nori,
E vară și mi-e rece.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Soare
Mi-e dor de răsăritul soarelui
Și de căldura blândei mângâieri,
S-alunge de pe bolta cerului
Ne-nduplecații nori, grele poveri.
Ascuns după perdeaua norului
A suferit în bezne și-n tăceri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui
Și de căldura blândei mângâieri.
Și-a pierdut vântul dulcele-adieri,
Bufnește-ntruna, bate-n voia lui,
Doar soarele ne poate da puteri
Să ștergem tot potopul de dureri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă iar...
În ghearele ploii vara se zbate,
Se vaită în zbucium de plânset din nori,
Pline-s de apă cărările toate,
În strigăt de păsări trec recii fiori.
Stropii grăbiți urma pământului șterg
Și fierb în clocot, vuiesc în șiroaie,
Spre tine, iubito, aș vrea să alerg
Să ne-încălzim sub aripa de ploaie.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă... Și iar plouă!
"Necontenită ploaie, nu vrei să te oprești!
Norii ne-amenință și nu vor să mai plece,
Cât ne mai chinui, la noi nu te gândești?
Pământul s-a-nmuiat și-i gata să se-înece!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E liniște în a mea iarnă
E liniște în a mea iarnă,
Noaptea-i pustie și-i prea lungă,
Un nor răzleț ar vrea să cearnă,
Nu-l lasă vântul, îl alungă.
Sfârșește-o frunză în pământ,
Îngroapă-ncet dorul de vară,
Luceafăru-i de neînfrânt,
Întemnițat nu vrea să moară.
Acoperiți de-aceeași umbră
Privim absenți la norii grei,
Ne-ndepărtăm de lumea sumbră,
Te simt aproape... Știu ce vrei...
Mi-e dor de ale tale șoapte,
Așteptăm neaua să se-aștearnă,
De-mi iei neliniștea din noapte
E liniște în a mea iarnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la nori, dar cu o relevanță mică.
Noapte de toamnă
Ziua își sfârșește drumul în amurgul cenușiu,
Nopții îi deschide poarta lăsând voalul plumburiu,
Nori răzleți se plimbă-n voie prin văzduhul liniștit,
Vălul negru se coboară peste satul adormit.
Plopii, negre siluete, rupți dintr-o lume de basme,
Înșirați ca niște umbre umple noaptea de fantasme,
Printre nori strecoară luna blânde raze de lumină,
O admiră-n drumul ei crizantema din grădină.
Mărul doarme liniștit, mulțumit de-a lui povară
Și în visul lui adânc înflorește-a doua oară,
O broscuță n-are somn, într-o ultimă strigare
Răgușită nu renunță la a dragostei chemare.
Greierele-aruncă fracul, îmbracă de zor paltonul,
Vioara e pusă-n cui, a luat sfârșit sezonul,
Chefuind noapte de noapte vara-ntreagă-a tot cântat,
N-a strâns nimic în cămară, acum doarme nemâncat.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna a uitat să ningă
Supărate anotimpuri pe la noi nu vor să treacă,
Răzvrătite vin în grabă, stau puțin și apoi pleacă.
Vremea-n treacăt ne tot minte, nu e cea din calendare,
Suferă pământu-n tihnă, hainele îi sunt murdare.
Iarna a uitat să ningă, ziua zace-n întuneric,
Ne-au amenințat nori negri, au trecut, și-au dat în petic,
Prin ninsorile răzlețe ne-au trimis câteva semne,
Neaua nu vrea să se-arate, n-are cine s-o îndemne.
Domolit fâlfâie vântul din aripi înțepenite,
Zboară ciorile-n izbeliști peste câmpuri zgribulite,
Întristată e pădurea legănându-și goale ramuri,
Stau copiii supărați așteptând iarna la geamuri.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nu ești tu...
- Ce dacă se întorc cocorii
Uitând restriștea lor amară?
Grăbiți și-învolburați sunt norii,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă berzele sosite
În grabă cuibul își repară?
Mă ning ninsorile cernite,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă râde rânduneaua
Sub cosoroabă la căscioară?
La mine nu-i topită neaua,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
Ce dacă mugurul plesnește
Și ramura-înverzește iară?
La mine-i iarnă, viscolește,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PLOUĂ DE SF. ILIE
Ploaia e un semn ceresc,
Îndelung e așteptată,
Cu smerenie-o primesc
Liniștită și curată.
Norii grei se vânzolesc,
Încep fulgerele-ndată,
Ploaia e un semn ceresc,
Îndelung e așteptată.
Vine binecuvântată,
Lacrimile-i șiroiesc,
Stropii ei mă încălzesc,
Veselă sau supărată
Ploaia e un semn ceresc.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de martie
De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.
Din nori de cenușă și pulberi
O ploaie măruntă și rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.
Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie-ndată aduce
Un zâmbet pe-un cer boreal.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de martie
De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.
Din nori de cenușă și pulberi
O ploaie măruntă și rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.
Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie rece se duce
Și moare-n decor hibernal.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul furtunii
Prin vișini vuiește vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănțuie furtuna.
Rupe pomilor veșmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vișini vuiește vântul,
Se dezlănțuie furtuna.
Nori de grindină se-adună,
Tristețea-mi umbrește gândul,
Răpăie țigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vișini vuiește vântul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge pe masa de Paște
Din cerul cu nori înfloriți
Tot ninge pe Masa de Paște,
Speranța din pomi logodiți
În sân de petală renaște.
De liniște Masa e plină,
Trec gâze, albine-n colindă,
Din trupul sfințit în lumină
Nădejdile-ncep să se-aprindă.
Mieii-și plâng frații-n tăcere,
Zbor fluturi... Cad flori de cireș,
Dorință la viață le cere,
Ninsoarea n-ar vrea să dea greș.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea câmpiei
E liniște și pace în câmpie,
În lanuri se sfințește bunăstarea,
Macul aprinde-a candelei făclie,
Grâul primește binecuvântarea.
Se săvârșește slujba de-împlinire,
De plămădire a bobului plăpând,
Se duce-n patru zări bunăvestire,
Urcată-n ceruri de-al ciocârliei cânt.
Greierii spun în cor o rugăciune,
O prepeliță-își cheamă puișorii,
Spice în vânt, în semn de plecăciune,
Mulțumesc soarelui ce-alungă norii.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul nopții
Amurgul sfâșâie perdeaua nopții,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci,
Scrâșnește-n țipete zăvorul porții,
Vântul pornește adierile reci.
Stele nu pot aprinde focul torții,
Făpturi ciudate adună norii seci,
Amurgul sfâșâie perdeaua nopții,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci.
Rămâi, iubito, e noapte, să nu pleci,
Să ne păzim lumina-n fața sorții,
Nu lăsăm pradă viața-n gheara morții,
Să înfruntăm singurătatea în veci,
Amurgul sfâșâie perdeaua nopții!
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primăverii timide
Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.
Vântul turbat cioplește-n plopii plângători,
Mișcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă.
Întârziați de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-și deschidă,
O albinuță prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a mușcat în zori,
Stă soarele întemnițat de după nori...
rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezlănțuită ploaie
Gonește ploaia-n ropot, pâraie șiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat,
Vuiește-n urlet vântul și fulgere pornesc,
Copacu-și plânge ramul căzut și sfârtecat.
Trimiși de prin înalturi, de pe-un tărâm ceresc,
Nori îmbibați de lacrimi se-ncaieră, se bat,
Gonește ploaia-n ropot, pâraie șiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat.
Pornește-o viitură din câmpul înecat,
Puhoaie-nvolburate în vad se prăvălesc,
Alunecă pământul, spre vale-i revărsat,
Stihia furioasă lovește-ntregul sat,
Gonește ploaia-n ropot, pâraie șiroiesc.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Matei despre nori, adresa este: