De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR
De n-ai fi fost, mai triști rosteam cuvântul,
Niciunde nu găseam vreo alinare,
În versul tău se-oprește în loc vântul,
Ne-mparte câte-un dor la fiecare.
De n-ai fi fost, n-am fi știut ce-i dorul
De freamătul pădurii și al mării,
În ape tulburi ar fi curs izvorul
Și teiu-ar fi pălit în pragul serii.
De n-ai fi fost, s-ar fi-ntristat și lacul
Iar lebăda pe-ntinderea de ape
Te-ar fi chemat că nu-și găsește leacul,
N-o mai veghează îngerii de-aproape.
De n-ai fi fost, ar fi tânjit și plopii
Tot căutând să îți găsești perechea
Și codrul ar fi plâns că nu te-apropii
În dulce freamăt să-ți apleci urechea.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Eminescu
Mi-e dor de susur de izvor ce clipocește-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.
Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foșnetul de frunze il așterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.
Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Liniște-mi aștern în suflet când citesc versul măiastru.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
-Nu te întrista, pădure!
Toamna rău a vrut să-ți facă,
Veșmintele îți dezbracă,
Frunzele vrea să le fure.
-Nu te-ngrijora, pădure,
Iarna-i cruntă, tristă, rece,
Viscol, geruri vin, vor trece
Peste ramurile sure.
-Zâmbește din plin, pădure,
Primăvara bate-n geamuri,
Mugurii plesnesc pe ramuri,
Se duc vremurile dure.
-Să râzi veselă, pădure,
Vara trilul îl asculți,
Vin copii voioși, desculți,
Să culeagă fragi și mure.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
În ploaia de vară trosnesc mugurii iernii,
Petale de gheață albesc pământul
Rănindu-i inima fierbinte.
Iarna-și înfige colții în trupul verii
Sfâșâindu-i veșmântul dantelat
Cu albastrul cerului, cu verdele câmpului
Cu freamătul pădurii și triluri de păsări.
Din pământul lovit curge sânge,
Rănile i se închid cu greu,
Suferințele nu trec așa ușor,
Nimic nu e la rostul lor,
Și se-ntreabă de unde vin
Și cât vor să mai stea peste noi
În plină vară mugurii iernii.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la păduri, dar cu o relevanță mică.
Iarna a uitat să ningă
Supărate anotimpuri pe la noi nu vor să treacă,
Răzvrătite vin în grabă, stau puțin și apoi pleacă.
Vremea-n treacăt ne tot minte, nu e cea din calendare,
Suferă pământu-n tihnă, hainele îi sunt murdare.
Iarna a uitat să ningă, ziua zace-n întuneric,
Ne-au amenințat nori negri, au trecut, și-au dat în petic,
Prin ninsorile răzlețe ne-au trimis câteva semne,
Neaua nu vrea să se-arate, n-are cine s-o îndemne.
Domolit fâlfâie vântul din aripi înțepenite,
Zboară ciorile-n izbeliști peste câmpuri zgribulite,
Întristată e pădurea legănându-și goale ramuri,
Stau copiii supărați așteptând iarna la geamuri.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, nu-mi goli pădurea!
Dinspre deal coboară toamna
Adusă de-un vânt pustiu,
Frunzele se țes de-a valma
În covorul arămiu.
Liniștea încet coboară
Prin poienile deșarte,
Cântăreții de-astă vară
Dau concerte-n altă parte.
În tufișuri cu ghimpari
Poamele stau în ciorchine
Colindate de bondari
Prin roșcove și gherghine.
Un stejar, străjer bătrân,
Doinește duios din ghindă
Și visează că-i stăpân
Peste-a cerului oglindă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea, tărâm de vise, frumuseți pe guri de rai,
Ape clipocind la vale, codri verzi, lanuri bălai,
Te-au furat, te-au sărăcit și te-au jupuit hingherii,
Fără milă ți-au secat drumul laptelui și-al mierii.
Țara mea, te-au dezbinat, să-i înduri n-ai să mai poți,
Guvernanți penali, corupți, ți-e scârbă să-i mai suporți,
Au scăpat de închisoare, sunt curați, li s-a șters totul,
Se întorc iar la putere, vin să ne cerșească votul.
Țara mea, izvor de lacrimi ți-a umplut obrazul sfânt,
Te-au batjocorit jigodii, blestemați pe-acest pământ,
Nocive, defecte chipuri, soi de mizerii umane,
Depravate prototipuri lăcomind după ciolane.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
RONDELUL SECURII
Lucește lama securii,
Copaci fără vină mor,
Zăcămintele pădurii
Sunt mutate pe ogor.
Nu rezist și dau frâu urii,
De pădure-mi va fi dor,
Lucește lama securii
Copaci fără vină mor.
Au pierdut simțul măsurii,
Să-i înfrunt aș fi dator,
Iertare îi cer naturii,
Mă simt coadă de topor,
Lucește lama securii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul copacului prăbușit
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale,
Jertfă a căzut pe placul
Unei mâne criminale.
S-a dezlănțuit atacul,
Drujba a ieșit în cale,
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale.
Plâng pădurile în jale,
Criminali-își umplu sacul,
Seamănă moarte-n ocoale,
Curge trist izvoru-n vale,
Secerat cade copacul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânziana, mândră fată
M-a chemat în miez de noapte
Sânziana, mândră fată,
Să-mi aducă în dulci șoapte
O iubire-adevărată.
Se-aprind focuri blestemate
Prin pădurea neumblată,
M-a chemat în miez de noapte
Sânziana, mândră fată.
Coronița-i nestemată,
Din flori de câmp adunate,
M-am trezit din vis îndată,
Zâna bună și curată
M-a chemat în miez de noapte.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară fără rimă
Amurgul izvorăște din desișul pădurii
Și coboară spre satul muruit,
Prin rărișul de frunze
Zăresc un petic de cer
Unde norii supărați se adună,
Se ceartă între ei, apoi se despart.
Ploaia obosită de răpăieli
Mă pătrunde în trup, în auz,
În priviri și se prelinge pe
Obrazul fierbinte.
Luna nu se arată, e-nchisă
Între zăbrele iar stelele
Stau ascunse în tufișuri de nori,
E vară și mi-e rece.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prier
Pe plaiuri, peste ponoare,
Pomii primesc poleiala,
Primăvara pe picioare
Pregătește primeneala.
Pe potecă, prin pădure,
Păsările plâng patetic,
Pornind plăcerile pure
Plângăciunilor pun petic.
Pe plauri, prin păpurișuri
Pescuiește pelicanul,
Pe pante, pe povârnișuri
Putere prinde platanul.
Peisaj pe pânză prinde
Pictorul pornind penelul,
Prin privirile plăpânde
Poetul plimbă pastelul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă
Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul țese
Frunzele în pelitar.
Via-n bocet se jelește
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubește
Că dulceața i-a trecut.
Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieții,
Nunțile au fost sistate,
Au plecat petrecăreții.
Vrabia la cosoroabă
Își repară așternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ține cu amărâtul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foșnetul toamnei
Foșnește toamna din marama-i zdrențuită,
Franjuri jerpeliți, rupți de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze își dau duhul... Grea povară...
Foșnește toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuță-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aș putea
Să trecem peste iarna rece împreună.
Foșnește toamna și frunzele la ușă-mi bat,
În odăița mea tristețile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dimineții de vară
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă,
Potirele adună broboane străvezii,
Se stinge bolta-ncet, de răsărit apusă.
Răsună deșteptarea-n pădure și-n câmpii,
În cânt de păsărele e-o dragoste nespusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă.
Mireasma teiului de-un vânticel e-adusă,
În zările înalte un stol de ciocârlii
Se pierde-n rotocoale prin razele-aurii,
Grădina veselă în drepturi e repusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul înserării
Noaptea în taină își pregătește culcușul,
În disc arămiu se sting roșiatice zări,
Cenușiul amurg fură zilei urcușul,
Negre perdele se-ntind pe umbrite cărări.
Spre cuibu-înserării zboară lin pescărușul
Sătul, istovit, răvășit de lungi căutări,
Noaptea în taină își pregătește culcușul,
În disc arămiu se sting roșiatice zări.
Obosită pădurea moțăie-n dulci frământări,
Izvorul nopții larg își deschide căușul,
Greieri vânjoși încălzesc viorii arcușul,
Luna spune-o poveste-n argintii colindări,
Noaptea în taină își pregătește culcușul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul înserării
Tainică, noaptea își pregătește culcușul,
În disc arămiu se sting roșiatice zări,
Cenușiul amurg fură zilei urcușul,
Negre perdele se întind pe umbrite cărări.
Spre cuibu-nserării zboară lin pescărușul,
Sătul, istovit, răvășit de lungi căutări,
Tainică noaptea își pregătește culcușul,
În disc arămiu se sting roșiatice zări.
Cuminte, pădurea moțăie-n dulci frământări,
Al nopții izvor larg își deschide căușul,
Greieri burtoși încălzesc viorii arcușul,
Luna spune-o poveste pe-argintate cărări,
Tainică, noaptea își pregătește culcușul.
rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai să știi
Tu n-ai să știi cât suferă pădurea,
Cât freamătă plecându-și triste ramuri
Când norii negri adunați de-aiurea
Mi-aduce ploaia mohorâtă-n geamuri.
Tu n-ai să știi cât suferă izvorul
Când cu mâhnire susură-n cascadă,
Îndurerat la vale-mi curge dorul,
Nerăbdător alături să te vadă.
Tu n-ai să știi că-n suferință-i lanul,
Că macul ofilt i-a stins iubirea,
E abătut în zbor și ciocârlanul
Ce-și tulbură spre înălțimi privirea.
Tu n-ai să știi vreodată tot ce simt
Atunci când mă privesc în ochii tăi,
Un licăr se aprinde și presimt
Că ard în ale dragostei văpăi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocârlia-și cântă dorul
E-mplinită primăvară, ușurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.
Se împodobesc copacii, grăbiți caută să fure
Verdele mult așteptat, să-l aștearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-și cântă dorul căutând iubirea-n zare.
Mieii sprinteni pe imaș zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbește legănat ușor de vânt,
Spicu-n vârf se pregătește să dea pâinii legământ.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocârlia-și cântă dorul
E-mplinită primăvară, ușurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.
Se împodobesc copacii, grăbiți caută să fure
Verdele mult așteptat, să-l aștearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-și cântă dorul căutând iubirea-n zare.
Mieii sprinteni pe imaș zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbește legănat ușor de vânt,
Spicu-n vânt se pregătește să dea pâinii legământ.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Matei despre păduri, adresa este: